OPRITI LEGEA DARII IN PLATA ! TOT CONSUMATORUL VA PIERDE

 Da, eu as preda casa bancii sa scap de datorie, daca se aproba legea darii in plata. Chiar daca ies in pierdere. Iata de ce…

(raspuns la articolul “Tu ai preda casa bancii sa scapi de datorie, daca se aproba legea darii in plata? Iata un exemplu de calcul” din Bancherul)

Cu intarziere am citit si eu un articol scris in Bancherul despre legea darii in plata. Cu intarziere pentru ca, deh, noitrebuie sa mai si muncim sa platim inselaciunile la care ne-a supus sistemul bancar de-a lungul acestor ani.

O sa trec la subiect mai intai si o sa-mi permit sa introduc portiunea de eseu la finaulul textului, pentru cei care doresc si o “cireasa de pe tort”.

Autorul articolului prezinta un algoritm matematic prin care arata ca un presupus imprumutat in CHF care a imprumutat echivalentul a 55.000 de euro pentru un apartament de 73.000 de euro, in cazul in care alege sa-si predea casa, ar pierde 35.000 de euro achitati deja fata de castigul de 16.000 euro daca preda casa.

Si concluzioneaza domnia sa ca doar romanii de rea-credinta si maharii imobiliari ar face acest lucru si ca niciun imprumutat cinstit nu ar face asa ceva. Si incearca sa sugereze domnia sa cum ca legea ar trebui sa se aplice doar celor care au probleme cu achitarea imprumutului.

Stimate domn, in cei 16 ani de activitate profesionala, eu am invatat un lucru: doar antreprenorii au mentalitatea ca nu trebuie sa piarda niciun leu si ca trebuie sa iasa cel putin pe break-even, daca nu pe profit. Oamenii de rand, cinstiti, inteleg ca fiecare trebuie sa lase ceva de le el. Si, intr-un final, vor prefera sa piarda bani dar sa-si castige linistea. Cred ca de-asta nu oricine are stofa de afacerist.

Desi toti cunoscutii mei sunt in aceeasi situatie, eu va dau exemplul meu. In boom-ul imobiliar, am imprumutat echivalentul a 140.000 euro (+un avans de 30.000 de euro).  Am achitat pana acum echivalentul a 70.000 de euro si, din cauza devalorizarii, mai datorez bancii 200.000 euro sold (nu vreau sa ma gandesc si la dobanda aferenta). In timp ce, la cumparare, banca mi-a evaluat casa la 180.000 de euro, iar acum, desi valoarea in piata este de 130.000 de euro, banca mi-a evaluat-o la 90.000 de euro.

Da, desi am platit pana acum peste 100.000 euro pentru casa asta, daca banca nu va negocia cu mine impartirea echitabila a riscului valutar (50-50%), voi preda casa. Desi ies in pierdere!

De ce? Tocmai, pentru ca nu a fost o afacere pentru mine.

Mi-am luat o casa cand mi-am intemeiat o familie. Intre timp si familia s-a destramat. Si am ramas cu un singur salariu care sa plateasca o rata dubla. Si pentru ca, de fiecare data, banca mi-a raspuns ca “nu e problema noastra” sau ca, la CV-ul dumneavoastra “va puteti permite un alt post mai bine platit”.

O sa imi spuneti ca nu e de vina banca pentru evolutia vietii mele sau a pietei imobiliare. Si voi fi de acord cu dumneavoastra!

In acelasi timp, in calitate de cetatean platitor de taxe, o sa va spun ca nu mai vreau ca Statul platit de mine sa permita unui singur tip de  entitate comerciale (ati ghicit, banca) sa isi desfasoare activitatea comerciala fara niciun risc! Cum e asta: faci afaceri cu 0 riscuri?! (culmea ipocriziei, mai pui si comision de risc in rata clientului).

