Petitie impotriva modificarii L223 Legea pensiilor militare

Militarii și-au făcut întotdeauna datoria față de țara și poporul lor. Le-au apărat de dușmani, au câștigat independența țării, au participat la construcția unei românii moderne și nu au tras în popor în 1989, participând astfel la căderea dictaturii comuniste.
Apoi, încet încet, instituția militară, sub haina de artilerist, infanterist, jandarm, polițist, pompier a început să decadă. Nu mai sunt bani pentru pregătire, nu mai sunt bani pentru echipare, nu mai sunt bani pentru pensii.
Puțini știu ce înseamnă uzura militară, o responsabilitate care apasă permanent pe umeri, la serviciu, în societate, chiar în concediul în care te duci, dar cu gândul că la nevoie trebuie să revii și permanent trebuie să se știe unde ești.
Puțini mai cunosc ceea ce a însemnat războiul, dar și anii de după război, iar acum prin eliminarea stagiului militar legătura cu această instituție este ruptă iremediabil.
Observ că se depun eforturi minimale pentru a ține tradiționala legătură dintre militari și poporul pe care îl apără. Pe ici pe colo câte o comemorare, dar cu faptele de vitejie ale epigonilor, nu ale celor care și-au dat viața, în schimb ce.....salariile sunt afișate pe site, ca și când aceștia nu le-ar merita, vârsta de pensionare a crescut, fondurile de pregătire sunt reduse an de an și... bineînțeles drepturile tradiționale și legale pe care le-au avut militarii și le au toți militarii din lume, parțial sau total au fost înlăturate.
Deși am îmbrăcat haina militară din dragoste și simț patriotic, deși am 25 de ani de activitate numai cu calificative de FB, deși am muncit neîntrerupt în acest sistem, acum în prag de pensionare mi-aș dori să văd că militarul este respectat de către statul român, de către cei aleși (sub o formă sau alta) să ne conducă și să ne reprezinte.
În ultimii 26 de ani, cine a ieșit în stradă a câștigat. Cred că reprezentăm o categorie aparte, pregătită civilizată și instruită și cred că putem găsi metode civilizate de a ne face auziți și ascultați și de aceea cred că și această petiție de modificare a Legii 223 trebuie mai bine motivată: prin drepturile, respectul și atenția acordate militarilor de la înființarea acestei instituții, prin comparație cu drepturile, respectul și condițiile sociale oferite militarilor din UE și NATO, prin obligațiile militarilor e timp de pace, pe timp de război, dar și după trecerea în rezervă, obligații pe care nu le au alte categorii de cetățeni, dar care au drepturi superioare celor militarilor. Abia după aceste demersuri, dacă ele nu sunt auzite și ascultate să venim cu îndemnuri de ”sună goarna”. Noi militarii știm ce prevestește sunatul goarnei.
Noi, militarii, trebuie să ne detașăm de cei care cer în stradă modificarea legii câinilor la stână sau legea închiderii unor construcții etc., noi trebuie să arătăm, repet într-un mod civilizat și aparte, că suntem acea categorie specială și că merităm această pensie nu pentru că am ieșit în stradă ci pentru că aparținem acelei categorii.
În consecință, deși sunt dezamăgit de ceea ce se întâmplă cu această instituție și doresc din suflet o rezolvare, cu scuzele de rigoare nu voi semna petiția sub actuala formă și motivație.
Cu respect și stimă pentru cei care lupta pentru drepturile noastre, col. Ion Vintilă