Salvati OLTCHIM si ARPECHIM!

Quoted post


Musafir

#34540 Arpechimul moare, mai sunt şanse de salvare? Tara arde si baba se piaptana.

2015-02-24 11:36

#34539: - Arpechimul moare, mai sunt şanse de salvare? Tara arde si baba se piaptana. 

 

Din trupul Arpechim se vor înfrupta viermi deghizaţi în politicieni sau afacerişti

Posted By: Sorin Simion
Posted date: februarie 24, 2015

 

Seria de articole publicată de ziarul nostru, prin care am criticat şi incriminat cu asprime închiderea Arpechim, văzută ca o bomboană amară pe coliva industriei româneşti, în general, nu a rămas fără ecou. Mai mulţi cititori, deopotrivă ai ediţiei tipărite şi ai celei electronice a „Argeşului”, au ţinut să-şi exprime părerea în aceeaşi direcţie, dându-ne dreptate. Mai jos puteţi citi cum vede chestiunea un cititor al nostru pe nume Bogdan. În ce ne priveşte, vă asigurăm că opiniile Domniei Sale merită citite. Fie şi numai pentru simplul fapt că zugrăveşte tabloul dezastrului Arpechim, pe alocuri, poate chiar mai bine decât am făcut-o noi înşine. Intertitlurile aparţin redacţiei.

„Caut cu privirea flacăra şi mi se pune un nod în gât”

„Da, domnule Golescu, este foarte trist ce se întâmplă. Colosul piteştean care parcă stătea de strajă la Poarta Oraşului va fi dărâmat, iar din trupul lui se vor fi hrănit mulţi viermi deghizaţi în oameni politici sau în oameni de afaceri. Astă-vară, venind de la mare cu trenul, încă mai căutam cu privirea flacăra, deşi ştiam că ea a fost stinsă de multă vreme de nişte criminali pe care noi i-am ales să ne reprezinte interesele. Pe vremuri, când veneam din concediile din vacanţa de vară, după 3 săptămâni (ce vremuri!!!), atunci când vedeam flacăra Petrochimiei aveam un sentiment plăcut de «acasă»; cred că toţi piteştenii trăiau aşa ceva… Acum mi se pune doar un nod în gât; acelaşi nod pe care-l simt când trec spre Bascov şi văd ruinele platformei industriale. Dar, domnule Golescu, dezastrul nu se putea întâmpla, ori măcar nu la aceste dimensiuni, dacă noi, ăştia mulţi şi… mulţi, nu am fi contemplat de la distanţă, aidoma unor vite proaste, cum ni se trage preşul de sub picioare. Care-i replica românului în astfel de situaţii? «Asta e, ce să-i faci?», zice românul şi merge mai departe. Dacă poate. Căci unii obosesc prematur şi se agaţă în ştreang”…

„Pupincurismul a atins cote alarmante”

