Salvati OLTCHIM si ARPECHIM!

“Totuşi, să fim corecţi, ziaristica lui Romeo se potriveşte de minune cu cârciuma unde se poate servi meniul zilei, pentru că e vorba de un gen pe care îl putem numi presa manelistă. Un pic de ţigăneală amestecată cu un pic de mahmureală, cu un pic de supărare, cu un pic de jale. Romeo însuşi e "hartistul" care îţi sparge urechile cu lementări de genul: să moară prefectul, să se usuce primarul, să piară duşmanii mei, io nu sunt ca ei... Ziaristul e bengos, e barosan, e cel mai tare, are valoare şi când moare, face la sicriu buzunare.
Romeo de la Vâlcea, manelistul presei locale, face bani cu texte greţoase, dar vrea să se dea mare. Dacă maneliştii autentici se plimbă cu BMW-ul şi poartă lanţuri de un kilogram la gât, manelistul presei vrea să fie intelectual şi dă citate latineşti, însă aşa cum stă aurul pe burta cocălarilor, aşa stau şi citatele lui snoabe printre vorbele de mahala.
Scriind cu televizorul deschis pe "Taraf", având un simţ estetic la nivelul "Răpirii din serai", Romeo manelistul şi-a botezat ziarul "Vocea", fiindcă în subconştient el asta şi-ar fi dorit, să aibă un microfon în mână şi să dea spectacole în baruri proaste.
Sunt conştient că în numele multiculturalismului trebuie să acceptăm şi presa manelistă, chiar dacă ne insultă şi ne calomniază grosolan... Ca atare, nu îmi pun mintea cu Romeo şi cu ziarul lui difuzat printre ciorbe şi mititei. Trebuie să respectăm dreptul la liberă exprimare al jurnaliştilor minoritari, dar asta nu ne opreşte ca, ţinând mâna discret, pe portofel, să-l rugăm frumos pe Romeo:
- Maistre, cântă pe la altă masă.”