Peste 2.500 de petrochimişti riscă să fie executați silit cu sume colosale, după ce „li s-a făcut dreptate” în instanță. Când ai de-a face cu un proces în care sunt implicate mai bine de 2.500 de persoane, trebuie să te aștepți la un serial aventuros în instanțele de judecată, mai ceva ca Suleyman Magnificul. Plin de suspans, cu întoarceri dramatice de situație, promisiuni și trădări, scene de violență juridică și saci întregi de bani puși la bătaie, pentru realizarea super-producției judecătorești, ba chiar și vrăjitorești pe alocuri. Vorbim aici de un mega-proces, în care sunt implicați 2.547 de actuali sau foști salariați ai Arpechim Pitești, prin care aceștia, foarte entuziaști la început, au pornit pe calea recuperării prin intermediul instanței a unor drepturi salariale de care au fost văduviți, deși ele erau prevăzute în contractul colectiv de muncă. Este vorba de două categorii de sume, una vizând un spor salarial pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă (așa numita primă de murături), iar cealaltă pentru cota de gaze naturale (de 4.000 mc/an), pe care salariații aveau dreptul s-o primească, tot ca primă. Ceea ce părea la început o acțiune comună, pentru repararea unei nedreptăți, s-a transformat până la urmă într-un coșmar pe care-l trăiesc cei peste 2.500 de oameni implicați. Mulți dintre ei ajunși deja șomeri și puși în pericolul să rămână fără case, fără nimic din agoniseala lor, după ce întreg procesul, răsfirat prin toată țara, se îndreaptă amenințător spre executarea silită, cu niște sume exorbitante, a celor care au crezut că o situație strâmbă se poate îndrepta printr-o justiție dreaptă. Când, de fapt, după cum vom vedea, totul a rămas strâmb până la capăt.

Istoricul uriașului proces începe în anul 2008, atunci când salariații Arpechim au descoperit, pur întâmplător, că după ce societatea fusese inclusă în cadrul SNP-Petrom, în octombrie 1997, lor nu li se acordaseră la salarii cele două sporuri, de aprovizionare toamnă-iarnă și de gaze, pe care le aveau ceilalți angajați ai SNP. Practic, treaba s-a descoperit foarte târziu, abia după ce o salariată a făcut rost de niște acte pe această temă, a intentat proces pentru drepturile neacordate, pe care l-a câștigat. Cu acest exemplu la îndemână, salariații Arpechim s-au unit și, prin intermediul avocatului Lică Stănescu (între timp decedat), au demarat acțiunea judecătorească pentru recuperarea sumelor pe care nu le primiseră. Așa au ajuns toți cei 2.547 de oameni parte la proces. N-au cerut toți banii, începând din 1997, adică de la intrarea Arpechim în SNP, ci doar primele neacordate în perioada 2005-2008. Iar începutul procesului a fost plin de speranțe pentru salariați. Asta după ce, la începutul anului 2009, Tribunalul Argeș le-a dat dreptate, printr-o hotărâre definitivă și executorie, prin care a decis plata primelor respective de către OMV-Petrom, actualul patron al Arpechim. Mai mult, văzându-se cu decizia favorabilă în mână, salariații au demarat și procedurile de punere în executare a sentinței. Mai întâi prin executorul Emanoil Bucescu, suspendat pe parcurs, la care s-au adăugat și alți executori, cum ar fi Eugen Fieraru, care a pus în executare cam jumătate din cazuri și Casagranda Stana Anton din București, pentru cealaltă jumătate. Până aici, toate bune, frumoase și bănoase pentru salariații Arpechim, care aveau să încaseze, prin intermediul executorilor, primele pierdute. Și care, după cum ne-a spus Georgeta Roșu, una dintre salariate, intrată între timp în șomaj, s-au ridicat la o sumă medie de circa 190 milioane lei vechi/salariat. Ceea ce, fiind vorba de mai bine de 2.500 de oameni, bate spre 12 milioane de euro. O miză consistentă și pentru colosul OMV-Petrom, ai cărui șefi, văzând adâncitura serioasă din conturi, au trecut la contraatac. De-aici încolo, entuziasmul miilor de salariați avea să se transforme în disperare.

OMV-Petrom se apără cu artileria grea a fostului ministru al Justiției, Cătălin Predoiu

