România-Norvegia, împreună pentru copiii Bodnariu

Sunt mama si bunica, iar candva am fost si eu copil, si nu pot intelege, la ce ne-a folosit noua revolutia din 1989, daca am ajuns ca in tara noastra, sa fim condusi de oricine, numai de cei care se presupune ca i-am ales nu, caci dupa 25 de ani de democratie am realizat ca nu noi am ales, noi doar am fost manipulati. Iar acum sa realizam ca de fapt suntem obligati sa consumam numai produse din import in timp ce ei ne-au luat tot, inclusiv demnitatea, pentru ca suntem tratati ca si cum nici nu am exista, iar asta se vede in primul rand la cei care ”ne conduc” caci nimanui nu-i pasa cum traiesc cei cu salar minim pe economie, sau cei cu pensii mici. Iar acum cu acest caz absurd, sa ti se ”fure” copiii pentru simplul fapt ca ii iubesti, ca ii tii in brate prea strans, sau ii saruti, iar daca ii mai si educi, chiar daca uneori trebuie sa ii mai si mustruluiesti?!

Atunci ce facem cu Povestile pentru copii, cum ar fi Povesti de Ion Creanga? Renuntam sa mai spunem aceste povesti la nepoti, sau nu? Pentru ca e posibil ca copii care asculta aceste povesti sa se inspire si sa spuna ca tocmai lor li s-a intamplat cele povestite de Creanga. De ce, de ce, de ce? de ce dragi copii, v-ati parasit tara voastra, si ati plecat la altii sa va umileasca? ”Fie pâinea cât de bună, nu-i bună-n ţară străină”,  sau ”Fie painea cat de rea tot mai buna in tara mea!”

Credeti ca domnul Iohanis se va implica!? Ce stie el ce inseamna sa cresti un copil, iar cand spui cinci, ar trebui sa ingenunchem in fata acelor parinti! Dupa mine, era mai bine inainte de 1989, pentru ca toti copiii mergeau la scoala, aveau locuri de munca asigurate, li se asigurau locuinta, si nu am auzit sa ti se ia copii pentru niste motive absurde ca cele descrise in petitie. Cu parere de rau, dar nu cred ca avem vreun cuvant de spus in fata ”marilor europeni” care nu dau doi bani pe noi, si ce spunem noi, pentru ca ne-am pierdut drepturile atunci cand am crezut ca suntem si noi ca ei, dar ne-am inselat. Acum ar trebui sa ne rugam bunului Dumnezeu, sa ii ajute pe acesti parinti, sa-si recapete copiii si sa vina cu totii acasa. Mirajul de a locui în afară există doar pentru cei care nu au făcut-o, caci nicaieri nu-i mai bine ca acasa.