Patrimoniul istoric national între profesionism si amatorism

La aceasta situatie s-a ajuns din mai multe cauze, toate legate de declinul cultural si moral al societatii noastre. Istoria noastra, nu iesita din comun, dar cinstita, a devenit o adunatura de mituri si de argumente contra altora. Monumentele istorice, care ar trebuis sa fie simbolurile acestei istorii, nici nu mai conteaza în fata prostiei si rapacitatii celor care ne conduc. Vreti exemple? Iata trei recente: Rosia Montana, asezarea romana de la Sibot si distrugerea comandamentului castrului legionar de la Apulum de dragul unei afaceri cu pavele. A fost cineva tras la raspundere? Nu, din cauza complicitatilor si a lipsei generale de cultura. Niciodata în istoria acestei tari patrimoniul istoric nu a avut atât de mult de suferit. Cel mai grav este atunci când specialistii însisi îsi tradeaza meseria. Ei au fost primii vinovati si în cazurile pomenite mai sus. Oficializarea vânatorii de comori prin cazul Enache atârna la fel de greu. Daca un arheolog si sef de institutie de prestigiu nu pricepe mai mult, la ce sa ne mai asteptam din partea unui tractorist sau a unui ministru al culturii?