Salvati OLTCHIM si ARPECHIM!

/ #37599 Re: Re: AI FOST SI RAMAI UN SPOLIATOR, MAI PIPEREA:

In anii de dupa Revolutia din 1989, dar mai ales dupa integrarea Romaniei in UE, mai mult de 3 milioane de romani au parasit tara pentru a-si gasi un loc de munca in strainatate. Acasa la ei, acolo unde isi au si radacinile si eventualii descendenti, nu au gasit de lucru. Restul familiilor lor, ramase acasa, traiesc de pe urma acestui exod, pe apucate.

De observat ca, in Romania, în 2010, erau peste 850.000 de persoane fizice falite (cifre oficiale). In prezent, in 2015, sunt mai mult de 950.000. Oameni care, in mod normal, ar putea avea loc de munca, ar putea sa se ocupe de educarea copiilor, ar putea sa creeze valori pentru societate, sunt ruinati pentru ca au ajuns in stare de supra-indatorare. Ei nu au sanse sa isi revina, nici macar pe aceea de a se pune sub protectia eficienta a unui tribunal pentru insolventa. Ei sunt doar debitori neperformanti, adica un risc pentru banca, pentru care trebuie sa se constituie provizioane utilizabile in caz de imposibilitate obiectiva de plata. Rata de “neperformanta” in domeniul creditelor de retail este in prezent de peste 28% (unele banci avind chiar rate de 35%). Intr-o economie normală, o asemenea rata de neperformanta (pierdere virtuala sau reala) ar inseamna faliment. Numai că aceste banci – zombies au continuat sa ne polueze viata. Mai precis, nu au fost lasate sa moara, intrucit au fost considerate prea mari pentru a esua. Sistemul le-a tinut in viata, preferind sa-si ruineze cetatenii.

Incepind cu 2010 am intrat si noi, romanii, in turbionul austeritatii necesare salvarii corporatiilor. Pe masura ce trece timpul, ne pierdem si noi treptat elementele esentiale ale statului, "integrindu-ne" in trendul transformarii statului in instrument al hiper-corporatiilor. Pas cu pas statul roman devine si el o colonie a acestor over-lorzi ai sistemului. Asa cum spune Naomi Klein (ziarista la The Guardian, autoarea cartii “Doctrina socului. Nasterea capitalismului dezastrelor”), traim in plin asalt al socu_rilor administrate popu_latiei, iar socu_rile sunt utilizate de corporatii pentru a determina statele sa emita legi favorabile corporatiilor. Aceste socu_ri administrate noua, tuturor, sunt ca o cerneala de sepie, sub acoperirea careia sepia dispare, pentru a reaparea in alt loc, intr-unul neasteptat, din care te va lovi pe nepregatite.

  “Pas cu pas” este titlul unei carti publicate in campania electorala din toamna lui 2014 de actualul presedinte. Votul romanilor din strainatate a fost decisiv pentru succesul sau in alegeri. Acei oameni au fugit de Romania, lasindu-si acasa radacinile si, deseori, copiii. Nu au facut-o de buna voie, nu au facut-o cu bucu_rie. Acei oameni au plecat la munca in strainatate pentru lipsa sanselor de a se afirma, de a munci, de a-si gasi un rost in viata in Romania, o tara care de 20 de ani este o colonie a corporatiilor multinationale, de pe urma carora o mina de escroci si de “afaceristi” si mult prea multi politicieni fac averi, in timp ce popu_latia se pauperizeaza. Ei si-ar vrea tara inapoi, dar ar vrea ca aceasta fauna sa se mai rareasca. O fi inteles domnul presedinte acest mesaj? Probabil ca nu. Legile si deciziile judiciare cruciale sunt inca in favoarea corporatiilor (ba, as putea spune ca sunt mult mai in favoarea acestora in ultimele luni…).