Abuzuri pe care Romania si Israelul nu le mai pot tolera

Domnule Președinte al României,

Domnule Președinte al Senatului,

Domnule Președinte al Camerei Deputaților, Domnule Prim ministru,

Domnule Ministru al Culturii,  

În numele meu, dar și în numele celor ce vor semna această petiție, persoane care nu și-au putut exprima public de-a lungul anilor dezamăgirea și dezacordul față de orientarea repetat anti-românească a conducerii Institutului Național pentru Studierea Holocaustului din România, INSHR, și a conducerii Federației Comunităților Evreiești din România, FDCER, vă aduc la cunoștință următoarele:  

1. La înființarea INSHR s-a ținut un concurs pentru ocuparea postului de director. La acest concurs am încercat să particip și eu, subsemnatul Ion Coja, dat fiind că sunt autorul a trei cărți și a zeci de articole despre Holocaustul din România, dar nu mi s-a admis nici măcar înscrierea la concurs pe motivul, altminteri întemeiat în sine, dar absent din textul regulamentului de concurs, că nu am studii universitare, de lungă durată, în istorie. Vă aduc la cunoștință că actualul director, numitul Alexandru Florian, care i-a urmat primului director, nu are nici dînsul studii universitare de istorie, iar la data investiturii nu avea nicio lucrare, carte sau articol, pe subiectul Holocaustul. Palmaresul științific al lui Alexandru Florian este practic nul, domeniul său de afirmare profesională fiind socialismul „științific” și propaganda ateistă...

Vă rog, domnule ministru al culturii, să dispuneți verificarea condițiilor în care a fost angajat ca director al INSHR numitul Alexandru Florian, ce anume îl recomanda pentru această funcție. Funcție pe care a dezonorat-o ulterior, ceea ce nu-l împiedică să fie mai departe director al INSHR. Până când?!

Întreb: cum se face că eu n-am aflat că se ține un nou concurs? Nu era de așteptat ca Ministerul Culturii să mă atenționeze?! Cât de public a fost concursul în urma căruia Alexandru Florian a fost numit director al INSHR? Îndeplinea Alexandru Florian condiția care mi s-a pus mie?  

2. Sub conducerea și la inițiativa lui Alexandru Florian, INSHR s-a implicat în elaborarea și susținerea legii nr 217/2015, lege care a provocat atâta tulburare în viața publică. Nu intra în atribuțiile INSHR activitatea și inițiativa legislativă. Impostura lui Alexandru Florian, individ fără o specializare propriu zisă, fără un domeniu de competență util României de azi, se vădește și în textul legii amintite, lege elaborată neglijent, inaplicabilă propriu-zis, care nu este bună decât să stârnească dezbinare și adversitate socială. Tributar pe viață al tezei criminale că lupta și ura de clasă sunt motorul istoriei,  teză kominternistă care a umplut temnițele comuniste cu zeci și sute de mii de oameni nevinovați, din elita spirituală a României, Alexandru Florian a implicat INSHR într-o serie de intervenții publice care au scandalizat toate segmentele sociale și politice ale Țării. Intervenții nesăbuite, abuzive, prin care reînvie linia de gândire și conduită bolșevică, atât de potrivnică spiritului democratic pe care încercăm de 25 de ani să-l instaurăm în societatea românească. Lipsa de măsură și de cunoștințe elementare de istorie l-au făcut pe directorul impostor al INSHR să rănească și să nesocotească sensibilitatea a milioane de români, pentru care un Mircea Vulcănescu sau un Petre Țuțea, un Mircea Eliade sau Nae Ionescu ori Nichifor Crainic sunt repere morale fără de care ne este imposibil să ne simțim români!

Drept care vă solicit, vă solicităm, stimați domni, re-examinarea și abrogarea legii 217/2015, precum și suspendarea măsurilor ce s-au luat pe cale administrativă ca urmare a intervențiilor numitului Alexandru Florian.  

3. În ce privește Federația Comunităților Evreiești din România, suntem în situația neplăcută de a constata că aceasta nu continuă nici pe departe tradiția instaurată de marile personalități ale evreimii românești: Lazăr Șăineanu, Wilhelm Filderman, Alexandru Șafran, N. Steinhardt și atâți alții, inclusiv parlamentarii evrei de dinainte de 1938, care au ilustrat impecabil disponibilitatea evreilor din România de a se constitui într-un segment social cooperant cu românii autohtoni. În spiritul acestei tradiții președintele israelian Shimon Peres a mulțumit României, la 12 august 2010, în timpul unei conferințe de presă comune cu președintele Traian Băsescu, la Palatul Cotroceni, pentru sprijinul acordat celor 400.000 de evrei români care au fost ajutați să emigreze în Israel, o bună parte dintre ei în timpul regimului Antonescu.  

