Salvati OLTCHIM si ARPECHIM!

http://www.curentul.ro/2013/index.php/2013052486859/Actualitate/Varujan-Vosganian-visatorul-trezit-din-cosmarul-guvernarii-Ponta.html

Renașterea a blagoslovit cultura europeană cu uriași ai gândirii care, asemeni lui Michelangelo sau Leonadro da Vinci, erau capabili să abordeze absolut orice domeniu al cunoașterii. Pe noi, mai ghinioniști decât restul lumii, Pronia cerească ne-a blagoslovit cu Varujan Vosganian, geniul contemporan care știe din toate câte nimic. Mărturie stau CV-urile lui oficiale în care, mai ceva ca la Turnul Babel, preocupările și talentele literare se amestecă, de-a valma, cu cele muzicale, toate „altoite” pe trunchiul calificării sale de economist. Venit parcă direct din bancurile cu „Radio Erevan”, simpaticul nostru armean își face de lucru, de peste două decenii, prin menajeria politichiei dâmbovițene. Iar atunci când soarta ne este cu adevărat potrivnică, adică exact atunci când lui îi surâde norocul, apucă să fie numit în diverse funcții ministeriale în care, de obicei, i se dă pe mănă soarta economiei românești. Nu știm cu ce se ocupă la Uniunea Scriitorilor din România, unde este Prim vice-președinte. Dar nu ne-ar mira prea mult dacă am afla că le vorbește confraților despre marile lui înfăptuiri economice. Și asta pentru că, băiat finuț și descurcăreț, atunci când ajunge ministru, Vosganian se laudă, mai ales, cu talentele și realizările lui artistice. Iar ultima dintre acestea prinde chip chiar acum, când Ministrul Economiei, Varujan Vosganian, ne-a anunțat ultimul său mare succes. Ei bine, nu, nu ne-a anunțat că a reușit să privatizeze Oltchim sau altă companie din subordinea ministerului său și nici că ar fi rezolvat problema salariilor restante, care scoate pe străzi mii de oameni. De fapt, toate astea sunt doar niște vorbe goale, promisiuni făcute de USL-iști în campaniile electorale. Așa că, ia nu vă mai țineți de fleacuri, și aflați că marele doctor în economie Varujan Vosganian, se laudă că Opera Națională va prezenta, pe 27 mai, premiera unei opere „trans-realiste”. Într-o vreme în care România a devenit țara celor mai trăsnite realități cu putință, habar n-avem ce o fi aia „trans-realistă”. Ce-i drept, nici „Goagăle” nu știe mai multe. Dar asta nu înseamnă că dacă noi nu știm, n-are cum să existe. În definitiv, de la „caloriferele lui Andrei Marga”, lumea noastră intelectuală este deschisă oricui și absolut oricăror experimente cultural-artistice. Iar în cazul de față, singurul aspect cu adevărat important este că această „operă trans-realistă”, care poartă ciudatul nume „Visătorul trezit” este legată ombilical, de numele familiei Vosganian.

O „afacere” de familie

Concret, opera este creația doamnei Mihaela Vosganian. Iar libretul și textul acestei creații muzicale sunt semnate chiar de Ministrul Economiei Varujan Vosganian și de Armine Vosganian. Așadar, am putea spune, fără a greși prea mult, că avem de a face cu o „afacere de familie”. Iar de curând, chiar ministrul liberal a fost cel care ne-a explicat ce-i cu acest „visător trezit”. Ei bine nu, nu este o poveste auto-biografică privitoare la potrivnica lui soartă de subaltern în ierarhia PNL, post în care el, „visătorul”, ar fi obligat să rămână în stare de veghe pentru a-l trezi la timp pe șeful lui de partid, veșnic-adormitul Crin Antonescu. Nu, lucrurile nu stau nici pe departe așa. Ieșită din gura Minstrului Economiei, explicația pare a fi chiar și mai complicată decât ceea ce ne spunea, în anul de grație 1990, celebrul Gelu Voican Voiculescu, cel care se lăuda că trăiește înghesuit „între metafizică și clitoris”. Ia ascultați aici zicere de la Varujan Vosganian: „Visătorul trezit este, în partitura originală, o lucrare amplă, cu orchestră simfonică, soliști, corp de balet. Aici va fi prezentata o variantă de concert, care se va bucura de prezența unor artiști renumiți. Tematica este interesantă, este vorba despre revelația pe care o are un om prin intermediul capacității sale de a depăși captivitatea celor trei dimensiuni. Este trecerea într-o altă dimensiune, în care energiile pământului și ale universului stelar care se împreunează, acolo unde există o comunicare neîngrădită între om și spiritul universului”. Hait, se împreunează? Adică tot despre „clitoris” o fi vorba? Bineînțeles că nu: „Este un fel de panteism în care omul devine parte a universului, într-o înșiruire de șapte scene, fiecare fiind un prag inițiatic.” N-ați priceput cum devine treaba? Ei, asta este cam ca în bancul de pe timpuri în care un milițian îl avertiza pe unul să nu-i spună un banc politic, tocmai pentru că el însuși este milițian. La care omul îi răspunde, „Nu contează, ți-l explic până-l înțelegi și tu”. La fel procedează și ministrul Vosganian: ne explică până o să pricepem: „Această lucrare este dedicată eroilor revoltei din lumea celor trei dimensiuni. Opera propune un punct de plecare în care lumea adevărată, noi și visul nostru, ne facem totuna, iar sentimentul de iubire este înțeles altfel, nu ca afecțiunea față de celălalt, ci ca o iubire necondiționată, asemeni a doua planete care se atrag, asemeni legăturii rădăcinilor copacilor cu apa. Scenariul pe care l-am scris urmează sa fie translatat în muzică.”. Ei, dacă nici așa nu ați priceput, e treaba voastră, a nătărăilor care vă închipuiți că un Ministru al Economiei, plătit din banii voștri, trebuie să se ocupe chiar de bunul mers al economiei. Ăsta al nostru, din lumea reală, cel care se ocupă de „planetele care se atrag asemeni legăturii rădăcinilor copacilor cu apa” este de fapt, recidivist. Tot el se laudă că „Visătorul trezit”, „Este un spectacol de familie, nu este primul. Noi am prezentat o altă operă sub forma de cantată, Isus cu o mie de brațe, o lucrare simfonică, cu soliști și cor, după poemul cu același nume”. Cum adică „Isus cu o mie de brațe”? Că doar nu o fi vorba despre vreo zeitate hindusă. Și să nu-l fi afurisit Preafericitul Daniel pentru așa o blasfemie? Nu, nu l-a afurisit pentru că după cum explică autorul însuși, era vorba despre „o lucrare dedicată eroilor Revoluției din decembrie 89.”

