Salvati OLTCHIM si ARPECHIM!

Primul ministru al României, domnul Victor Viorel Ponta, şi ministrul Economiei, domnul Mihai Tudose

În urma cu cîteva zile, redacţia noastră a primit o scrisoare deschisă adresată premierului Vic­tor Ponta, ministrului Economiei, Mihai Tudose, şi mass-mediei româneşti. Nu ştiu dacă alţi colegi o vor publica, dar noi o facem. Este o scrisoare lungă, în care simţi supărarea petro­chimiştilor care acum se văd alungaţi fără nici o remuşcare. M-a impresionat mesajul lor, este scris decent, în limitele bunului simţ, şi, totuşi, fără să fii un psiholog, îţi dai seama cîtă revoltă stă în sufletele lor gata oricînd să răbufnească. Spaţiul nostru în ziar este limitat, însă, cu toa­tea acestea, am hotărît să rezervăm o pagină redacţională acestui subiect în detrimentul altor articole, în speranţa că se va întîmpla un miracol. Sa vedem! Au fost prea multe promi­siuni din partea politicienilor şi nu s-a întîmplat nimic. Investitorul este foarte atent cu cifra profitului şi pasiv la măsurile sociale. Nu treceţi indiferenţi peste această pagină, citiţi-o, pune­ţi-vă în situaţia lor şi vedeţi ce sentimente vă încearcă!

După ce PETROM - OMV a luat decizia de a închide Petrochimia de la Piteşti, în anul 2010, ne-am bucurat cînd am fost preluaţi de către Oltchim, crezînd că exis­tă interes în revitalizarea petrochimiei româneş­ti, după ce OMV-ul a deci­mat tot ceea ce a însemnat marea companie de stat - PETROM.
Am fost, repetăm, bucuroşi de preluarea de către OLTCHIM, pen­tru că speram că petrochimia nu va muri, că, în sfîrşit, atenţia se concentra asupra industriei româneşti. Nu poate înţelege decît o persoană care şi-a investit tinereţea şi jumătate din viaţă în a­ceste instalaţii ce ar fi însemnat să vezi, din nou, „facla arzînd“, să auzi, din nou, instalaţiile funcţionînd.
După  2 ani de speranţe, la Oltchim (în care s-a mun­cit, din greu, la revizia Petrochimiei), am primit încă o lovitură de la OMV - PETROM (la care şi statul ro­mân este acţionar!), prin închiderea Ra­finăriei Arpechim, cea care trebuia să asigure baza de materii pri­me pentru Petrochimie şi implicit pentru Oltchim. De aici a început declinul şi, în anul 2013, am fost, din nou, decimaţi. S-a fă­cut restructurare, prin reducerea cu 80% a perso­nalului de la Petrochimie, personal care, în prezent, a ieşit din şomaj şi nu este încadrat în muncă (nici 5% din cei disponibilizaţi nu au reuşit să se angajeze).

Însă nu s-a interesat nimeni de Petrochimie. S-au năpustit că ulii asupra acestor instalaţii, au tăiat şi au vîndut tot ce s-a putut, iar noi priveam neputincioşi.
Rînduri-rînduri de guver­ne şi partide politice ne-au promis „redresarea“. Trăim, de 5 ani, cu spe­ranţe. Am crezut că va avea nevoie cineva de NOI. Sîntem educaţi, sîntem profesionişti, sîntem buni de muncă, sîntem învăţaţi să lucrăm în condiţii de stres, sîntem capabili, nu sîntem superficiali. Avem teancuri de diplome, care ne-au îmbo­gă­ţit cunoştinţele pe care le-am fi putut pune în sluj­ba Oltchim şi a noii petrochimii. Nimeni nu ne-a re­­marcat, nimeni nu ne-a recunoscut ca PROFESIONIŞTI, nimeni nu are ne­voie de aceşti specialişti pe care, cu siguran­ţă, nu-i va mai pregăti nimeni, aşa cum sîntem noi pre­gătiţi. Sîntem generaţia care mai putem oferi foarte multe. Nu v-am văzut interesaţi de latura umană şi profesională a Oltchim şi a Petrochimiei.
Cu pregătirea pe care o avem, în ţară noastră nu ne mai putem găsi de lucru. Femeile, în cel mai fericit caz, vor avea grijă de bătrînii străinilor, iar bărbaţii se vor du­ce, dacă au noroc, să lucreze pes­te mări şi ţări, pentru că în România nu mai există industrie chimică şi petrochimică a statului român (este un moment prielnic pentru ca, în al 12-lea ceas, guvernanţii să considere că ne-ar trebui şi nouă, românilor, o rafinărie a noastră, mai ales că OMV-ul revine asupra deciziei şi îşi arată diponibilitatea de a vinde Rafinăria către Oltchim).
Din păcate, aşa cum şi-au manifestat atît guvernele, cît şi toţi cei capabili să decidă interesul faţă de Piteşti şi Vîlcea, se pare că viitorul petrochimiei noastre va fi la coşul de gunoi al istoriei (ca şi RAFO Oneş­ti), după ce se vor vin­de „fiarele“ (pentru noi, aces­te „fiare“ au fost viaţa noas­tră, sursă de hrană a copiilor noştri), care vor mai aduce nişte bani în buzunarele cîtorva.
A fost elaborat „Planul de reorganizare“. CIFRE. Atît sîntem noi… cifre. Nu am citit despre o strategie: de unde se aduce materia prima, ce investiţii se vor face pentru a putea porni instalaţiile Oxo-Alcooli şi, ulterior, AF-DOF. Planul de reorganizare este o prezentare (istoric + bilanţ contabil), iar reorganizarea este bazată pe ipoteze şi scenarii.
Nu s-a luat în calcul posibilitatea repornirii Petrochimiei, care poate asi­gu­ra materia prima pentru instalaţiile Propenoxid şi OXO, de pe platforma de la Vîlcea, la un preţ scăzut! Din păcate, conductele spe­cial prevăzute, pe o lungi­me de 82 km, pentru a a­provi­ziona Oltchimul cu etilenă şi propilenă vor a­junge tot la fier vechi sau vor fi mîncate de rugină, în pămîntul în care sînt îngropate (atît la propriu, cît şi la figurat).

continuare....