PĂSTRĂM PĂMÂNTUL!

„PĂMÂNTUL, PĂDUREA ȘI APA: COMPONENTE VITALE ALE SIGURANȚEI NAȚIONALE”  

STOP VÂNZĂRII TERENURILOR AGRICOLE ȘI PĂDURILOR!

ARGUMENTARE PROIECT DE MODIFICARE A CONSTITUȚIEI  

 

Prin strângerea acestor semnături ne propunem să stopăm expansiunea fenomenului de acaparare și concentrare a terenurilor din România, a pădurilor şi a apelor, sens în care cetăţenii străini, apatrizii și persoanele juridice străine, ori care nu au capital majoritar românesc, nu vor mai putea dobândi dreptul de proprietate privată asupra terenurilor, pădurilor şi apelor, aceste persoane putând doar, în condițiile legii organice, să concesioneze sau să arendeze aceste resurse naturale vitale pentru siguranţa naţionlă: terenurile, pădurile şi apele.

Efectele fenomenului pe care dorim să-l stopăm prin modificarea Constituției sunt dintre cele mai diverse și privesc, conform studiului intitulat „Amploarea fenomenului de acaparare a terenurilor UE”, chestiuni legate de marginalizarea agriculturii familiale și obstrucționarea accesului tinerilor și viitorilor fermieri în domeniul agriculturii, apariția marilor întreprinderi agricole de tip corporatist ale căror trăsături sunt instabilitatea economică, afectarea mediului, productivitatea scăzută și ireversibilitatea modificărilor produse. Un alt efect nociv al acaparării resurselor naturale ale ţării, în general, şi al acaparării terenurilor, în special, a fost distrugerea industriei româneşti din domeniu, în trecut, şi imposibilitatea refacerii ei în prezent, România devenind exportatoare de materii prime şi importatoare de produse finite (alimentare sau industriale).

Consecințele pe termen lung ale acaparării terenurilor ţării, a pădurilor şi a apelor de către străini, sunt de o gravitate extremă, acest fenomen fiind cât se poate de clar un atac la siguranţa naţională a ţării, el lezând grav interesele strategice economice şi sociale ale României.

În timp ce alte țări europene au luat şi iau măsuri stricte de protejare a acestora, acapararea lor de către străini fiind declarată subiect de securitate națională, autoritățile române, până acum, nu au luat nici o măsură de protecţie reală. Acest fapt a dus la situaţia gravă actuală a afectării patrimoniului naţional, a risipirii, printr-o înstrăinare necontrolată către străini, a acestor resurse naturale vitale (terenurile agricole, pădurile şi apele) înstrăinare care poate fi uşor constatată în acest moment.

Mai mult, inexistenţa la nivel naţional a unor evidenţe clare asupra situaţiei proprietăţii asupra terenurilor agricole o considerăm ca fiind o gravă eroare a autorităţilor, ca să nu spunem mai mult.

Păstrarea terenurilor agricole, a pădurilor, în proprietatea cetățenilor români şi în proprietate publică, dar şi păstrarea apelor în proprietate publică exclusivă, devine, mai mult ca oricând, o necesitate strategică.

Şi aceasta pentru că printr-o agricultură şi o silvicultură autohtonă puternică îndreptată spre realizarea prioritară a interesului naţional şi asigurarea protecţiei mediului la nivel european, printr-o reglementare judicioasă a exploatării şi conservării apelor în aceleaşi direcţii, va avea loc, în mod automat şi dezvoltarea celorlalte ramuri ale economiei româneşti, fapt care poate face din Romania una dintre cele mai puternice şi mai respectate ţări din Europa.

În opoziţie, continuarea vânzării acestora către străini va prăbuşi în mod sigur ţara, va afecta grav siguranța națională și interesul nostru național a cărui protejare este impusă de art. 135 alin. (2) din Constituția României. Iar odată cu pierderea pământului, a pădurilor şi a apelor ne vom pierde, cu certitudine, şi suveranitatea.

Vrem să fim pe deplin stăpâni pe resursele ţării noastre, să le controlăm în mod eficient şi să le folosim aşa cum credem noi de cuvinţă şi nu după cum ne dictează alţii.

S-a vândut deja străinilor mult prea mult din pământul şi pădurile ţării. Acest lucru trebuie oprit imediat, în totalitate. Nu ne mai putem permite să vindem străinilor aceste resurse esenţiale pentru ţară, în niciun fel de condiţii.

