Cerem angajarea doar a asistenților sociali licentiați în toate serviciile sociale
Către: Ministerul Muncii și Solidarității Sociale
În atenția: Doamnei Ministru
Stimată Doamnă Ministru Simona Bucura-Oprescu
Subsemnații, asistenți sociali și susținători ai profesionalizării domeniului asistenței sociale, semnăm această petiție pentru a solicita modificarea cadrului legislativ astfel încât ocuparea funcțiilor de monitorizare, inspecție și conducere în instituțiile din domeniul social să fie rezervată exclusiv persoanelor licențiate în asistență socială și înscrise în Colegiul Național al Asistenților Sociali. Dorim să atragem atenția asupra unei situații care afectează calitatea și credibilitatea serviciilor sociale din România.
În prezent, la nivelul Agențiilor Județene pentru Plăți și Inspecție Socială (AJPIS), Agenției Naționale pentru Plăți și Inspecție Socială (ANPIS), Direcțiile Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului (DGASPC), Serviciile Publice de Asistență Socială (SPAS), Direcțiile de Asistență Socială (DAS) și Direcției Generale Politici de Asistență Socială, există o lipsă de personal calificat cu studii superioare de specialitate în domeniul asistenței sociale. Este inacceptabil ca activitatea noastră, în calitate de asistenți sociali licențiați, să fie monitorizată și evaluată de inspectori sociali care nu dețin pregătirea și competențele necesare în domeniul asistenței sociale.
Rolul unui inspector social presupune o înțelegere profundă a principiilor, standardelor profesionale și legislației specifice asistenței sociale. Lipsa unei licențe în acest domeniu nu doar că reduce calitatea actului de monitorizare, dar poate genera decizii care nu reflectă realitatea și specificul muncii unui asistent social. Beneficiarii sunt întotdeauna pe primul loc în activitatea noastră, iar schimbările nefundamentate sau generate de o lipsă de competență pot afecta grav situația emoțională a acestora, reducând astfel eficiența și impactul serviciilor sociale.
Activitatea unui asistent social implică soluționarea unor situații complexe, care necesită o expertiză specifică, bazată pe studii de specialitate și experiență profesională solidă. Fără o calificare adecvată, persoanele din poziții de monitorizare pot lua decizii care nu doar că dăunează calității serviciilor oferite, dar și subminează respectarea drepturilor beneficiarilor, punând în pericol întreg sistemul de asistență socială. Prin urmare, dorim să subliniem necesitatea ca regulamentele AJPIS și ANPIS să fie armonizate cu aceste cerințe de profesionalizare, iar în mod special, personalul din cadrul DGASPC care monitorizează activitatea ONG-urilor cu servicii sociale finanțate prin Legea nr. 34/1998 privind acordarea de subvenții organizațiilor neguvernamentale să fie licențiat în asistență socială.
Este esențial ca inspectorii sociali care verifică și evaluează activitatea asistenților sociali să dețină ultima treaptă de specializare în acest domeniu. Un asistent social principal are experiență vastă, expertiză avansată și o înțelegere profundă a legislației și standardelor profesionale. Această măsură ar asigura coerență și profesionalism în procesul de inspecție, ar preveni erori administrative și ar garanta că beneficiarii primesc servicii conforme cu normele naționale și internaționale. Lipsa acestui nivel de calificare poate duce la interpretări greșite ale legislației, la decizii inadecvate și, implicit, la prejudicii aduse beneficiarilor și sistemului social în ansamblu.
De asemenea, considerăm că trebuie să lăsăm loc în aceste instituții și viitorilor asistenți sociali (studenți) sau celor care nu au reușit să își găsească un loc de muncă în domeniul pe care l-au studiat, din cauza faptului că aceste posturi sunt ocupate într-o proporție semnificativă de persoane care nu sunt licențiate în asistență socială. Este esențial ca tinerii absolvenți să aibă oportunități reale de a-și exercita profesia pentru care s-au pregătit.
