#34540: - Arpechimul moare, mai sunt şanse de salvare? Tara arde si baba se piaptana. 

Tragedia Arpechim trebuie să facă obiectul unui dosar la DNA!

Zilele trecute, „Argeşul” a acordat spaţii ample declanşării operaţiunii de demolare a ceea ce a fost cândva o mândrie a industriei petrochimice româneşti, Arpechim Piteşti. Am considerat că, fără Arpechim, unul dintre cei doi mari piloni pe care se rezema economia judeţului (celălalt fiind, fireşte, Dacia), Argeşul devine un judeţ şchiop, monoindustrial şi deci vulnerabil. Noi am considerat ştergerea Arpechim de pe harta economică drept o tragedie. Una ale cărei dimensiuni – puse în contextul general, al înstrăinării a tot ce are ţara mai bun – poate periclita inclusiv siguranţa naţională. O tragedie ale cărei repercusiuni nu le percepem încă la dimensiunile reale, dar pe care le vom simţi în anii ce vin. Unii dintre cititori ne dau dreptate, alţii mai puţin. În cele ce urmează reproducem fragmente din câteva comentarii ale cititorilor ediţiei noastre electronice referitoare la dezastrul de la Arpechim.

„Vinovaţii, după gratii!”
Carmen: „E adevărat. O clasă politică incultă, coruptă, pusă doar pe căpătuiala să îşi crească conturile de bani zilnic”.
Florin: „Sunt un tehnic, educat în regimul aşa-zis de tristă… amintire. Am lucrat în ARO… Umila mea părere este ca toţi… acei indivizi de joasă speţă, ce au contribuit prin a lor incapacitate plătită atât de bine… ar trebui să dea cu subsemnatul la DNA; este necesar ca dosarele ARO, Grulen, Arpechim, Flota şi toate celelalte aferente întreprinderilor de renume internaţional, desfiinţate în mod abuziv chiar de către ai noştri aleşi, începând cu anul 1990 şi vândute la fier vechi, să fie redeschise, iar vinovaţii, erijaţi în lichidatori, politici sau nu, să fie băgaţi după gratii! Absolut toţi! Toţi, de la opincă până la vlădică! Iar averile lor, trecute acum pe numele diferitelor rubedenii, să completeze bugetul statului! De ce să fie disponibilizate 5.000 de cadre din învăţământ (didactici auxiliari şi nedidactici), când se pot foarte bine băga la mititica vreo câteva sute de prădători ai economiei româneşti, ale căror averi dobândite în mod ilicit să completeze înmiit lipsurile financiare ale ţării?”

„Arpechim polua îngrozitor”
Joe Neguţ: „Vestea că OMV intenţionează să demoleze Arpechim a stârnit o mare emoţie în media locală şi naţională. Ca ploieştean crescut în atmosferă de miros de gaz, de poluare cumplită a cursurilor de râu şi a altor consecinţe negative, sunt conştient de ce înseamnă o rafinărie, mai ales că într-a XI-a am făcut practică la Rafinăria Vega, azi Rompetrol. Încerc să fiu destul de obiectiv. (Arpechim – n.r.)… a prelucrat ţiţeiul adus din Iran şi Irak până în anii ’90. Atunci în 1997… Tăriceanu a convins Guvernul Ciorbea ca rafinăria Arpechim să fie inclusă în noua companie de stat Petrom. Decizia părea salutară pentru Arpechim, care altfel s-ar fi descurcat greu de una singură. Decizia s-a dovedit falimentară din momentul privatizării Petrom. Austriecii au cumpărat Petrom pentru exploatarea ţiţeiului autohton, iar molohul piteştean era o piatră de moară. Aşa că, nemaifiind interesaţi să proceseze ţiţei de import, austriecii au închis Arpechim. Privatizările nereuşite ale Oltchim, de care petrochimia piteşteană era legată ombilical, a însemnat falimentul acestui important obiectiv industrial.

Mă gândesc acum dacă Arpechim Piteşti ar fi fost inclusă în Rompetrol împreună cu Rafinăria Midia. Vizionarul Dinu Patriciu a pus Rompetrol pe picioare şi a vândut-o potrivit kazahilor de la KazMunaiGaz. O privatizare cu o firmă din spaţiul ex-sovietic ar fi salvat poate Arpechim… Pe de altă parte sunt surprins de vehemenţa unor jurnalişti piteşteni. Arpechim a fost o sursă importantă de poluare a oraşului şi râului Argeş. Caraşii şi crapii din lacul Goleşti duhneau a gaz, poluarea lacului era teribilă. La fel de poluator a fost şi Rolast, care lucra cu negru de fum şi lăsa un miros cumplit, vecinii din Găvana îşi reamintesc. Este trist că oamenii au pierdut locuri de muncă bine remunerate, dar pe de altă parte industria auto înfloreşte în Piteşti şi împrejurimi şi dă de lucru. Nu vreau să pun nimic în balanţă, dar mai ales doresc ca cei din media să trateze astfel de subiecte responsabil”.

Se puteau găsi soluţii
Poate că şi o colaborare cu vreo firmă din spaţiul fostei URSS ar fi putut salva Arpechim. După 1990, însă, noi (în speţă, clasa politică) am ales să tratăm acel spaţiu cu spatele, ceea ce, credem noi, a fost o imensă greşeală. Nu e nevoie să fim mari prieteni cu ruşii sau cu kazahii, ca să putem colabora reciproc avantajos. Asta e, însă, altă discuţie. Toată lumea e de acord că Arpechim era şi un mare poluator. Soluţii, însă, erau şi sunt destule. Şi Dacia polua din greu, cândva, dar asta n-a însemnat s-o închidem. Se puteau monta filtre, aşa cum au procedat cei de la Holcim, care n-au închis fabrica de la Câmpulung pentru că totul era gri în jur, de la Valea Mare Pravăţ până în cartierul Vişoi, ci au modernizat-o şi profită acum, de pe urma ei, şi investitorii elveţieni, şi noi.

Aşteptăm în continuare opiniile dv pe marginea cazului Arpechim. Promitem că le vom face publice.