…”Pentru că dacă spui că ar trebui sparte câteva capete eşti acuzat ca instigator. Aţi văzut vreun cap spart când a fost ras CATC-ul ? Ori ARO, ori… Dumnezeule, lista e aşa de lungă că-mi vine să plâng. Nu, nu a fost spart niciun cap, ceea ce a făcut posibil jaful ăsta criminal. Citeam că, în ultima campanie electorală, un parlamentar argeşean a organizat o activitate la Spitalul Curtea de Argeş, unde împreună cu candidatul Ponta a inaugurat o sală de operaţii, parcă, ce-i purta numele (parlamentarului). Nu s-a găsit nimeni să-i zică: «Bă, prostu’ famigliei, ai venit cu bani de acasă, ai făcut-o cu bani de la mă-ta? Păi atunci cum îţi permiţi aşa ceva?» Păi cum să nu-şi permită, când directorii de instituţii sunt numiţi politic şi se fac preş în fata şefilor care i-au numit? Pentru că marele necaz ăsta este: starea de pupincurism a atins cote dramatice. Nu ne cunoaştem drepturile sau dacă le cunoaştem nu ni le revendicăm, preferăm să pretindem că lucrurile decurg bine şi că e normal ceea ce se întâmplă. Hai să facem un prim pas către starea de normalitate: să ne responsabilizăm reprezentanţii/aleşii. Să conştientizăm oamenii că parlamentarii sunt echivalenţii administratorilor de la bloc, nişte angajaţi ai noştri, nişte reprezentanţi, nu nişte stăpâni. Pentru că dv, cei din presă, aveţi această putere de a educa marele public, inclusiv în spirit civic. Hai să-i chemăm pe parlamentari periodic să dea socoteală pe ce ne cheltuie banii, cum îşi justifică salariile şi celelalte bonificaţii, aidoma oricărui angajat. Pentru că parlamentarii, prin felul în care sunt retribuiţi şi prin toate avantajele care decurg din statutul lor de parlamentari, sunt, de departe, funcţionarii publici de lux ai României. Din câte ştiu, ei lucrează doar trei zile în Parlament, restul, două zile, sunt în teritoriu. În care teritoriu, că nu prea îi vede nimeni. Şi nici rezultatele pretinsei lor munci nu sunt vizibile. Eu cred că putem face asta. Sau, dacă nu, ne putem accepta statutul de bovine rumegătoare: să fim mulţumiţi când ni se mai aruncă câte o pală de fân, fie el şi putred…”

În ce ne priveşte, adăugăm doar atât: îl poate contrazice cineva pe cititorul nostru? Noi nu. Dar dacă poate cineva, îi aşteptăm argumentele.

Raspunsuri


Musafir

#34542 Arpechimul moare, mai sunt şanse de salvare?

2015-02-24 11:41:31

#34540: - Arpechimul moare, mai sunt şanse de salvare? Tara arde si baba se piaptana. 

 

Tragedia Arpechim trebuie să facă obiectul unui dosar la DNA!

http://www.ziarulargesul.ro/tragedia   

Posted By:Sorin SimionPosted date: februarie 23, 2015

 

Zilele trecute, „Argeşul” a acordat spaţii ample declanşării operaţiunii de demolare a ceea ce a fost cândva o mândrie a industriei petrochimice româneşti, Arpechim Piteşti. Am considerat că, fără Arpechim, unul dintre cei doi mari piloni pe care se rezema economia judeţului (celălalt fiind, fireşte, Dacia), Argeşul devine un judeţ şchiop, monoindustrial şi deci vulnerabil. Noi am considerat ştergerea Arpechim de pe harta economică drept o tragedie. Una ale cărei dimensiuni – puse în contextul general, al înstrăinării a tot ce are ţara mai bun – poate periclita inclusiv siguranţa naţională. O tragedie ale cărei repercusiuni nu le percepem încă la dimensiunile reale, dar pe care le vom simţi în anii ce vin. Unii dintre cititori ne dau dreptate, alţii mai puţin. În cele ce urmează reproducem fragmente din câteva comentarii ale cititorilor ediţiei noastre electronice referitoare la dezastrul de la Arpechim.

„Vinovaţii, după gratii!”
Carmen: „E adevărat. O clasă politică incultă, coruptă, pusă doar pe căpătuiala să îşi crească conturile de bani zilnic”.
Florin: „Sunt un tehnic, educat în regimul aşa-zis de tristă… amintire. Am lucrat în ARO… Umila mea părere este ca toţi… acei indivizi de joasă speţă, ce au contribuit prin a lor incapacitate plătită atât de bine… ar trebui să dea cu subsemnatul la DNA; este necesar ca dosarele ARO, Grulen, Arpechim, Flota şi toate celelalte aferente întreprinderilor de renume internaţional, desfiinţate în mod abuziv chiar de către ai noştri aleşi, începând cu anul 1990 şi vândute la fier vechi, să fie redeschise, iar vinovaţii, erijaţi în lichidatori, politici sau nu, să fie băgaţi după gratii! Absolut toţi! Toţi, de la opincă până la vlădică! Iar averile lor, trecute acum pe numele diferitelor rubedenii, să completeze bugetul statului! De ce să fie disponibilizate 5.000 de cadre din învăţământ (didactici auxiliari şi nedidactici), când se pot foarte bine băga la mititica vreo câteva sute de prădători ai economiei româneşti, ale căror averi dobândite în mod ilicit să completeze înmiit lipsurile financiare ale ţării?”