Totodată, noi asistenții sociali considerăm că, la nivelul serviciilor și birourilor, ar trebui ca funcțiile de șefi de servicii, șefi de birou și șefi de centre să fie ocupate de asistenți sociali cu ultima treaptă de specializare. Aceștia ar putea astfel evalua și monitoriza cu transparență activitatea asistenților sociali din subordine, precum și echipele multidisciplinare din centrele rezidențiale și centrele de zi. Numai printr-o astfel de abordare putem asigura o coordonare eficientă și o calitate superioară a serviciilor sociale.
Tot noi, în calitate de asistenți sociali, nu putem profesa meserii precum contabilitate, psihologie, medicină, educație, însă persoane care au alte specializări, fără nicio pregătire în domeniul social, pot exercita meseria de asistent social fără a deține o licență și fără a fi înscriși în Colegiul Național al Asistenților Sociali. Considerăm că această situație este inechitabilă și afectează calitatea serviciilor oferite beneficiarilor.
Totodată, noi, asistenții sociali, nu putem înțelege de ce suntem încadrați pe salarii foarte mici comparativ cu alți angajați din centrele rezidențiale și centrele de zi. Este inacceptabil ca asistenții sociali, care poartă cea mai mare responsabilitate privind deciziile pentru beneficiari și gestionează toate procesele legate de situația acestora, să aibă cele mai mici salarii față de educatori, asistenți medicali, îngrijitori, șoferi, etc.
Cerem ca salariile asistenților sociali pe funcții contractuale să fie corelate cu responsabilitățile lor, reflectând importanța muncii depuse și impactul pe care această profesie îl are asupra beneficiarilor.
Problema nu este prezentă doar în centrele rezidențiale și centrele de zi, ci și în comunele și orașele mai mici, unde situația este și mai dificilă. Degeaba se afirmă că profesia de asistent social este o funcție publică, dacă primăriile nu respectă legea și nu știu nici măcar cum să îi încadreze pe acești specialiști. În multe cazuri, în locul unor asistenți sociali licențiați, sunt angajate persoane fără studii de specialitate ca funcționari publici, care îndeplinesc atribuții ce ar trebui să fie gestionate exclusiv de profesioniști calificați, așa că ne dorim ca asistenții sociali să beneficieze de recunoașterea și remunerația cuvenită pentru munca esențială pe care o desfășoară în sprijinul beneficiarilor.
Solicităm modificarea Legii nr. 292/2011 și adoptarea unui ordin al ministrului prin care toate instituțiile din domeniul social să fie obligate să se pună în legalitate în termen de doi ani de la implementare. În lipsa unei astfel de reglementări clare, DGASPC, SPAS, DAS și celelalte instituții nu vor implementa măsurile necesare, iar sistemul va continua să funcționeze fără profesioniști licențiați.
Prin urmare, solicităm respectuos inițierea unor modificări legislative clare și concrete, astfel încât personalul din cadrul instituțiilor responsabile de monitorizare, inspecție și control al serviciilor sociale și al activității asistenților sociali să fie licențiat în asistență socială, conform prevederilor Legii nr. 466/2004 privind Statutul Asistentului Social. Această schimbare este necesară pentru a alinia practica profesională la standardele internaționale și pentru a proteja interesele beneficiarilor, care trebuie să primească servicii de calitate, bazate pe competență și expertiză reală.
Vă rugăm să analizați această situație și să luați măsurile necesare pentru remedierea acestor deficiențe legislative, în vederea creșterii calității serviciilor sociale oferite beneficiarilor și a respectării standardelor profesionale.
Vă mulțumim pentru atenția acordată și rămânem la dispoziția dumneavoastră pentru orice clarificări sau informații suplimentare.
Cu considerație,
Asistenți sociali și susținători ai profesionalizării domeniului asistenței sociale