• A evaluat banca imobilul pus garantie cu specialistul contractat de ea? A evaluat.
• A facut banca analiza de risc si a stabilit ca imobilul respectiv e suficient pentru creditul respectiv? A facut si a stabilit.
• Am avut un cuvant de spus in redactarea contractului? Nu am avut.
• A avut banca expertiza economica, juridica si imobiliara in momentul in care mi-a acordat creditul? A avut.
• Am avut eu expertiza economica, juridica si imobiliara in momentul in care mi-a acordat creditul? Nu am avut si nici nu mi s-a permis sa imi angajez, pentru c anu mi s-a dat contractul acasa.
• Isi desfasoara banca activitatea comerciala intr-o piata capitalista in care toate celelalte tipuri de entitati isi asuma rsicuri? Isi desfasoara.
• Este normal ca banca sa nu aiba niciun risc? Nu este!
• Este normal ca bancile sa fie salvate de la faliment pe banii contribuabililor si deponentilor? Nu, nu e.
• Este normal ca banca sa execute dupa 120 de zile intarziere mii de familii pentru 50.000 de euro in timp ce pasuieste 7 ani de zile clientii carora le acorda credite de 5 milioane de euro? Nu, nu este.

Si da, stim ca afaceristii din sistemul bancar tin cu dintii de profit in loc sa puna mana sa negocieze cu clientii (ca sa nu ii invete si pe altii sa ceara acest lucru, cum a recunoscut dl. Cinteza intr-o emisiune televizata).

Si stim ca, acum, dupa ce au pierdut al 12-lea ceas in care puteau sa vina proactiv catre clienti, perspectiva negocierii le da fiori pe sina spinarii. Pentru ca vor avea in fata clienti care deja au pierdut tot.

Si da, stiu ca e greu de acceptat in ce hal a adus sitemul bancar populatia asta de prefera sa piarda dublu – triplu, doar sa scape de relatia contractuala abuziva.

Si da, pentru voi, cei care v-ati vandut sufletul pentru o punga de arginti, e greu de acceptat ca oamenii prefera sa piarda bani dar sa traiasca liberi si linistiti alaturi de familii.

Cand am fost la negocieri cu sistemul bancar, le-am povestit celor din fata mea un sfat al unui unchi de-al meu, militar de profesie: “Nu-ti aduce niciodata inamicul la disperare, pentru ca nu stii cum va reactiona”.

Felicitari, stimati bancheri! Ati impins oamenii dincolo de disperare. I-ati impins intr-acolo incat nu mai au nimic de pierdut. Pensiile parintilor ii ajuta sa-si plateasca ratele. Familii intregi s-au mutat din casele lor cu parintii si le-au inchiriat pentru a-si plati ratele. Si voi vreti sa ii catalogati ca “afaceristi” si “speculatori”?

Si, cu legea darii in plata sau nu, deja multi ne-am pus problema sa predam casa mai devreme sau mai tarziu.

***

Separat de subiectul articolului din Bancherul, fiind partasa la lupta asta de mai mult de un an, am invatat sa ma bucur de victorii mici. Pentru ca, noi, “prostimea” nu am fi indraznit sa speram ca vom putea penetra zidul troian reprezentat de sistemul bancar sub protectia zeilor de la BNR (cine a citit “Iliada” lui Homer intelege paralela). Ci am sperat sa ii descoperim fisurile pe care stiam ca le are si sa sapam acolo pana cand va subrezi.

Iar una din principalele victorii mici sta in a observa cu ce frecventa crescuta isi schimba aparatorii sistemului bancar argumentele contra initiativelor noastre. Cand am inceput aceasta lupta, existau doua contra-argumente, mentinute de o vesnicie: falimentul si discriminarea. De cand au picat cele doua contra-argumente, nu mai exista nicio abordare pe care sistemul bancar sa poata sa ramana mai mult de 2-3 saptamani. Toti oamenii care s-au trezit dintr-o necunoastere profunda, in frunte cu politicienii care au ales sa lupte pentru bunul simt pana la urma, cu avocatii care lupta de ani intregi impotriva sistemului, cu asociatiile care stiu si bubele din sistem, dar si miile de familii nenorocite de nemerniciile sistemului, toti darama fiecare argument al sistemului bancar.

Mai devreme sau mai tarziu, binele invinge intotdeauna!

http://contrabanci.com/