Demiterea directorului juridic CPR pt. deservicii aduse profesiei

GURU, ȚAP BĂTRÂN, ȘARLATAN FUDUL...

Există în psihologie o specie de șarlatani care oferă celor disperați soluții aberante în situația de blocaj mental al individului, care este nevoit să-și gestioneze o situație de criză.  La Guru se ajunge greu, doar e șarlatanul perfect, aura misterului îl înconjoară pe bătrânelul viclean cu ochelarii pe nas. Hipnotizatorul, temător și vigilent, dar lacom, zgârcit și fudul, predispus la fals, amator permanent al compromisurilor intelectuale și morale își pândește victimele golindu-le buzunarele în schimbul unor iluzii ambalate academic. Țapul bătrân este conștient că profesează în baza unui neadevăr, a unui fals, a unei absurdități, însă pentru că a învățat să profite de pe urma ei și nu se mai poate opri, riscă orice îi asigură supraviețuirea propriei imposturi, îmbălsămate cu sute de titluri.  Neadevărurile pe care le propagă prin pseudo-știința devenită meserie/meșteșug, sunt prezentate profanilor cu titlu de “argument științific”, chiar dacă sunt doar niște minciuni bine fabricate, forme subtile de abuz constând în agresiunea psihică asupra oricărui om de bună credință. Ei bine, șarlatanul acesta își joacă ultimul rol pe scena unei vieți ca o parodie, e încununarea unei opere de-o viață în slujba propriei neputințe de a-și recunoaște slăbiciunea caracterului insalubru. În cele din urmă își dezvăluie adevărata față, ține o foaie de hârtie în mână și sub o grimasă arogantă, semn al disperării, vrea să între în forță, huiduie, strigă și devine agresiv în fața unui gard și a unei porți care, în mod surprinzător, nu se lasă hipnotizate de  Guru și cei patruzeci de hoți...  „Sesam deschide-te!”

DESCHIDE-ȚI MINTEA!