Studiile arată că deşi IQ- ul are un mare rol în dezvoltarea unui om, baza o reprezintă tot inteligența emoţională.

Tocmai de aceea, după modelul ţărilor nordice, mai multe organizaţii cer ca profesorii să fie instruiţi ca să îi înveţe pe elevi să fie relaxaţi şi echilibraţi.

Zâmbete, bucurie şi joacă. De toate acestea are nevoie un copil ca să fie fericit la şcoală. Modelul care se aplică în Finlanda, a fost introdus şi într-o şcoală privată din Bucureşti, unde accentul se pune pe dezvoltarea inteligenţei emoţionale a celui mic. Pe principiul cu cât este mai bucuros la ore, cu atât prinde drag de carte. În curriculă există materii la care învaţă să îşi recunoască trăirile şi să se calmeze rezolvând problemele, nu fugind de ele.

Legendele tinerei Finlande Despre toamna şcolilor şi primăvara educaţiei

Mai întâi am fost cu toţii fascinaţi de „exotismul“ modelului finlandez, dar ne-am înclinat repede cu respect în faţa rezultatelor evidente. Finlanda are cel mai performant sistem de învăţământ din Europa de Vest. Finlanda are şi cele mai puţine ore de curs - 20 de ore pe săptămână, cu tot cu pauze. Nu au teste standardizate, nu au şcoli speciale, nu au învăţământ particular.

Dar au copii care îşi construiesc cariere de succes, profesori care sunt mândri de munca lor şi părinţi care ştiu că nu au unde să plătească pentru o şcoală mai bună pentru copiii lor, aşa că trebuie să se asigure că toate şcolile sunt la fel de bune.

Ce trebuie să facă, în primul rând, copiii finlandezi?“ „Să se joace!“

Ce ştim mai puţin e că majoritatea ideilor noii educaţii finlaneze au fost inspirate de „visul american“, de sistemul de excelenţă educaţională al Statelor Unite de acum 20-30 de ani. Walt Disney spunea că trebuie să ştim să ne jucăm, să „entertain“, ca să putem să educăm. Şi educaţia făcută prin storytelling şi entertainment a dat generaţii de americani puternici, inspiraţi şi curajoşi şi a schimbat şi lumea dincolo de graniţele Americii. Cultura a ajuns acolo unde nu a pus vreodată picior de american. Mai mult că niciodată, trăim vremuri în care tehnologia a democratizat comunicarea. Mai mult că niciodată, trăim vremuri critice, în care lupta cu radicalizarea, lupta cu schimbările climatice, cu injustiţia socială, cu volatilitatea economică, s.a.m.d. au nevoie de oameni bine pregătiţi, capabili, inteligenţi, care să ia atitudine, care să participe activ la bunăstarea ţării lor şi a lumii. Avem nevoie de tineri cu voci puternice şi clare. A educa generaţiile de mâine să nu vorbească decât întrebaţi şi să meargă cu capul plecat nu e doar nedemn de profesia de educator, e o atitudine iresponsabilă. Ideile bune au rămas, ţările însă s-au schimbat. Între timp, sistemul educaţional american (şi nu numai el) trece prin mari probleme, iar copiii americani nu mai au în şcoală (decât cu excepţii) cursuri de artă, muzică, retorică sau educaţie civică. Adică acele abilităţi şi cunoştinţe care dezvoltă mintea şi spiritul uman, care îl învaţă să se exprime. Nu este, oare, capacitatea de exprimare vitală într-o democraţie? Copii democraţiilor pe care ne bazăm viitorul, inclusiv cei ai democraţiei numită România, ies din şcoală epuizaţi, înglodaţi în datorii (ei sau familiile lor) şi încărcaţi cu milioane de informaţii dintre care doar o mică parte se vor dovedi a fi cu adevărat utile, relevante pentru piaţa muncii. Numărul analfabeţilor funcţionali şi al sinuciderilor e în creştere.

Diferenţa se citeşte cu ochiul liber pe feţele copiilor finlandezi – iată un scurt exemplu: Copiii finlandezi cresc şi se educă liberi, fericiţi şi egali. Părinţii şi profesorii lor nu înţeleg de ce şi-ar dori altceva. Cum au ajuns ei aici? Într-o bună zi, au avut curajul, viziunea şi patriotismul de a înţelege că educaţia nu trebuie să fie un business, ci o prioritate de securitate naţională. Are România ce învăţa din aventurile tinerei Finlande şi ale frumoasei Americi? Ştie România să înveţe din legendele lor? Poate România să îşi scrie propria poveste? Depinde de fiecare dintre noi o dată la patru ani, dar şi în fiecare zi. Depinde de noi şi de cei care ne reprezintă să vadă educaţia ca prima prioritate strategică, ca prioritate a securităţii naţionale şi nu ca o sursă de câştig sau de sinecură. Dacă vrem un viitor, avem nevoie de un restart în educaţie în primul rând.

