S.O.S. familia!

R: De ce credeți că organizatorii au ținut să se facă remarci intolerante la adresa Bisericii Ortodoxe, având în vedere că opinia acesteia nu este în acord cu ideologia homosexuală?

DC: Aruncarea in derizoriu este o alta metoda folosita de ideologia pro-homosexuala, iar oamenii lumii “civilizate” considera ca Dumnezeu este o notiune perimata. Insa aceasta consideratie este una creata, iarasi, artificial, intr-un proces pornit cu zeci de ani in urma, pentru a slabi omul, pentru a-l goli de sensul divinitatii, pentru a-l seca de credinta care cere multa vigilenta (mai ales in zilele noastre) si consecventa, pentru a-l indeparta de Biserica; practic legatura cu Dumnezeu o ai doar daca nu intrerupi rugaciunea, gandul, simtirea si fapta intru si prin Dumnezeu Tatal, simtindu-te permanent sub pronia cereasca a ingerilor, in sanul Maicii Domnului si incalzit de privirile ochilor din icoanele sfintilor.
Rolul bisericii a fost dintotdeauna si, din fericire, inca mai este unul de mantuire sufleteasca, pentru ca, prin dialogul cu duhovnicul, omul capata o anume liniste interioara care-i permite sa vada lucrurile in esenta si apoi sa le perceapa sensul lucrativ aplicand in viata sa sfaturile intelepte, adevarate comori de nepretuit pentru un om in deriva (si cine nu e in deriva, in zilele noastre?).
Noi, mirenii, putem da sfaturi, dar niciodata nu vom sti daca acele sfaturi sunt bine-placute lui Dumnezeu si daca nu cumva gresim, in loc sa facem un bine. De aceea, nici nu ar trebui sa-i infieram pe homosexuali, caci un pacatos nu are nevoie de pietre. In mod cert pe undeva el intelege acest pacat care poate i-a devenit greu de dus si e pe punctul de-a schimba ceva in viata lui, si poate ca sansele lui de mantuire scad daca sunt infierati. Mantuirea, sfatuirea, dialogul intelept si cald trebuie purtat cu parintele duhovnic, acesta este rolul bisericii si trebuie, ca buni crestini, sa-i onoram acest rol bisericii, iar pe pacatosi sa-i indreptam catre biserica, nu doar catre credinta, nu doar amintindu-le de faptul ca nici macar azi, in Marea Moarta nu exista viata. Nu trebuie sa consideram ca e o cauza pierduta, poate pentru noi pare pierduta, insa un duhovnic poate face in mod cert ceea ce noi, oricat ne-am stradui, nu putem face. Si poate ca si mai rau, starnim niste valuri de ura, de discordie, aducatoare de disconfort de ambele parti si implicit pentru intreaga societate si pentru fenomen, in ansamblul lui.
Pe aceasta linie, tocmai din motivele expuse mai sus, se lucreaza intens la desacralizare, la schimbarea canoanelor bisericesti, la facilitarea ca pacatul sa se strecoare in biserica. Iata si de ce aceasta casatorie a avut parte de o preoteasa care, in tot ce a spus oficiind evenimentul, n-a atins deloc esenta sufletului omenesc, practic cuvintele ei fiind rupte din propaganda pro-homosexualitate.
Daca scoti din perspectiva mantuitoare a omului biserica, practic ai scos orice perspectiva. El nu va mai avea catre cine sa se indrepte pentru a fi realmente ajutat, asa ca va face ce-i va fi la indemana, stiind ca sunt multi care sustin pacatul la nivel de virtute. Dar repet, homosexualitatea nu poate ajunge niciodata o virtute, spre deosebire de familie (ma refer, evident, la familia normala), oricat de curcubelic am colora-o.