Partenerii noştri din alte state europene pot investi în ţara noastră, pot face afaceri în general, în domeniul resurselor, însă doar în calitate de chiriași, concesionari ori arendași și nu de proprietari.

Iar aceasta doar în condiţiile unor noi legi organice a agriculturii şi silviculturii fundamentate pe realizarea clară a interesului naţional şi pe respectarea cu stricteţe a normelor europene de protecţie a mediului, în general şi a pământului şi pădurii, „pâinea” şi „aerul” ţării, în special.

Pământul, pădurile şi apele ţării, resursele ei naturale, în general, sunt moştenirea noastră din străbuni şi vrem ca ele să nu mai poată fi vândute străinilor.

S-a vândut deja mult prea mult! Potrivit art. 4 aliniat (2) din Tratatul privind Uniunea Europeană „Uniunea respectă egalitatea statelor membre în raport cu tratatele, precum și identitatea lor națională, inerentă structurilor lor fundamentale politice și constituționale, inclusiv în ceea ce privește autonomia locală și regională.

Aceasta respectă funcțiile esențiale ale statului și, în special, pe cele care au ca obiect asigurarea integrității sale teritoriale, menținerea ordinii publice și apărarea securității naționale.

În special, securitatea națională rămâne responsabilitatea exclusivă a fiecărui stat membru”. În acest sens, a fost formulat și răspunsul Comisarului European pentru agricultură, Phil Hogan, dat europarlamentarilor în cadrul ședinței Comisiei pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală din Parlamentul European din 24 mai 2016, potrivit căruia este în sarcina fiecărui stat să aibă grijă de propriul patrimoniu.

Noi, iniţiatorii acestui Proiect de modificarea a art.44 aliniat 2 din Constituţie, suntem de părere că modificarea pe care o susținem este una atât în litera cât și în spiritul Constituției României.

Astfel, pe de o parte, aceasta se încadrează în limitele revizuirii Constituției reglementate de art. 152 alin. (2) din Constituția României. Aceasta deoarece limita revizuirii Constituției privește acele restrângeri ale drepturilor și libertăților cetățenilor români, nu și ale străinilor, apatrizilor, ori ale persoanelor juridice străine.

Pe de altă parte, această modificare este în spiritul Constituției, deoarece prin această transformare s-ar întări prevederile art. 1, art. 3, art. 45, art. 135, 136 și art 152 din Constituție, cât și, prin art. 20, s-ar confirma art. 4 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, art. 5 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene, art. 11 din Pactul internațional al Națiunilor Unite privind drepturile economice, sociale și culturale, cât și art. 25 din Declarația Universală a Drepturilor Omului.

De asemenea, această modificare este constituțională și nu încalcă nici angajamentele asumate de România în cadrul Uniunii Europene, deoarece, așa cum am arătat mai sus modificarea privește domeniul securității naționale, iar potrivit angajamentelor europene, acest domeniu este și rămâne în competența strictă a statelor naționale. Astfel, potrivit art. 4 alin. (2) din Tratatul privind Uniunea Europeană „Uniunea respectă egalitatea statelor membre în raport cu tratatele, precum și identitatea lor națională, inerentă structurilor lor fundamentale politice și constituționale, inclusiv în ceea ce privește autonomia locală și regională. Aceasta respectă funcțiile esențiale ale statului și, în special, pe cele care au ca obiect asigurarea integrității sale teritoriale, menținerea ordinii publice și apărarea securității naționale. În special, securitatea națională rămâne responsabilitatea exclusivă a fiecărui stat membru”.

În acest sens, a fost formulat și răspunsul Comisarului European pentru agricultură, Phil Hogan, dat europarlamentarilor în cadrul ședinței Comisiei pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală din Parlamentul European din 24 mai 2016, potrivit căruia este în sarcina fiecărui stat să aibă grijă de propriul patrimoniu.

Modificarea propusă de noi trebuie să fie interpretată ca fiind consitutuțională întrucât, astfel cum a fost deja redat în doctrina de specialitate, „Un popor are întotdeauna dreptul de a revizui, de a reforma și de a schimba Constituția sa. O generație nu poate aservi legilor sale generațiile viitoare”, iar „un popor are un drept imprescriptibil la revizuirea Constituției”.