"Nu vom uita niciodată că, în cea mai întunecată perioadă a Europei, aflată sub dominația nazistă, România a salvat viețile multor evrei care trăiau aici, 400.000 dintre aceștia venind în Israel, unde au contribuit la construirea Israelului, dar în același timp și-au păstrat și dragostea pentru România. Pentru aceasta, doresc să mulțumesc poporului român."   

Cuvinte care s-ar cuveni să fie bătute în piatră, incluse în toate manualele școlare, așa cum ar merita să fie onorate și spusele lui Wilhelm Filderman, liderul comunității evreiești în perioada 1930-1944, care, în 1955, referindu-se la anii grei ai persecuțiilor anti-evreiești, mărturisea în fața unui tribunal elvețian:   „(...)În perioada dominației hitleriste în Europa, am fost în legătură susținută cu Mareșalul Antonescu. Acesta a făcut tot ce a putut pentru a îmblânzi soarta evreilor expuși la persecuția germanilor naziști. (...) Am fost martor al unor mișcătoare scene de solidaritate între români și evrei în momente de grea încercare din timpul imperiului nazist în Europa. Mareșalul Antonescu a rezistat cu succes presiunii naziste, care impunea măsuri dure împotriva evreilor. Aș aminti doar următoarele două exemple: – Grație intervenției energice a Mareșalului a fost oprită deportarea a mai mult de 20.000 de evrei din Bucovina. El a dat pașapoarte în alb pentru a salva de teroarea nazistă evreii din Ungaria, a căror viață era în pericol. – Grație politicii sale, bunurile evreilor au fost puse sub regim de administrare tranzitorie cărora, lăsând impresia că sunt date altora, le era asigurată conservarea în scopul restituirii la momentul oportun. Menționez acestea pentru a sublinia faptul că poporul român, atât cât a avut, chiar în măsură limitată, controlul țării, și-a demonstrat sentimentele de umanitate și de moderație politică. Dar când ocupația sovietică a impus tirania totalitară dirijată de Moscova, condițiile s-au schimbat. Românii nu au mai fost în stare să aibă nici cea mai mică autoritate asupra conducerii afacerilor lor interne.” (Vezi „Testamentul” lui Filderman.)  

Stimați domni, în zadar veți căuta în documentele emise de INSHR sau de FCER un ecou cât de slab al acestor declarații făcute de primul om din statul Israel și de „cel mai important evreu din Europa”, cum era considerat la vremea sa Wilhelm Filderman. Fie în comunicatele celor două instituții, fie în textele publicate de editura Hasefer, editură patronată de FCER, veți găsi cele mai mizerabile calomnii și denigrări care s-au publicat vreodată la adresa românilor. Nici măcar propaganda revizionistă maghiară nu a atins cotele de josnicie la care s-au pretat cele două instituții.

Citez, cu nesfârșită silă, din cartea Holocaustul sub guvernul Antonescu:

(1)Au început să depisteze copiii nou născuți. Ne puneau în cerc (în toți anii deportării mele a început să-mi fie cunoscută semnificația punerii noastre în cerc), iar ei în mijloc jucau fotbal cu micuța victimă. Porțiuni din ce a fost obiectul lor de distracție erau împrăștiate pe ei, pe noi, nu-i deranjau stropii de sânge de pe față, de pe mâinile, de pe uniforma lor.”(p.19-20)

Citatul se referă la jandarmii români. Militarii  români luau așadar un copilaș evreu nou născut, îi puneau pe ceilalți evrei în cerc, desigur că erau de față în cerc și părinții copilului, iar românii, în mijlocul cercului, jucau fotbal cu acel „boț de carne”, împroșcând cu sângele victimei și „porțiuni” din trupul „obiectului” pe toată lumea aflată de față!… Distracția se înțelege că s-a repetat de mai multe ori…

„Mărturia” continuă cu scene și mai cumplite: „Aveam tifos exantematic, ca hrană aveam din belșug fecale înghețate (relatarea nu-i ficțiune)” (paranteza și sublinirea aparțin textului mărturiei). (p.20)