„Arpechim polua îngrozitor”
Joe Neguţ: „Vestea că OMV intenţionează să demoleze Arpechim a stârnit o mare emoţie în media locală şi naţională. Ca ploieştean crescut în atmosferă de miros de gaz, de poluare cumplită a cursurilor de râu şi a altor consecinţe negative, sunt conştient de ce înseamnă o rafinărie, mai ales că într-a XI-a am făcut practică la Rafinăria Vega, azi Rompetrol. Încerc să fiu destul de obiectiv. (Arpechim – n.r.)… a prelucrat ţiţeiul adus din Iran şi Irak până în anii ’90. Atunci în 1997… Tăriceanu a convins Guvernul Ciorbea ca rafinăria Arpechim să fie inclusă în noua companie de stat Petrom. Decizia părea salutară pentru Arpechim, care altfel s-ar fi descurcat greu de una singură. Decizia s-a dovedit falimentară din momentul privatizării Petrom. Austriecii au cumpărat Petrom pentru exploatarea ţiţeiului autohton, iar molohul piteştean era o piatră de moară. Aşa că, nemaifiind interesaţi să proceseze ţiţei de import, austriecii au închis Arpechim. Privatizările nereuşite ale Oltchim, de care petrochimia piteşteană era legată ombilical, a însemnat falimentul acestui important obiectiv industrial.

Mă gândesc acum dacă Arpechim Piteşti ar fi fost inclusă în Rompetrol împreună cu Rafinăria Midia. Vizionarul Dinu Patriciu a pus Rompetrol pe picioare şi a vândut-o potrivit kazahilor de la KazMunaiGaz. O privatizare cu o firmă din spaţiul ex-sovietic ar fi salvat poate Arpechim… Pe de altă parte sunt surprins de vehemenţa unor jurnalişti piteşteni. Arpechim a fost o sursă importantă de poluare a oraşului şi râului Argeş. Caraşii şi crapii din lacul Goleşti duhneau a gaz, poluarea lacului era teribilă. La fel de poluator a fost şi Rolast, care lucra cu negru de fum şi lăsa un miros cumplit, vecinii din Găvana îşi reamintesc. Este trist că oamenii au pierdut locuri de muncă bine remunerate, dar pe de altă parte industria auto înfloreşte în Piteşti şi împrejurimi şi dă de lucru. Nu vreau să pun nimic în balanţă, dar mai ales doresc ca cei din media să trateze astfel de subiecte responsabil”.

Se puteau găsi soluţii
Poate că şi o colaborare cu vreo firmă din spaţiul fostei URSS ar fi putut salva Arpechim. După 1990, însă, noi (în speţă, clasa politică) am ales să tratăm acel spaţiu cu spatele, ceea ce, credem noi, a fost o imensă greşeală. Nu e nevoie să fim mari prieteni cu ruşii sau cu kazahii, ca să putem colabora reciproc avantajos. Asta e, însă, altă discuţie. Toată lumea e de acord că Arpechim era şi un mare poluator. Soluţii, însă, erau şi sunt destule. Şi Dacia polua din greu, cândva, dar asta n-a însemnat s-o închidem. Se puteau monta filtre, aşa cum au procedat cei de la Holcim, care n-au închis fabrica de la Câmpulung pentru că totul era gri în jur, de la Valea Mare Pravăţ până în cartierul Vişoi, ci au modernizat-o şi profită acum, de pe urma ei, şi investitorii elveţieni, şi noi.

Aşteptăm în continuare opiniile dv pe marginea cazului Arpechim. Promitem că le vom face publice.