Totodată, istoria a demonstrat că o Constituție nu poate pretinde dreptul la eternitate, „că în lumea de azi nici un instrument juridic, oricât ar fi el de important – și cu atât mai puțin o Constituție – nu poate rămâne în afara transformărilor critice a experiențelor acumulate”. Practic, experiențele acumulate în ultimii ani, cele referitoare la consecințele fenomenului de acaparare a terenurilor, pădurilor și apelor, sunt de natură să susțină constituționalitatea modificării propuse de noi.

Mai mult, în Raportul Comisiei Prezidențiale de Analiză a Regimului Politic și Constituțional din România se afirmă că „blocarea evoluțiilor, prin apariția unor obstacole constituționale este de natură să creeze premizele unor conflicte artificiale”. Prin urmare, ar fi înțelept să ni se permită modificarea Constituției în sensul menționat de noi pentru a putea permite, acesteia, să reziste la încercarea timpului. Altminteri, „excesiva imobilitate a Constituției ar fi o amenințare pentru ea însăși, deoarece nu ar mai putea fi schimbată decât prin forță”.

Și să ferească Dumnezeu să se ajungă la forță din cauză că noi, românii, în propria noastră țară vom ajunge niște sclavi.

 

„N-avem puteri şi chip de-acum

Să mai trăim cerşind mereu

Că prea ne schingiuiesc cum vreu

Stăpânii luaţi din drum!

Să nu dea Dumnezeu cel sfânt,

Să vrem noi sânge, nu pământ!

Când nu vom mai putea răbda,

Când foamea ne va răscula,

Hristoşi să fiţi, nu veţi scăpa

Nici în mormânt!”  

 

Ultima strofă din poezia „Noi vrem pământ” a lui George Coșbuc      

 

SITUAȚIA TERENURILOR AGRICOLE ÎNSTRĂINATE LA NIVEL EUROPEAN

 

„În Polonia, statisticile oficiale par să indice că problema acaparării de terenuri agricole este relativ minoră. Între 1999 și 2005, cetățenii străini au achiziționat aproximativ 1400 ha de teren, adică mai puțin de 1% din totalul suprafeței agricole (...).

În Slovacia, unde cetățenii străini pot cumpăra terenuri agricole prin crearea unei entități juridice, aceștia dețin aproximativ 20 000 ha, adică 1% din suprafața agricolă utilizată (...).

În Republica Cehă, potrivit unui sondaj efectuat de către Uniunea Întreprinderilor Agricole din Cehia, cetățenii străini aveau în proprietate, în 2006, 90 000 ha de teren agricol (reprezentând 2,1% din totalul suprafeței agricole).

În Lituania, experții estimează că, în 2007, cetățenii străini dețineau între 12 000 și 15 000 ha de terenuri agricole (adică aproximativ 0,5% din total), 10 000-12 000 ha fiind posedate de circa 30 de persoane juridice străine, iar alte 1 000-3 000 ha de aproximativ 20 de persoane fizice. „Potrivit informațiilor furnizate de cartea funciară din Letonia, în 2005 și în 2006 s-au derulat în această țară 427 și, respectiv, 512 de tranzacții cu terenuri la care a participat un cetățean străin. Aceste cifre reprezintă aproximativ 2% din vânzările care au avut loc în anii respectivi”.

Conform avizului Comitetului Economic și Social European (în continuare „CESE”) din ianuarie 2015, în România, până la 10% din suprafețele agrare au ajuns în proprietatea unor investitori din țări terțe, iar alte 20-30% sunt controlate de investitori din UE12.

Această situație dramatică în care se află România este reafirmată atât în studiul realizat de către Transnational Institute pentru Parlamentul European din mai 2015 cât și într-o foarte recentă investigație jurnalistică românească din care rezultă faptul că peste 4,5 milioane de hectare din suprafața totală a României se află în momentul de față sub controlul străinilor, adică, de facto, o suprafață cât întreaga zonă istorică a Moldovei.

Cercetători din domeniul agriculturii au înaintat teza potrivit căreia micile exploatații agricole familiale sunt cel puțin la fel de eficiente ca și întreprinderile agricole de mari dimensiuni. Potrivit acestor date, în ciuda faptului că 90% din exploatațiile agricole sunt exploatații familiale și prelucrează sub 25% din suprafețele agricole mondiale, totuși acestea produc 80% din alimentele consumate de populația Planetei.        

 

Demers susținut de Federația Națională PRO AGRO și Mișcarea Forul Dacic    


Florentin Bercu    Contactați autorul petiției