TITLUL PRELIMINAR: Despre legea civila
CAPITOLUL I: Dispozitii generale
Articolul 1: Izvoarele dreptului civil
(1) Sunt izvoare ale dreptului civil legea, uzantele si principiile generale ale dreptului.
(2) In cazurile neprevazute de lege se aplica uzantele, iar in lipsa acestora, dispozitiile legale privitoare la situatii asemanatoare, iar cand nu exista asemenea dispozitii, principiile generale ale dreptului.
(3) In materiile reglementate prin lege, uzantele se aplica numai in masura in care legea trimite in mod expres la acestea.
(4) Numai uzantele conforme ordinii publice si bunelor moravuri sunt recunoscute ca izvoare de drept.
(5) Partea interesata trebuie sa faca dovada existentei si a continutului uzantelor. Uzantele publicate in culegeri elaborate de catre entitatile sau organismele autorizate in domeniu se prezuma ca exista, pana la proba contrara.
(6) In sensul prezentului cod, prin uzante se intelege obiceiul (cutuma) si uzurile profesionale.
Articolul 2: Obiectul si continutul Codului civil
(1) Dispozitiile prezentului cod reglementeaza raporturile patrimoniale si nepatrimoniale dintre persoane, ca subiecte de drept civil.
(2) Prezentul cod este alcatuit dintr-un ansamblu de reguli care constituie dreptul comun pentru toate domeniile la care se refera litera sau spiritul dispozitiilor sale.
Articolul 3: Aplicarea generala a Codului civil
(1) Dispozitiile prezentului cod se aplica si raporturilor dintre profesionisti, precum si raporturilor dintre acestia si orice alte subiecte de drept civil.
(2) Sunt considerati profesionisti toti cei care exploateaza o intreprindere.
(3) Constituie exploatarea unei intreprinderi exercitarea sistematica, de catre una sau mai multe persoane, a unei activitati organizate ce consta in producerea, administrarea ori instrainarea de bunuri sau in prestarea de servicii, indiferent daca are sau nu un scop lucrativ.
Articolul 4: Aplicarea prioritara a tratatelor internationale privind drepturile omului
(1) In materiile reglementate de prezentul cod, dispozitiile privind drepturile si libertatile persoanelor vor fi interpretate si aplicate in concordanta cu Constitutia, Declaratia Universala a Drepturilor Omului, pactele si celelalte tratate la care Romania este parte.
(2) Daca exista neconcordante intre pactele si tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care Romania este parte, si prezentul cod, au prioritate reglementarile internationale, cu exceptia cazului in care prezentul cod contine dispozitii mai favorabile.
Articolul 5: Aplicarea prioritara a dreptului Uniunii Europene
In materiile reglementate de prezentul cod, normele dreptului Uniunii Europene se aplica in mod prioritar, indiferent de calitatea sau statutul partilor.
CAPITOLUL II: Aplicarea legii civile
Articolul 6: Aplicarea in timp a legii civile
(1) Legea civila este aplicabila cat timp este in vigoare. Aceasta nu are putere retroactiva.
(2) Actele si faptele juridice incheiate ori, dupa caz, savarsite sau produse inainte de intrarea in vigoare a legii noi nu pot genera alte efecte juridice decat cele prevazute de legea in vigoare la data incheierii sau, dupa caz, a savarsirii ori producerii lor.
(3) Actele juridice nule, anulabile sau afectate de alte cauze de ineficacitate la data intrarii in vigoare a legii noi sunt supuse dispozitiilor legii vechi, neputand fi considerate valabile ori, dupa caz, eficace potrivit dispozitiilor legii noi.
(4) Prescriptiile, decaderile si uzucapiunile incepute si neimplinite la data intrarii in vigoare a legii noi sunt in intregime supuse dispozitiilor legale care le-au instituit.
(5) Dispozitiile legii noi se aplica tuturor actelor si faptelor incheiate sau, dupa caz, produse ori savarsite dupa intrarea sa in vigoare, precum si situatiilor juridice nascute dupa intrarea sa in vigoare.
(6) Dispozitiile legii noi sunt de asemenea aplicabile si efectelor viitoare ale situatiilor juridice nascute anterior intrarii in vigoare a acesteia, derivate din starea si capacitatea persoanelor, din casatorie, filiatie, adoptie si obligatia legala de intretinere, din raporturile de proprietate, inclusiv regimul general al bunurilor, si din raporturile de vecinatate, daca aceste situatii juridice subzista dupa intrarea in vigoare a legii noi.
