Respectaţi Legea Educaţiei Naţionale la UMF Tg. Mureş!

În numărul din martie 2012, (deci luna aceasta), al revistei Historia a apărut un grupaj de articole referitoare la marele rege al Ungariei, Matia Corvin.
Sunt român şi mă adresez românilor care citesc acest forum dar şi maghiarilor care vor să ia aminte, fie ei unguri sau secui.
În epoca în care a trăit Matia Corvin nu conta originea etnică a unei persoane ce aspira la o poziţie înaltă in societate, ci descendenţa nobiliară. La ridicarea sa pe tron, deşi era fiul marelui Iancu de Hunedoara, Matia s-a lovit de problema originii sale, căci, în Ungaria acelei vremi, nu puteai deveni rege dacă nu te trăgeai dintr-o familie nobiliară a Europei.
Răspunsul pe care l-a găsit Matia a fost că se trage din romani (vreau să se înţeleagă clar, romani, nu români – eu scriu cu diacritice), tocmai pentru că valahii sunt urmaşii Romei. Eu unul, nu cred că noi, valahii, suntem urmaşii Romei, dar pe atunci aşa se credea. Exista pe atunci acest curent de gîndire, promovat la curtea sa , curent preluat mai tîrziu cu atîta fervoare de Şcoala Ardeleană (Samuil Micu – Clein, Petru Maior şi Ion Budai-Deleanu), care a influenţat şi gîndirea românească de mai tîrziu.
Mama lui Matia, Elisabeta Szilagy, a fosr unguroaică, el fiind rodul unei combinaţii fericite, dintre un olah (valah) Ioan Corvinul şi o fiică a poporului maghiar.
De ce noi românii nu putem depăşi clişeele şi refuzăm să îl asumăm pe Matia Corvin în Panteonul Istoriei Românilor, la fel cum am făcut cu tatăl său, Iancu de Hunedoara? Ce dacă a fost regele ungurilor? Cît sînge valah şi slav curge în vinele ungurilor, să fiu eu sănătos! Cred că mai mult de 80%. Restul, alte popoare migratoare. Ca şi la noi, de altfel.