S.O.S. familia!

#272: Adrian - Traiasca Ignoranta!

Foarte sugestiv titlul comentariului pentru comentariul in sine :) total pe langa subiect si lipsit de argumente.

Stati linistit ca nu manifesta nimeni nici un fel de violenta rationala sau irationala impotriva nimanui. Si Dumnezeu nu ii uraste pe cei de alte orientari sexuale (homosexuali, pedofili, zoofili, necrofili etc. etc.), de fapt daca ai avea un minim de cunostinte despre ortodoxie ai stii ca dragostea lui Dumnezeu pentru cel mai mare pacatos este cu mult mai mare decat fata de orice sfant. Iar crestinul incearca sa ajunga la masura dragostei Dumnezeului in care crede.

Ateu fiind, daca ai incerca sa iti formezi o parere avizata si informata ai gasi suficiente resurse pe tema orientarilor sexuale si a impactului negativ al promovarii acestora in randul copiilor si adolescentilor. Si aici iti propun sa citesti ceva studii de specialitate si nu sa urmaresti 2-3 filme despre copii fericiti crescuti in familiile homosexuale, sponsorizate evident de lobby-ul homosexual. Spre exemplu am aflat de curand ca in Suedia, conform studiilor LGBT:
- 50% din grupul LGBT au tendinte de sinucidere
- 27% din transsexuali au incercat sa se sinucida
- 46% au fost agresati pe motive de "preferinte sexuale" in ultimele 12 luni
- au probleme mentale si cu alcoolul mai mari decat persoanele normale etc.

Sursa acestor informatii: http://www.stop-homophobia.eu/en/the-theme/in-sweden.html. Dumneavoastra ce credeti? Sunt discriminati homosexualii in Suedia? Eu tind sa cred totusi ca nu.

Te invit apoi sa urmaresti fenomenul La manif Pour Tous https://www.facebook.com/LaManifPourTous pentru a vedea modul in care o minoritate se transforma incet, incet in dictatura. Milioane de francezi sunt ignorati de catre guvernul lor, cuvintele mama si tata sunt scoase din legislatie, tineri sunt arestati si inchisi pentru ca poarta un tricou cu imaginea unei familii formata dintr-o mama si un tata.

In fine, va propun o argumentare excelenta a domnului Adrian Papahagi:

"Fiindcă există extrem de multă rea credință și ideologizare a discuției despre definiția familiei, aduc următoarele precizări la cele scrise ieri.

Precizez așadar că nu am cerut și nu voi cere interzicerea avortului. Mă sperie însă banalizarea lui. Mă înfioară tendința stângii de a redenumi totul în încercarea de a oculta realitatea. În Franța a ajuns să se numească IVG, ca RMN sau EKG. Primele care suferă în această imensă tragedie sunt femeile. Soluția e, firește, educația, nu interdicții ceaușiste. O parte a educației presupune și prezentarea grozăviei gestului, ca să nu se ajungă acolo decât în cazuri extreme, nu pe bandă rulantă.

Nu-mi doresc, Doamne ferește, nici incriminarea practicilor homosexuale. Respect libertatea fiecăruia. Cu libertatea vine și responsabilitatea. Nu judec dacă e vorba de alegere sau genetică: nici știința nu a determinat clar. Respect opțiunile sau natura fiecăruia.

Acestea fiind spuse, diiscuția este despre drept și normă. Societatea a stabilit o normă, căsătoria nefiind un drept. Nu e nimeni obligat să se căsătorească cu nimeni. Norma e stabilită pentru o utilitate publică sau pentru a recunoaște un drept. Societatea a decis ca norma să fie familia compusă din bărbat + femeie și copiii lor, pentru utilitatea socială a acestei formule. Altminteri, norma e deschisă: pot exista mariaje poligame, se propune în multe țări mariajul homosexul. Cei care vor să schimbe norma acceptată de mii de ani de majoritatea populației unui stat trebuie să explice că:

a. dacă ea interzice căsătoria homosexuală se încalcă un drept. Eu am argumentat că nu e un drept să te căsătorești, aștept să mi se argumenteze de ce ar fi un drept.
b. că schimbarea normei aduce beneficii sociale. Care sunt acestea?

Firește, odată pusă în cauză norma (nu zic că nu e principial legitim să discutăm orice normă), ea devine infinit amendabilă. Se poate redefini vârsta la care încetează copilăria (sunt societăți unde fetele se căsătoresc la 12 ani), deci se poate reîncadra pedofilia. Drepturile animalelor deschid calea uniunilor între rase: dacă căsătoria nu are ca scop procrearea, ci e un contract civil cu implicații fiscale, etc., cine ar putea interzice cuiva să se unească civil cu animalul de companie pentru a îi lăsa bunurile ca moștenire. Poate părea o exagerare, dar de ce nu am discuta norma? Firește, de ce să reducem căsătoria la cuplu? Trei bărbați care se iubesc și vor să aibă drepturile legale ale unei familii de ce nu s-ar putea căsători, și așa mai departe.

Discuția e complexă, iar eu nu mi-am dorit-o. Eram mulțumit cu tradiția. Nu eu contest norma. Nu eu trebuie să mă explic, ci cei care doresc să schimbe o normă acceptată de mii de ani în civilizația noastră.

Remarc cu tristețe și intoleranța în tabăra “progresistă”. Toate aberațiile despre “evul mediu” le tolerez doar fiindcă acord celor care le proferează circumstanța atenuantă a ignoranței.

Doresc o discuție principială, nu strigăte homofobe sau clișee stângiste.

Haideți să vorbim principial despre normă și drept. Fără idei preconcepute, deși fiecare are opțiunile lui cu care intră în discuție. Nimeni nu are dreptul să afirme că el e destupat la minte și adversarul încuiat.

Esența democrației e argumentul. Înapoi la argumente, vă rog."

Cele bune,

Larisa