Sau: „Am sosit în acest lagăr în toiul execuțiilor în masă. Fără întrerupere, zi și noapte, veneau căruțe în care se aruncau oamenii, chiar îi suprapuneau ca să încapă cât mai mulți, și îi duceau spre locurile unde îi obligau ca, cu slabele lor puteri, să-și pregătească propriile lor case de veci.” Deci acei oameni, atât de epuizați încât erau stivuiți în căruțe, ca să încapă cât mai mulți, ajunși la destinație mai aveau putere să-și sape singuri „casa de veci”?!…

Mărturia abjectului autor continuă: „Dar, în prealabil, trebuiau să se dezbrace până la piele, să se așeze cu fața la groapă, după care intrau în funcțiune armele care îi ucideau sau numai îi răneau; și, așa cum se nimerea, încă vii sau morți, erau aruncați în groapă. Operațiunea următoare era stropirea cu puțin petrol, se dădea foc și totul se acoperea doar cu câteva lopeți de pământ. Carnea friptă ne stârnea foamea. (s.n.) Când nu mai era mișcare în jur, veneau câinii care trăgeau bucăți din cel ce a fost cu puțin mai înainte om, și nu aliment. Greu de crezut, același lucru îl făceau și puținii dintre noi care se mai puteau târî până la gropi. Se practica un fel de canibalism. Era o provocare prea mare ca să reziști mirosului de carne friptă, fie ea chiar de OM.” (p.20-21)

Un ultim citat din infama carte: „Un alt dușman agresiv al nostru erau șobolanii care erau de mărimea unor pisici mature. Majoritatea deportaților erau neputincioși și nu se puteau apăra, iar aceștia, netulburați, îi rodeau în diverse părți ale corpului, deveniseră hrana lor. În exodul meu, în multe grajduri unde am staționat, am văzut șobolani care se ospătau din trupurile încă vii ale semenilor noștri, care doar scâncesu, nu aveau puterea nici să țipe. În lagărul Bogdanovka nu era prevăzută o cât de mică rație de alimente, foametea dădea roade. Bogdanovka era înconjurată de gropi comune, în ele ajungeau cei împușcați și, nu de puține ori, ajungeau și unii care nu erau încă morți, dar acolo, în chinuri, își găseau sfârșitul”! (p. 22)

Să precizăm că autorul acestei demente înseilări, Liviu Beriș, se prezintă în lume ca președinte al Asociației evreilor supraviețuitori ai Holocaustului!... Este unul din liderii FCER! Se recunosc evreii din România sau originari din România în acest psihopat?...

(2) Alte citate, din producția aceleiași edituri, girată moral de comunitatea evreilor din România: « Fascismul românesc a avut metodele sale originale de exterminare a evreilor.(…) Evreii erau bătuţi până la istovire şi expiere, sufocaţi în vagoane cu răsuflătorile astupate, vânduţi din mijlocul convoaielor pentru a fi omorîţi şi a li se comercializa îmbrăcămintea, pentru a fi tăiaţi bucăţi pentru ca cu sângele lor să se ungă osiile căruţelor ş.a.m.d. »

Exact aşa scrie : « ş.a.m.d. » Aşadar, pe lângă osiile căruţelor, toate cele ce mai sunt de uns într-o gospodărie țărănească erau unse cu sângele unor evrei cumpărați la marginea drumului…

Așa scrie la pagina 23, volumul 1, ediţia de după 1989 a celebrei Cartea Neagră! Formulă memorabilă: „…cu sângele evreilor să se ungă osiile căruţelor…”

Evreii internaţi la Moghilev, «neavând posibilitatea aprovizionării cu alimente, se hrăneau cu excremente omeneşti, iar mai târziu cu cadavre omeneşti.»  Da, aţi citit bine : evrei care «se hrăneau cu excremente omenești şi cadavre omeneşti… » Declaraţia este semnată de un « dl M.Katz, fost preşedinte al Comitetului Evreiesc din Moghilău ».

Cartea Neagră a fost recent tradusă, gest în urma căruia se va internaționaliza şi această informație: evrei care se hrănesc cu excremente omeneşti!… Evrei care se hrănesc cu cadavrele altor evrei!.. Cine i-a adus pe evrei la acest ultim nivel de degradare umană? Armata română! Poporul român!... Aceasta este teza pe care o acreditează FCER de câte ori i se ivește ocazia!

