Petitie pentru respectarea drepturilor persoanelor cu autism

Sunt mama unui "copil" cu autism.Are 20 de ani.Din pacate acum 18 ani nu se stia mai nimic despre metoda ABA, sau alte forme de terapie.Nu cunosc nici acum ce alte posibilitati mai sunt.Noi am apelat la medic specialist si am urmat calea tratamentului medicamentos.Asa a fost poate bine dar sigur i-a facut si rau pentru ca i-a afectat alte organe (tiroida, ficat).este peste masura de gras, si nemultumit de dimensiunile lui uriase. Can era mic nu putea sa urmeze un sport datorita instabilitatii psihomotorii, mai tarziu nu am avut timp din cauza lectiilor de la scoala peste masura de incarcate.Acum nu stiu cum sa-l mai ajut.Am reusit sa il integram in scoala de masa cu mari greutati, cu mari spaime si traume sufletesti, cu multe umilinte si tot in aceiasi masura cu multe binecuvantari . Cu multa recunostinta pentru acele cadre didactice care l-au acceptat si l-au sprijinit si l-au incurajat.Am ramas datori cu multe rugaciuni de multumire pentru copiii care au socializat cu el si care au avut intelegere si simpatie pentru el.
Dar in contiunare simt cate probleme prezinta scoala romaneasca , asa cu este ea gandita. Ce probleme sunt pentru toti copii sanatosi din tara asta, daramite pentru copii atat de speciali cum sunt cei cu autism.
Au fost cumpliti acesti 12 ani de scoala, 12 ani de cosmar.Am obosit teribil.Am ajuns sa nu mai pot gandi logic si sa fac greseli nepermise la locul de munca.Si sunt contabila.
Si dupa 12 ani de efort in care te lupti sa-l ajuti sa devina om cat mai aproape de "standardul" pretins de societatea in care este obligat sa traiasca, societatea il considera schizofrenic si ii distruge orice sansa de a fi considerat om .Practic sparge dintr-o lovitura de bocanc tot ce ai construit cu un efort dus pana la epuizare fizica si sufleteasca si mentala.
Sunt ani in care ai o viata paralela cu viata reala, te misti printre oameni dar nu traiesti o data cu ei, vorbesti cu oamenii dar ei nu fac parte din viata ta, aluneci printre ei ca o umbra si fugi direct acasa unde , in loc sa ai un refugiu pentru liniste si odihna , stii ca intri intr-un loc de cosmar in care trebuie sa lupti pana la epuizare cu cu neputinta si cu speranta dar si cu demonii din mintea ta care te incoltesc si simti ca o ei tu insuti razna sau te prabusesti fara vlagasi fara speranta.
E foarte greu sa intelegi prin ce trece un parinte de copil autist, si poate , pentru o societate cat mai sanatoasa cu putinta e bine ca ceilalti parinti sa nu aiba parte nici cat negru sub unghie de ce simtim noi ,cei afectati de o astefel de soarta , dar o educatie facuta tuturor copiilor , inca din anii mici de viata, in sensul respectului si compasiunii pentru toti semenii nostri indiferent de boala sau de handicap , ar ajuta ca tara noastra sa aiba o populatie echilibrata , unita, sanatoasa din punct de vedere etic si moral pentru generatii care urmeaza.Este in interesul intregii natii sa aiba grija de urmasii ei.
Va doresc din toata inima, sanatate tuturor, si mai ales , minte limpede !
Cu multa dragoste, Doina, mamica de copil autist.