Ministrul cu hamsia

De fapt, Varujan Vosganian nu este, de ieri, de azi, „cel mai scriitor dintre miniștri și cel mai ministru dintre scriitori”. Ori de câte ori s-a văzut „catapultat” în vreun fotoliu din Palatul Victoria, el s-a comportat de parcă ar fi fost un personaj SF, venit dintr-un ciudat „univers paralel”, rupt de problemele lumii noastre reale. Acum vreo opt ani, pe vremea în care guvernarea Tăriceanu i-a încredințat soarta finanțelor românești, el ne-a adus fiori de gheață atunci când, într-o emisiune televizată, s-a lăudat că este mare specialist în ghicitul în cafea. Iar în anii care au urmat, chiar ne-a demonstrat că nu s-a lăudat degeaba: și-a condus ministerul de parcă ar fi dat în „bobi” și nu după realitățile concrete ale economiei românești. Iar peste doar câțiva ani, când deși lumea intrase deja în criză, aceiași guvernare Tăriceanu ne asigura că economia românească „duduie” și ne trimitea să ne cumpărăm case în SUA, pentru că acolo se ieftiniseră. Ei bine și pe atunci același Vosganian îl seconda pe fostul premier clătinându-și aprobator bărboiul. Ei, dar vremurile acelea au trecut de mult, iar politicienii români s-au prins și ei, până la urmă, că lumea este, cu adevărat pe marginea unei prăpăstii economice al cărui capăt nu-l întrezărim nici acum. Vremurile au trecut, dar pentru Vosganian timpul curge în mod circular. Așa că, iată-l din nou ministru. Iar prima promisiune pe care le-a făcut-o românilor a fost că va repara ceasul din turla Ministerului în care își face veacul. Promisiune pe care a și raportat-o ca îndeplinită. În plus, tot el s-a ocupat și de acordarea pianinei pe care o are în birou. O realizare formidabilă care trebuie să fi adus fiori de mândrie patriotică în sufletele românilor. Cu atât mai mult cu cât, tot cam pe la sfârșitul anului trecut, simpaticul nostru armean deghizat în ministru promitea: „ Atunci când va fi ziua porților deschise vă invit în cabinetul meu, la un concert din Johan Sebastian Bach și Frederic Chopin, la pianina care a fost din nou acordată”. Totuși el mai promitea și că va aborda și subiectele economice sensibile până când curioșii îl vor putea asculta cântând la pianină: „Până atunci, însă, vom vorbi despre soarta Oltchim, despre revitalizarea industriei de apărare și despre alte teme care nu sunt la fel de plăcute auzului, dar sunt cât se poate de urgente”. Urgente, pe dracu: de atunci a trecut Crăciunul, a trecut Anul Nou, au trecut și Sfintele Paști, dar rezolvarea acelor probleme nu se întrezărește nici dacă privești spre ele cu telescopul. Dar nici asta nu contează: mai nou Vosganian a început să creadă că seamănă cu Cenușăreasa: „Mă ocup de producția prin imprimantele tridimensionale, în care România, mai ales în ce privește laserul, este foarte avansată și mă ocup în același timp de a face curat în economie. Eu am devenit pentru prima oară în viața mea un fel de Cenușăreasa. Trebuie să-mi suflec mânecile. Am uzine de elicoptere și Plafar, deci de la elicoptere și avioane ruginite până la ceai de mușețel trebuie să curăț economia.” Mda, e mult de muncă și pentru aste este nevoie și de o doctrină economică deosebit de complexă. Doctrină pe care a și explicat-o, la un moment dat, atunci când a venit vorba despre aderarea României la zona euro: „ Uite ce cred eu în legătură cu euro. Mi-aduc aminte că am văzut un film american în care până la urmă a câștigat un cal care nu era la fel de zdravăn ca ceilalți. Care era explicația? Unul dintre copii a aflat că acelui cal îi plac hamsiile. Și atunci s-a dus într-un loc la capăt și i-a agitat o hamsie și calul a zbughit-o și a câștigat cursa. Ei bine, pentru noi intrarea în euro e ca hamsia din cursa aceea.” Așa o fi maestre, dar ce te faci în cazul în care economia românească nu se dă în vânt după hamsii?