Citeste mai mult: adev.ro/owgwk3

Gandul.info

Cel mai bun sistem de învăţământ din lume scoate materiile clasice din programă. Ce vor studia elevii finlandezi

Sistemul de învăţământ finlandez, recunoscut ca fiind cel mai bun din lume, va cunoaşte în următorii ani una dintre cele mai radicale reforme prin care materii clasice precum matematica sau istoria vor fi eliminate şi înlocuite cu studiul unor teme sau fenomene. Promotorii acestei idei spun că schimbarea reprezintă de fapt o adaptare a educaţiei la felul în care a evoluat lumea în care trăim, în condiţiile în care pentru finlandezi principala menire a şcolii este de a-i pregăti pe copii pentru viitor.

“Vrem ca elevii să înveţe într-o atmosferă sigură, fericită şi relaxată”, spune directorul unei şcoli din Helsinki unde învaţă 240 de copii şi care a adoptat deja noua metodă de predare

Rezultatele elevilor din Finlanda

– locul 3 la testele PISA la care au participat 65 de ţări, rată de promovare a examenului de bacalaureat de peste 90%, peste 65% dintre absolvenţii de liceu merg la facultate – vorbesc de la sine despre un sistem eficient de învăţământ de la care toate statele europene, inclusiv România, vor să înveţe.

Din păcate, sistemul de educaţie autohton este foarte departe de ceea ce se întâmplă în Finlanda

La testele PISA, România s-a clasat pe locul 46 din 65 de ţări participante, iar când vine vorba de bacalaureat sau Evaluare Naţională, doar unul din doi elevi reuşesc să obţină o notă de trecere. Una dintre dintre cauzele acestor rezultate este şi programa încărcată pe care oficialii din minister tot promit că o vor simplifica.

În Finalanda, lucrurile sunt total diferite. Reforma sistemului de învăţământ finlandez a început în urmă cu 40 de ani, dar metodele au fost mereu îmbunătăţite şi adaptate la evoluţia societăţii.

Relaţia dintre profesori şi elevi se bazează pe comunicare deschisă şi pe colaborare. Orele de curs sunt puţine, scurte (45 de minute) şi eficiente, iar temele pentru acasă nu depăşesc 30 de minute.

Digi.ro educatie

Școala finlandeză, un model de succes

Finlanda are unul dintre cele mai bune sisteme şcolare din lume. Au ajuns la această performanţă prin revizuirea întregului lor sistem. Iată ce au făcut.

În trecut, şcolile finlandeze nu erau bune de nimic, aşa cum se întâmplă cu ale noastre acum. Când copiii din toată lumea erau testaţi, Finlanda şi SUA se aflau cam pe la acelaşi nivel, undeva pe ultimele locuri. Dar Finlandei nu i-a plăcut acest lucru, aşa că a venit cu idei noi şi imediat Finlanda a ajuns pe primul loc; studenţii lor erau cei mai buni. Cum au făcut acest lucru? Aceasta a fost întrebarea la care am dorit să primesc un răspuns, aşa că am mers direct la duşman, la ministrul Educaţiei(finlandeze).Înainte să zic ceva, ea mi-a dezvăluit secretul.

-Nu au teme.

-Staţi un pic.

-Aţi redus temele pe care le primesc de la şcoală?

-Da! Ar trebui să aibă mai mult timp să fie copii, să fie tineri, să se bucure de viaţă.

-Deci nu au teme? Dacă vor, pot să se caţere tot timpul în copaci.

„Da, pot face acest lucru cât timp vor. În timp ce se caţără în copaci, pot afla despre diferite feluri de insecte şi a doua zi pot veni la şcoală şi să ne spună ce au aflat”, spune Anna Hart, învăţătoare

-Câte ore pe zi merg copiii la şcoală?

-Luni, trei ore. Marţi, patru ore, 20 de ore pe săptămână.

-Adică trei-patru ore pe zi, inclusiv pauza de prânz. Cum reuşesc să înveţe ceva? Cum reuşesc să facă ceva?

„Creierul trebuie să se relaxeze din când în când. Dacă munceşti tot timpul, atunci încetezi să mai înveţi şi nu mai are rost să faci acest lucru pentru un timp”, afirmă Leena Liusvaara, director de şcoală .

Elevii din Finlanda au cele mai puţine ore de şcoală pe zi şi cel mai scurt an şcolar din toată Europa de Vest. Ei se descurcă mai bine mergând mai puţin la şcoală.

-Aici, totul este concentrat pe elev, astfel încât atunci când ne-am renovat locul de joacă au venit -arhitecţii şi au stat de vorba cu copiii.

-I-au ascultat?

-Da, sunt lucruri la locul de joacă pe care copiii le-au dorit neapărat.

-Am încercat să-i învăţam să fie persoane fericite, să-i respecte pe alţii şi pe ei înşişi.

-Vă preocupă fericirea lor?

-Ce predai?

-Matematică.

-Aşadar, profesorul de matematică spune că vrea pentru elevii lui să fie fericiţi, să aibă o viaţă fericită?

-Da!

-Şi sunteţi profesor de matematică!

-Când au timp să se joace, să socializeze cu prietenii, să se dezvolte ca fiinţe umane, îşi trăiesc mult mai intens viaţa decât la şcoala. Vreau ca elevii să se joace!

-Vreţi să se joace?

-Vreau să se joace!

http://www.digi24.ro/stiri/actualitate/educatie/scoala finlandeza un model de succes