Demisia premierului Victor Ponta cerută de mediul academic

Am obtinut titlul de doctor intr-o universitate italiana. S-a intimplat sa lucrez si 50 de ore in continuu, de citeva ori. inainte de a incepe doctoratul, am petrecut zile intregi in biblioteci timp de ani de zile. nu sint nici pe departe un om super inteligent sau super muncitor. nici habotnic. nici un cercetator stralucit. Tot efortul de care vorbesc este parte din travaliul necesar. Sotia mea, doctorata in America, a muncit 8 ani pentru teza ei, opt ani in care nu a fost decit doua saptamini plecata de la scoala. Inainte de a incepe doctoratul a fost olimpica, obtinind si premiul intii la nationala.
Amindoi am trait pina la sfirsitul doctoratului cu bani care ajungeau de la o luna la alta, banii provenind exclusiv din burse universitare. Economii? cit un bilet de avion pe an. Cheltuiele peste an? mincare si cazare. O iesire intr-un bar cu trei beri o resimti o luna intreaga la buget. Doua iesiri pe luna? exclus. Ca doctorand cred ca baut 7 beri in sase ani. am preferat sa dau banii pe muzee.

Sint convins ca toti doctoranzii bursieri au exact aceasta viata. Calculele sint facute dinainte , bineinteles , de catre cei care acorda burse.

Sintem oameni care ne straduim sa intelegem si sa rezolvam o parte, de obicei infima, din problemele care exista intr-un domeniu de cercetare.
Nu-i o viata usoara, de obicei rezultatele sint frustrant de mici, apoi cercetarea nu se pupa bine cu stilul de "star" pe care mass media tine sa-l promoveze in zilele noastre. Rezultatele pot fi furate cu usurinta, dezamagiri stiintifice si personale la tot pasul. Financiar, a te tine de un doctorat, este un dezastru care amentina pe termen lung viitorul unei familii.

Ideea de a plagia o teza de doctorat mi se pare oribila. De ce? Nu rezolvi nici o problema. Nu-ti va aduce nici o satisfactie. Va trebui sa minti in fata celor care studiaza ani de zile. Un impostor, un caracter deplorabil, o minte bolnava.

Inteleg ca o minte bolnava are nevoie de titlu, de control obtinut datorita acelui titlu.
Mizeria sociala majora este a sistemului care ii permite sa obtinuta titlul academic fara a respecta standardele. As spune ca sistemul functioneaza asa: "Draga X, esti fantastic ai toata putreziciunea caracteriala necesara. Tot ce-ti lipseste este titlul de doctor ca sa poti fi numit sef in pozitia Y de unde sa controlam fonduri si adeziuni pentru clica noastra. Iti vei indeplini de minune rolul de distrugator a celor pe care ii reprezinti daca nu sint devotati noua ."

Vinovati sint cei care acorda titlul, care cedeaza presiunilor impiedicind dezvoltarea grupurilor de lucru bazate pe forta echipei de a rezolva probleme stiintifice. Cei care actioneaza distructiv la nivelul echipei, pe care deontologia ii obliga de fapt , ca prima prioritate, sa o promoveze, pentru a face placere sefilor lor.