Abuzurile din Romania trec oceanul

Imi amintesc că în vremea când eram mic, mic de tot dar făceam diferenţa dintre oameni şi animale, a venit pe strada noastră, care de-abia se infiripase ca stradă din maidan ce era înainte, unul cu servieta într-o mână şe cu cealaltă făcea eforturi să-şi ţină nădragii departe de noroiul din abundenţă. Modelul primitiv, african era dominantă timpului. Ia tu un loc de casă de câteva sute de mp sau cubi cum mai făceau unii specialişti confuzia, trageţi o casă pătrată, scoate-i un horn să nu iei foc precum şobolanii şi nu uita să-ţi faci şi uşă. Tipic anilor în care Gheorghiţă din Dej, de fapt din Oneşti, împreună cu bântuţii bolşevici, ne-au creionat destinele. Şi aşa au apărut străzi şi mai apoi cartiere care au avut nevoie de reprezentare. Trotuarul era tema oricărui purtător de pălărie şi pantaloni suflecaţi. Vorbea singur şi era aplaudat de vreo doi pe care nu îi cunoştea nimeni. Ideea era că toţi erau nişte proşti, deşi pe străzile noi apărute şi-au făcut case deopotrivă munictori şi intelectuali ai vremii. Niciunul însă nu era mai deştept decât prostul care avea servietă şi ştiinţa a ceea ce trebuie făcut. Care, evident nu se mai făcea, iar tema era preluată de altul peste un an sau doi. La fel.

De o vreme încoace, mai ales de când în orice casă există internet, vedem mereu cum unii sunt mai deştepţi decât alţii fără a putea vreodată să măsurăm în vreun fel. În vara lui 2012 când am reuşit să dăm un semnal lumii civilizate, americanii şi chibiţii lor din Europa ne-au închis votul între copertele unei cărţi ce în mod sigur o vor trimite în spaţiu cu destinaţia Calea Şmenee.

De ce? Pentru că aşa au vrut ei.

Sanchi. Nu e chiar aşa. Au băieţii interes aici cât carul. Scriam acum câteva zile despre acest interes şi despre nivelul la care este el pe o scară de la 1 la 10. Ceea ce este foarte sigur este că nu îi interesează câtuşi de puţin de noi, locuitorii ţinutului. Nu le conturăm nici un fel de senzaţie. Nu ne vor lua cu ei la nenorocire. Asta e. Ce vor ei de la noi, sau pardon de la cei pe care i-am pricopsit cu funcţii de mare demnitate?

Un plan măreţ este unul pe termen lung, de cel puţin 50 ani. Cine, dacă nu cei care deţin puterea în mâinile lor, pot, şi îşi şi permit facerea unui astfel de plan? Evidenţele, realităţile aşa cum le înţelegem noi nu au loc. Totul ţine de un interes strategic, imposibil de pătruns cu mintea noastră la acest moment. Spun asta, pentru că o mulţime de „de ce-uri” stăruiesc astăzi în felul nostru de a pune problemele.

N-au venit în 45, deşi opinia generală a acelui timp era alta. Ne-au abandonat apoi în mână sovietică ca mai târziu să ofere adăpost elitelor noastre şi nu numai. Şi-au făcut un obicei de a ne zâmbi cu gura până la urechi din maşinile lor zburătoare. Ne-au mai livrat chiar şi compasiuni pentru împuşcaţii lor, numai buni de pus apoi în filme. Concret, americanii doar au profitat de români, nicidecum să-i ajute vreodată. Ca naţiune în ansamblul ei. În urmă cu 16 luni a venit unul să ne dea peste bot cu referendumul. Şi să ne spună că suntem hoţi.

Un bărbat de stat ROMÂN, l-ar fi condus la avion doar în şuturi. Alor noştri le tremură izmenele de noul KGB, pe numele lui de domnişor, Departamentul de Stat. Poate că ei au de ce să se sperie, cine ştie… Să ne spună şi nouă, să tremurăm împreună, să nu se spună că nu suntem solidari.

Acum vine o tanti, sau ce-o fi, că la ei trebuie să te uiţi în buletin. Asta zice că vrea să bla, bla despre statul de drept. Nu am înţeles dacă despre al lor sau al nostru. Dacă vrea să facă mărturisiri despre cum e la ei, o poftim la TVR first, şi să bage la oră de maximă audienţă. Poate aflăm cum a fost cu turnurile, cum i-a dat-o lui Sadam, cum i-au ţinut pe vietnamezi în priză câţiva ani sau cum îşi omoară şi acum cetăţenii care au abdicat de la norme de convieţuire. Sau dacă i-o fi şoptit Gittensteinu, cel cu interes financiar la fondul Proprietatea şi ataşat plurimbical de reşapatul vitriolat în suflet, că pe-aici unii nu pun botul aşa cum vor ei, atunci da eşti rău venită. Şi dusă. Pe forever. Dacă. Prin absurd, vii cu gândul bun, ia-ţi mata un bon de ordine şi aşteaptă-ţi rândul. Mai sunt înaintea ta o grămadă şi nu le-am descoperit pe unde şi-l ţin. Gândul bun, of course.

Ponta, deşi nu te iubesc, semnează-i frate delegaţia, transmite-le salutări calde la minus 40 cât e la ei, şi sus cu ea pe avion. Ştampilă să-i pună Stroe că e şef cu graniţa.

Arikicus

http://stareanatiunii.com/hai-fa-lasa-ne-in-durerea-noastra.html