Cerem protejarea Dr. Camelia Roiu

Pentru că de când sunt mamă m-am „lovit” de multe ori de sistemul medical românesc.
Pentru că sistemul este o mașină de tocat nervi, timp, bani, sănătate.
Pentru că am întâlnit doctori destul de onești să recunoască adevărul, să-și recunoască limitele și să mă trateze cu respect (începând cu medicul de familie). Meritul este însă individual, nu al profesiei / sistemului.
Pentru că în cazul nostru (autism infantil, în clasificare neoficială occidentală ar putea intra la „low-functioning”) informațiile și abordarea au rămas la nivelul anilor 1980, este ca și cum pentru diabetici nu s-ar prescrie insulină deoarece sistemulmedical românesc nu a luat act de descoperirea ei și de modul de utilizare. Pentru că suntem nu beneficiari, ci sursă de funcționare a sistemului de protecție socială - o mulțime de funcționari (inclusiv medici) își iau banii pentru că bifează niște rubrici în doarul nostru, dar măsurile pe care ni le impun pot fi descrise drept tortură fizică și psihică - din nepăsare, ignoranță, comoditate și dorința de protecție socială reciprocă (a posturilor călduțe și de multe ori inutile pentru care sunt plătiți).