Şi cine ne dă asigurări că-i adevărată dintotdeauna povestea asta? Nu doar ILYA EHRENBOURG, vestitul psihopat, coautor al abjectei cărți, ci însăşi conducerea onor comunității evreiești din România! Deci nu e glumă şi nici limbaj figurat ! Ci din literatura publicată la editura Hasefer aflăm de existența acestei categorii de evrei: evrei care se hrănesc cu excremente omeneşti… Evrei care se hrănesc cu cadavre omeneşti… Cartea Neagră dixit! O carte publicată în 1946 și de care evreilor le-a fost rușine că a putut fi scrisă, drept care a fost mereu uitată și ignorată, abandonată. Nimeni în Israel nu a publicat-o! A repus-o în circulație după 1990 conducerea FCER!...

Rămâne astfel consemnată pentru veșnicie informația că în România, pentru prima oară în istoria multi-milenară a iudaismului, s-au găsit  EVREI CARE SĂ SE HRĂNEASCĂ CU EXCREMENTE ŞI CADAVRE… (Pagina 380, deci, volumul 3 din Cartea Neagră.)

Cum s-a putut ajunge la asemenea texte demente, deșucheate?!... Pentru mine singura explicație posibilă este ura demențială împotriva a tot ce este românesc! Ură nutrită de evreii – unii dintre ei falși evrei, care se află la conducerea celor două instituții! Acuz cele două instituții de defăimare și calomnie, de deformare și lezare a imaginii poporului român în lume!

În sfârșit, câteva cuvinte despre felul în care Federația Comunităților Evreiești din România încalcă grosolan legile din România. Conform acestor legi, orice organizație de tip ONG care primește subvenții de la Guvern are obligația de a pune propria arhivă la dispoziția celor interesați. Prin arhivă se înțelege și presa pe care comunitatea evreiască a produs-o de-a lungul anilor! Vă informez, stimați domni, că publicații evreiești care erau accesibile până în 2000, acum au devenit imposibil de consultat, motivul invocat: respectivele colecții au fost  trimise în ...Israel! Gest care contravine obligațiilor FCER prin însuși faptul că a cerut și a obținut subvenții de la statul român! FCER este un ONG care funcționeză în România, nu în Israel! Iar arhiva FCER aparține patrimoniului istoric și cultural al României, iar Israelului numai în subsidiar!

Nota bene: La aceste colecții nu au acces nici măcar cercetătorii de la INSHR. Inclusiv celebrul raport Ellie Wiesel a fost scris fără a se face vreo trimitere la presa evreiască din anii holocaustului și de mai târziu... Presa respectivă, atent citită, nu confirmă elucubrațiile emanate și girate de Federația Comunităților Evreiești din România și puse în circulație de raportul așa zis Ellie Wiesel!

Altă abatere de la normalitate, de la legalitate, de la uzanțele îndătinate, constă în faptul că conducerea FCER și-a permis să distrugă documente și colecții de documente istorice de primă importanță ca valoare probatorie. Evrei membri ai FCER, fără funcții de conducere, au asistat indignați și neputicioși la actele de barbarie săvârșite de șefii lor. Persoane lipsite de cultură și cu un nivel de inteligență submediocră, acești șefi au distrus documente fără să aibă nici măcar discernămîntul corect a ceea ce convine sau nu „intereselor” evreimii!

Câțiva dintre evreii cinstiți și curajoși de la FCER m-au căutat și mi-au încredințat acte(mostre) sustrase de dînșii din colecțiile de documente distruse la ordinul celor ce conduc cu iresponsabilitate destinele Federației, ale comunității evreiești din România!  Țin aceste documente la dispoziția unei anchete penale serioase, și vă sugerez, stimați domni, ca această anchetă s-o faceți în colaborare cu autoritățile din Israel! Mă pun la dispoziția unui asemenea audit cu date suplimentare!  

Mai amintesc faptul că de-a lungul anilor, cu ajutorul unor prieteni și colegi din Israel am luat cunoștință de o serie de materiale publicate la Yad Vashem sau de alte instituții oficiale israelite, materiale prin care au fost corectate o serie de acuzații aduse pe nedrept regimului Antonescu. Inclusiv în privința Transnistriei! Am publicat pe site-ul personal acele materiale – www.ioncoja.ro, care ar trebui să aibă o pondere decisivă în stingerea sau diminuarea contenciosului româno-evreiesc, facilitând o comunicare și o colaborare mai strânsă între popoarele noastre!