În disputa cu salariații, OMV-Petrom n-a uzat deloc de finețuri. Ba dimpotrivă, după încasarea banilor, cei implicați în proces au primit niște scrisori, semnate atât de reprezentantul patronatului, cât și de liderii sindicali, printre care și celebrul Liviu Luca, prin care li se cerea returnarea sumelor primite, sub diverse pretexte. Fie că totul are un impact financiar negativ asupra firmei în perioadă de criză, fie ca să-și adapteze comportamentul la „spiritul valorilor companiei”, lăsându-se totodată să se înțeleagă că întreaga situație creată prin proces „ar putea avea un impact nefavorabil asupra siguranţei locului de muncă şi a viitoarelor modalităţi de recompensare a angajaţilor”. Frază care cam aduce a șantaj. În paralel, văzând că a pierdut prima rundă, OMV-Petrom a  decis să schimbe tactica și la proces. Așa se face că, printr-un recurs înaintat la Curtea de Apel Pitești, despre care salariații cu care am vorbit nici nu știu măcar dacă a fost depus în termen, compania a apelat la asistența juridică oferită de Casa de avocatură „Zamfirescu-Racoți-Predoiu”. Predoiu fiind nimeni altul decât Cătălin Predoiu, ministrul de atunci al Justiției, iar Călin Zamfirescu, socrul acestuia. Altfel spus, Petrom-ul a ieșit cu artileria grea în apărare la proces. Dovadă că, nemulțumiți probabil de judecătorii din Pitești, avocații Casei ZRP au făcut cerere de strămutare a procesului la ÎCCJ, care le-a aprobat prompt cererea, întreaga cauză ajungând spre judecare la Curtea de Apel Brașov. Care și-a manifestat din start ostilitatea față de salariații Arpechim, aprobând pe bandă rulantă cererile apărătorilor OMV-Petrom, tragerile de timp, care, în opinia celor implicați, n-au fost decât tertipuri făcute pentru „fabricarea” de probe în favoarea companiei și în defavoarea salariaților din proces. Și, ca un făcut, exact așa au început să se așeze lucrurile. După amânări și suspendări de circa un an și jumătate, timp în care a murit și avocatul salariaților, Lică Stănescu, instanța a admis, în cele din urmă, recursul Petrom. Incredibil, dar decizia s-a pronunțat fără citarea salariaților. Doar câțiva dintre aceștia, care aflaseră pe ultima sută de termenul de judecată de pe... internet, s-au prezentat la Brașov, încercând să obțină un nou termen, pentru lipsă de apărare (după decesul avocatului Stănescu). Necitați în instanță și în absența unui avocat care să-i apere, angajații s-au transformat în victime sigure. Dovadă că, fără să le admită nicio cerere, instanța din Brașov a lovit necruțător, admițând recursul OMV-Petrom. Ceea ce a întors situația cu 180 de grade, în defavoarea celor 2.547 de salariați Arpechim.

Salarii majorate pentru niște angajați... neangajați încă

Instanța din Brașov a luat în considerare, în motivarea deciziei, faptul că acele prime de murături și de gaze solicitate de salariați ar fi fost, de fapt, incluse, încă de la 1 iunie 1997, în salariile angajaților SNP-Petrom, devenită OMV-Petrom după privatizare. Lucru de-a dreptul absurd, câtă vreme includerea Arpechim în SNP-Petrom a avut loc abia la finele lunii octombrie 1997, deci la 5 luni după ce s-a pretins că salariații piteșteni ar fi primit deja primele respective, prin includere în salariu. Adică pe când nici măcar nu erau... angajați la SNP-Petrom. În realitate, oamenii din Arpechim nu primiseră nicio majorare de salariu, în afara indexărilor stabilite pentru toată lumea prin hotărâre de guvern, iar acest fapt se poate constata cu ușurință. Comparând mențiunile din carnetele de muncă ale celorlalți salariați Petrom din acea vreme, care au stipulate distinct majorările ce vizează sporurile respective, cu mențiunile din carnetele de muncă ale celor din Arpechim, care n-au cuprinse decât majorările decise de Guvern în toate sectoarele de stat, datorate inflației, și nici măcar acelea acordate în întregime. De altfel, există și expertize autorizate care probează că dreptatea este de partea salariaților. Dar, deși dovezile că oamenilor nu li se inclusese niciun spor în salariu erau evidente, instanța de judecată a trecut ca tăvălugul peste ele, întorcând decizia în favoarea celui puternic, adică a OMV-Petrom și a casei de avocați ZRP, a fostului ministru al Justiției, Cătălin Predoiu. Nume greu care, în opinia salariaților, a produs intimidarea instanței de judecată. De altfel, iată ce se spune într-unul din multele memorii adresate la toți „sfinții”, pornind de la primul ministru și sfârșind cu Consiliul Superior al Magistraturii, pe această temă: „Instanța de recurs motivează în hotărârea dată că aceste drepturi din acțiune au fost incluse în salariile de bază la 1.06.1997, pierzându-se din vedere că Arpechim a intrat în SNP Petrom la data de 29.10.1997. Cum se explică faptul că o societate, în speță SNP Petrom, ne-a acordat aceleași drepturi bănești ca și salariaților săi, în condițiile în care noi nu eram salariații acesteia? Acest lucru reiese foarte clar din carnetele de muncă, unde este menționat când a avut loc fuziunea”.