Articolul 7: Teritorialitatea legii civile
(1) Actele normative adoptate de autoritatile si institutiile publice centrale se aplica pe intreg teritoriul tarii, afara de cazul in care se prevede altfel.
(2) Actele normative adoptate, in conditiile legii, de autoritatile si institutiile administratiei publice locale se aplica numai in raza lor de competenta teritoriala.
Articolul 8: Extrateritorialitatea legii civile
In cazul raporturilor juridice cu element de extraneitate, determinarea legii civile aplicabile se face tinandu-se seama de normele de drept international privat cuprinse in cartea a VII-a din prezentul cod.
CAPITOLUL III: Interpretarea si efectele legii civile
Articolul 9: Interpretarea legii
(1) Cel care a adoptat norma civila este competent sa faca si interpretarea ei oficiala.
(2) Norma interpretativa produce efecte numai pentru viitor.
(3) Interpretarea legii de catre instanta se face numai in scopul aplicarii ei in cazul dedus judecatii.
Articolul 10: Interzicerea analogiei
Legile care deroga de la o dispozitie generala, care restrang exercitiul unor drepturi civile sau care prevad sanctiuni civile se aplica numai in cazurile expres si limitativ prevazute de lege.
Articolul 11: Respectarea ordinii publice si a bunelor moravuri
Nu se poate deroga prin conventii sau acte juridice unilaterale de la legile care intereseaza ordinea publica sau de la bunele moravuri.
Articolul 12: Libertatea de a dispune
(1) Oricine poate dispune liber de bunurile sale, daca legea nu prevede in mod expres altfel.
(2) Nimeni nu poate dispune cu titlu gratuit, daca este insolvabil.
Articolul 13: Renuntarea la drept
Renuntarea la un drept nu se prezuma.
Articolul 14: Buna-credinta
(1) Orice persoana fizica sau persoana juridica trebuie sa isi exercite drepturile si sa isi execute obligatiile civile cu buna-credinta, in acord cu ordinea publica si bunele moravuri.
(2) Buna-credinta se prezuma pana la proba contrara.
Articolul 15: Abuzul de drept
Niciun drept nu poate fi exercitat in scopul de a vatama sau pagubi pe altul ori intr-un mod excesiv si nerezonabil, contrar bunei-credinte.
Articolul 16: Vinovatia
(1) Daca prin lege nu se prevede altfel, persoana raspunde numai pentru faptele sale savarsite cu intentie sau din culpa.
(2) Fapta este savarsita cu intentie cand autorul prevede rezultatul faptei sale si fie urmareste producerea lui prin intermediul faptei, fie, desi nu il urmareste, accepta posibilitatea producerii acestui rezultat.
(3) Fapta este savarsita din culpa cand autorul fie prevede rezultatul faptei sale, dar nu il accepta, socotind fara temei ca nu se va produce, fie nu prevede rezultatul faptei, desi trebuia sa il prevada. Culpa este grava atunci cand autorul a actionat cu o neglijenta sau imprudenta pe care nici persoana cea mai lipsita de dibacie nu ar fi manifestat-o fata de propriile interese.
(4) Atunci cand legea conditioneaza efectele juridice ale unei fapte de savarsirea sa din culpa, conditia este indeplinita si daca fapta a fost savarsita cu intentie.
Articolul 17: Eroarea comuna si invincibila
(1) Nimeni nu poate transmite sau constitui mai multe drepturi decat are el insusi.
(2) Cu toate acestea, cand cineva, impartasind o credinta comuna si invincibila, a considerat ca o persoana are un anumit drept sau o anumita calitate juridica, instanta judecatoreasca, tinand seama de imprejurari, va putea hotari ca actul incheiat in aceasta stare va produce, fata de cel aflat in eroare, aceleasi efecte ca si cand ar fi valabil, afara de cazul in care desfiintarea lui nu i-ar cauza niciun prejudiciu.
(3) Eroarea comuna si invincibila nu se prezuma.
(4) Dispozitiile prezentului articol nu sunt aplicabile in materie de carte funciara si nici in alte materii in care legea reglementeaza un sistem de publicitate.
continuare http://www.euroavocatura.ro/