Întreb: de ce Vainer și ciracii săi nu au preluat informația semnată Yad Vashem și transmisă de mine către FCER, potrivit căreia nu există nici un motiv, nici un document, din care să rezulte implicarea lui Antonescu în pogromul de la Iași! O asemenea informație confirmă încă o dată că răspunderea pentru evreii uciși la Iași revine în întregime armatei germane, așa cum se bine știa asta până după 1990, când o gașcă de evrei și români penali au clocit ideea de a scoate „de la nemți” niscai recompense prin învinovățirea autorităților române pentru cele petrecute la Iași în iunie 1941!

În aceeași notă, ca intenție de a submina relațiile dintre români și evrei, dintre România și Israel, interpretez și strădania recentă a unui reprezentant al FCER, pe un post TV, de a nega, de a contesta faptul că a existat o solicitare oficială către România, privind posibilitatea de a disloca temporar din Israel în România câteva sute de mii de evrei, bătrâni, femei și copii, în caz de război generalizat al Israelului cu lumea arabă! Această informație corespunde întru totul adevărului. În legislatura 1992-96, comisia de politică externă a Senatului a examinat o asemenea cerere primită din partea Parlamentului israelian. Făceam parte din acea comisie și nu ne-am opus niciunul la ideea de a găzdui 300.000 de evrei în caz de necesitate majoră. Cifra de 300.000 era propusă de parlamentarii din Israel și corespundea capacității de găzduire a hotelurilor de pe litoral... La vremea respecivă am făcut publică această informație, considerând că gestul nostru, al parlamentarilor români, se înscrie în tradiția cea mai frumoasă a relațiilor dintre români și evrei.

Pe cine din conducerea FCER și INSHR deranjează însă relațiile de bună colaborare dintre români și evrei, dintre România și Israel?! Constat că FCER merge mai departe pe linia „rabinului roșu”, fiind interesată să descopere sau să inventeze dovezi despre anti-semitismul activ din România!

Stimați domni,

Aștept reacția dumneavoastră, cea cuvenită, față de cele de mai sus. Țin să vă mai dau o informație, de care aveți nevoie pentru a declanșa ancheta solicitată: în Israel și în structurile de conducere ale evreimii mondiale sunt bine cunoscute „derapajele” indivizilor care pretind a reprezenta interesele evreilor din România. Este bine cunoscută în Israel prestația precară a acestor impostori cocoțați la conducerea Federației. Nu mai departe cu câteva luni în urmă autoritățile americane au cerut de la FCER să numească altă persoană la Muzeul Holocaustului din Washington, în locul lui Radu Ioanid, ale cărui isprăvi penale au ajuns și la cunoștința americanilor! Din păcate, răspunsul FCER a fost de un penibil total: nu avem un specialist mai bun decât Radu Ioanid, a răspuns echipa lui Aurel Vainer!... Radu Ioanid fiind posesorul unui CV foarte asemănător cu al numitului Alexandru Florian. Doi impostori!

Insist asupra acestui aspect: în mod firesc, statul Israel se interesează de soarta evreilor din România! Dar autoritățile israelite cunosc bine situația de la București, sunt bine informate asupra persoanelor care s-au erijat în postura de lideri ai comunității evreiești din România! Acești așa ziși lideri se amăgesc și amăgesc și pe alții cu ideea că se bucură de un sprijin necondiționat de la Jerusalim! Că acțiunile lor sunt cauționate de structuri evreiești din Israel sau din diaspora evreiască! Am motive să fiu convins că lucrurile nu stau deloc așa! Autoritățile evreiești susțin necondiționat anumite principii și instituții, dar nu și persoane! Faptul de a fi evreu nu-ți dă niciun fel de impunitate, mai mult sau mai puțin discretă, cum și-ar dori unii evrei certați cu legea. O atitudine fermă a autorităților de la București față de abuzurile și rătăcirile celor ce conduc FCER și INSHR nu va afecta cu nimic relațiile dintre cele două state, dintre români și evrei, în general!

Dimpotrivă! Comunitatea evreiască din România va fi recunoscătoare autorităților de la București și Jerusalim dacă va fi ajutată să se descotorosească de impostorii care o conduc și care, prin activitatea prestată, prin defăimarea repetată a românilor, afectează relațiile tradiționale dintre români și evrei.

În concluzie: cele două instituții, prin reprezentanții lor, au comis nereguli și ilegalități pe care nimeni în România și Israel nu le mai poate accepta și tolera. E timpul ca cei în drept să facă ordine în ograda celor două instituții! Altminteri, intențiile care au contat la înființarea INSHR și FCER riscă să fie compromise!

Cu urări de bine pentru toată lumea,

Ion Coja și semnatarii de mai jos București,

4 martie 2016