Pe negură și pe ceață, atunci caii buni se-nhață

După cele petrecute la Curtea de Apel Brașov, situația a devenit și mai tulbure pentru cei peste 2.500 de salariați. Care n-au mai avut decât două căi extraordinare de atac, aflate la această dată în plină derulare: revizuirea deciziei și contestația în anulare. Rămași fără avocat, grupul acestora a început să se divizeze și, grupuri-grupulețe, s-au orientat către diverși avocați, după preferințe, astfel că s-au formulat mai multe serii de revizuiri și contestații în anulare, solicitându-se totodată și strămutarea acestora, la alte instanțe decât cea din Brașov, care dăduse cu barda în favoarea Petrom. Și, ce să vezi! Procesele au început să se răspândească precum sărăcia prin toată țara, fie la Bacău, fie la Târgu Mureș, fie la Ploiești, fie tot la... Brașov, pentru cei mai puțin norocoși, ale căror cereri de strămutare n-au fost admise. Sunt însă oameni trecuți ca parte în toate procesele împânzite în acest mod, astfel încât nu este deloc exclus ca ei să primească citații și din Bacău, și din Ploiești, și din celelalte orașe în care se judecă procesele, ba chiar există și posibilitatea ca aceeași persoană să se aleagă cu decizii diferite de la instanțe diferite, deși este vorba de una și aceeași speță. Dovada harababurii totale la care s-a ajuns. Dar, în România este posibil orice, mai ales când e vorba de drăguța noastră justiție, când mai oarbă, când mai strâmbă... Colac peste pupăză, văzând că procesele încep să i se alinieze favorabil, OMV-Petrom a început deja să inițieze acțiuni de întoarcere a executărilor făcute de salariați, pentru recuperarea banilor plătiți anterior acestora. Din spusele celor cu care am vorbit, și în această privință se acționează în mare forță, unii fiind acuzați că ar fi luat primele de murături și de gaze de câte trei sau chiar de cinci ori, profitându-se de ceața care domnește în privința executorilor care au acționat pentru recuperarea acestora. A fost vorba de Emanoil Bucescu, cel care a și dat negație că ar fi făcut executări, de Eugen Fieraru, care a executat cam jumătate din sume, de firma Casagranda Stana Anton din București, care a executat tot cam jumătate, dar și de o anume Carmen Cecilia Răducanu, venită tocmai de la Târgu-Jiu, dar implicată și ea în executări. Deci și la acest capitol ceața este groasă, iar Petrom vrea să profite de asta, susținând că unii ar fi luat banii de mai multe ori, prin mai mulți executori, că probabil doar naiba mai știe cine și cu cât a executat. Dar, cum spune și cântecul, pe negură și pe ceață, atunci caii buni se-nhață.

Mega-procesul cu salariații Arpechim a devenit mega-afacere pentru avocați și executori

Cu procesul orientat din ce în ce mai amenințător în defavoarea lor, cei 2.547 de salariați sunt cuprinși de disperare. Ținte predilecte pentru disponibilizare, deși mulți s-au trezit șomeri soț și soție la un loc, cu banii dijmuiți de hoardele de experți, executori și avocați care le-au subțiat punga, ei stau acum cu frica în sân că vor trebui să dea înapoi nu numai toți banii de prime pe care i-au încasat după prima sentință, dar și sume duble sau chiar triple, dacă se va stabili cumva, tot prin minunata noastră justiție, că au fost trecuți pe listele mai multor executori. De altfel, drama pe care o trăiește mulțimea acestor oameni a reprezentat, cum era de așteptat, o sursă grasă de profit pentru alții. O mega-afacere. Dacă te apuci de matematică în acest caz, ți se face părul vâlvoi, coafat cu priza de 380. Păi, ia gândiți-vă și dumneavoastră. Toate taxele și comisioanele plătite de nefericiții salariați au fost calculate pe persoană. Adică, vine avocatul, își face ochii roată prin mulțime, scoate calculatorul și zice: 3 milioane pe cap de reclamant, înmulțit cu 2.500, egal 7,5 miliarde lei vechi! Asta doar la primul proces. În a doua fază, după separarea grupului la diverși alți avocați, pac, iar calculatorul, iar 3 milioane, ba la unii chiar 4 milioane de căciulă, iar 7,5 miliarde împărțite pe căprării, ba poate și mai mult. Să se tot facă, deci, un total de vreo 15 miliarde, doar la avocați. De partea cealaltă, executorii au fost și mai buni la calcule. Ei au luat, din câte am aflat, de la fiecare mușteriu sume cuprinse între 35 și 50 de milioane din sumele recuperate pentru salariați, de unde rezultă un total care te lasă mai rău ca la dentist, cam ca la reanimare: undeva între 90 de miliarde lei vechi și 125 de miliarde! Acum, dacă se va da verdictul de întoarcere a executărilor făcute anterior, cine credeți că-și freacă mâinile și conturile de poftă? Păi, tot executorii, care trebuie să repete procedura, dar în sens invers. Adică să ia de la oameni tot ce le dăduseră înainte, ca să dea înapoi la OMV-Petrom, percepând totodată aceleași comisioane de zeci și zeci de miliarde. Se sperie gândul văzând ce sume s-au vehiculat, doar deocamdată, în mega-procesul bieților salariați ai Arpechim. La care s-au mai adăugat și alte cheltuieli, cu expertizele și alte, alte daravele, care au umflat și mai mult nota de plată. Timp în care oamenii au rămas cei mai mulți șomeri, la limita subzistenței și cu spaima-n suflet că oricând le poate bate în ușă executorul, să le ia tot ce apucă, case, mașini, acareturi. Ba poate chiar și sufletul, dacă sunt săraci lipiți și chiar n-au cu ce să mai plătească.