continuare aici: http://www.impactreal.ro/
Concedierile colective, unul dintre scenariile posibile la Oltchim
Armand Spiru Ciobescu, director de operaţiuni la Oltchim SA afirmă că, „financiar vorbind, Oltchim are probleme de mult timp, din anul 2006. S-a acumulat un număr mare de datorii. În 2013 firma a intrat în insolvenţă, cu datorii de 793 de milioane de euro. În iunie s-au restructurat posturile a 963 de angajaţi, dar Oltchimul a continuat să funcţioneze. De la FMI am fost întrebat de cineva dacă acest combinat poate trece testul privatizării. Însă, dacă se va închide, tot statul va plăti. Bugetul salariilor este acum de 2,2 milioane de euro lunar, din care 1,2 milioane reprezintă banii de salarii, iar un milion taxe la stat. Din banii salariaţilor, 24% se întorc la stat sub formă de TVA – la servicii, alimente, etc. Ori încercăm să concediem, şi pierdem 300.000 de euro, plus 2000 de oameni disperaţi, ori încercăm să ducem combinatul pe plus. Băncile nu ne bagă în seamă, statul nu poate face nimic, fiindcă s-ar considera ajutor de stat, piedici sunt peste tot. Cu toate acestea, pe lângă secţia deschisă în septembrie anul trecut, mai vrem să deschidem o alta, în scurt timp. Vom trece pe un mic profit operaţional. Datoriile din urmă reprezintă treaba administratorului judiciar şi a creditorilor. Fiind în insolvenţă, n-avem voie să angajăm. Toţi oamenii noştri de vânzare au avut doar salariu fix, fără comisioane sau bonusuri. Deci, mai există specialişti care, în loc să lucreze pe 10.000 de euro, stau pe 260 de euro. Aşteptăm investitori, numai că Europa nu are bani. În schimb, ne întreabă de ce vrem să vindem la chinezi. Dacă am putea să producem dublu, am vinde tot, pentru că avem unde, numai că acest lucru deranjează. Avem nevoie de sânge proaspăt. Îl putem obţine, cred eu, doar atunci când combinatul va fi privatizat, dacă nu s-ar mai implica politicul şi dacă, pe partea de infrastructură, trenul nu ar mai face de la Timişoara la Vâlcea patru zile. Mi-aş dori să avem în continuare ajutorul partenerilor precum CET Govora, fiindcă, dacă nu erau ei, de mult am fi fost închişi. Un lucru este cert: pentru ca lucrurile să revină la normal trebuie restructurări şi refinanţări. Dacă prima parte am rezolvat-o, cu a doua nu putem s-o scoatem la capăt decât cu privaţii”.
