România-Norvegia, împreună pentru copiii Bodnariu

Consider ca daca o familie creste un copil religios (dar nu habotnic, indoctrinat fundamentalist) nu este un abuz, ci libertate de credinta. Consider ca daca parinti cu profesii si reputatie respectabile, dar mai aplica uneori corectii fizice copiilor, acestia trebuie consiliati si indrumati. Pentru ca mi se pare mai rau ca situatia sa ramana neclara fara o ancheta (prin absurd, poate a avut loc un abuz mai mare de ex, ce ar ramane nedescoperit). Daca se constata abuz inacceptabil, trebuie sa fie facute anchete si sa existe ordin judecatoresc, nu sa fie luati copiii fara niciun fel de act sau mandat - pentru ca in caz contrar, acest lucru are un nume: RAPIRE. Copiii au dreptul sa ramana impreuna si/sau cu alte rude de sange, si nu sa fie despartiti, mai ales prin raspunderea la abuz cu alt abuz. Copilul cel mic este lipsit de grija mamei si de alaptare. Consider ca drepturile fundamentale ale omului au fost incalcate - dreptul libertatii si demnitatii umane. Acest abuz nu are legatura cu ideea de ateism, nici cu ideea de 'cel mai bun interes al copilului'. FAPT: Nu in ultimul rand, in Norvegia inca exista scoli religioase si comunitati religioase, poate fundamentaliste, unde nu cred ca sunt luati 100% dintre copii. Regulile norvegiene sunt arbitrare si nedemocratice.