Salvati OLTCHIM si ARPECHIM!

Mortul de la groapă nu se mai întoarce!

Ne-am oprit până acum asupra unor obiective economice din Vâlcea, care au trecut prin furtuni incredibile, unele dintre ele reuşind cu mari pierderi să facă pasul în economia de piaţă, altele, precum Oltchim, rămânând la discreţia hotărârilor guvernamentale. Am decupat, deci, două etape de asalt asupra economiei de stat, pentru transformarea ei în proprietate privată. Cei care au reuşit să facă rost de bani în perioada sălbatică de până în 1996 -1997, au fost primii care s-au orientat spre industria medie. Au reuşit să se salveze cât de cât Uzina Mecanică, intrată în posesia familiei Tudor, Hervilul, care a trecut prin mai multe mâini, ajungând la actualul patron indian şi Fabrica de Neţesute, salvată mai ales de unicitatea producţiei sale în structura economiei naţionale. S-au prăbuşit cu succes fabrici, precum Fabrica de Aţă, dar cea mai spectaculoasă cădere a oferit-o Fabrica de Încălţăminte „11 Iunie”, Vâlceana. La fel ca şi Carpatina, Vâlceana a fost golită de conţinutul financiar şi dezinteresul pentru câştigarea pieţelor a făcut ca această fabrică, altădată de mare succes, prin exportul aproape total al producţiei sale, să cadă pur şi simplu în faliment.

Evident că un rol important l-au jucat mai ales liderii politici locali, care au avansat în funcţii de conducere, pe criteriu politic bineînţeles, persoane lipsite total de interes, prea puţin preocupate să aplice strategii de restructurare, aşa cum scrie la carte. În acest decor, nu s-a întâmplat ca marea producţie să fie preluată de mici ateliere, lăsând ca o forţă de muncă extrem de calificată să emigreze sau să se irosească. Pierderile sunt greu de calculat acum, după atâtea furtuni, care au măcinat economia mare şi mică din Vâlcea.