sinteza zilei

ADEVĂRATUL TRAIAN BĂSESCU
- biografia unui președinte -

1. NAVIGATORUL ȘI TURNĂTORUL

TRAIAN BĂSESCU a fost racolat de Securitate în 1973, pe când era elev al Institutului de Marină, întocmindu-i-se dosarul personal nr. 3990/09.11.1973. Până la terminarea studiilor, în anul 1976, a fost colaborator al lucrătorilor din Direcţia a IV-a de Contrainformaţii Militare. (A nu se confunda cu Direcţia a III-a de Contraspionaj!). În această calitate, elevul militar BĂSESCU TRAIAN avea obligaţia să informeze organele de Securitate despre modul în care se desfăşurau activităţile specifice în Institut, despre comportamentul şi atitudinea colegilor şi ale cadrelor didactice, atât în cadrul activităţilor specifice, cât şi în particular. La terminarea studiilor, Direcţia a IV-a de Contrainformaţii Militare a încetat legătura cu colaboratorul TRAIAN BĂSESCU dosarul personal al acestuia fiind transferat la Inspectoratul Județean Constanţa al Ministerului de Interne, Departamentul Securităţii Statului, cu adresa nr. 00151392 din 29-09-1976.

După absolvirea Institutului de Marină, TRAIAN BĂSESCU este încadrat ca ofiţer la Întreprinderea de Exploatare a Flotei Maritime NAVROM Constanţa. În această calitate, TRAIAN BĂSESCU este preluat ca informator-sursă de către lucrătorii Biroului de Securitate Port Constanţa, condus la acea vreme de ofiţerul Dumitru Nicuşor. De folosirea ofiţerului de marină TRAIAN BĂSESCU s-a ocupat direct locotenentul major de Securitate Mihai Avramides, care organiza contacte cu acesta înainte de plecarea în cursă şi la întoarcere. La aceste întâlniri participa şi şeful lui Avramides, Dumitru Nicuşor, care însă se întâlnea şi separat cu TRAIAN BĂSESCU. În calitatea sa de ofiţer de marină, TRAIAN BĂSESCU dădea informaţii cu privire la starea de spirit a echipajului, temele de discuţie abordate de membrii echipajului, activităţile şi contactele pe care membrii echipajului le aveau în porturi, în timpul escalelor, activităţi de contrabandă şi speculă, dar şi despre eventuale aprecieri sau comentarii făcute de membrii echipajului cu privire la conducerea superioară de partid şi de stat. De menţionat faptul că, deşi în acea perioadă era valabil ordinul conform căruia membrilor PCR nu li se puteau lua informaţii scrise, locotenentul major Avramides, care avea o experienţă redusă în munca de Securitate, provenind din sistemul penitenciarelor, a cerut şi a obţinut de la informatorul TRAIAN BĂSESCU mai multe note scrise, pe care le-a depus la dosarul acestuia, nr. 3990/1973.

În jurul anului 1980, Mihai Avramides s-a întors, la cerere, la Direcţia Penitenciarelor. După plecarea lui Avramides din cadrul Biroului de Securitate Port Constanţa, TRAIAN BĂSESCU a continuat să fie prelucrat informativ de ofiţerii Roşioru Ioan şi Deacu Constantin, tot sub coordonarea şefului biroului, Dumitru Nicuşor. Dumitru Nicuşor a trecut după 1989 în SRI, ajungând General, şef al Secţiei SRI Constanţa şi apoi şeful Centrului Operativ Zonal Dobrogea.

TRAIAN BĂSESCU a susţinut în 1981 examenul de Comandant, care a fost o simplă formalitate, a durat numai 5 minute, după care a primit comanda navei Argeş. În acea perioadă, susţinerea de care acesta se bucura era de notorietate în rândul colegilor săi.

În 1984, informatorul TRAIAN BĂSESCU a fost trecut în reţeaua Centrului de Informaţii Externe din Departamentul Securităţii Statului unde a lucrat cu ofiţerul Silvian Ionescu din cadrul Direcţiei I.

În 1987, TRAIAN BĂSESCU este numit şef al Agenţiei Economice NAVROM din Anvers, Belgia, unde îşi desfăşoară activitatea sub directa coordonare a lui Silvian Ionescu, care conducea la acea dată Serviciul I (Belgia – Olanda – Luxemburg) din Direcţia I a CIE. În această perioadă, TRAIAN BĂSESCU a transmis preponderent informaţii de interes economic cu privire la activităţile din porturile maritime Anvers şi Rotterdam, dar şi informaţii cu privire la echipajele navelor care acostau în aceste porturi şi despre membrii personalului diplomatic român din ţările respective.

În vara anului 1988, TRAIAN BĂSESCU a fost retras temporar de la Anvers pentru a participa la un instructaj care a durat două luni şi s-a desfăşurat la Şcoala de ofiţeri MI de la Băneasa.

În 22 decembrie 1989, ofiţerul de Securitate Silvian Ionescu, cel care l-a avut în subordine pe TRAIAN BĂSESCU, s-a infiltrat printre revoluţionarii din faţa Comitetului Central, a intrat în anturajul lui Dan Iosif şi ulterior al lui Gelu Voican Voiculescu şi în ianuarie 1990 a fost numit Secretar Executiv al FSN.

La începutul anului 1989, în ascensiunea profesională a lui TRAIAN BĂSESCU intervine o sincopă. Pe 08.03.1989 este rechemat în ţară, fiind acuzat de nereguli grave în administrarea fondurilor NAVROM. TRAIAN BĂSESCU a fost sancţionat pentru că a autorizat, fără aprobarea NAVROM Constanţa, o plată suplimentară de 300.000 de franci belgieni pentru lucrările de reparaţii efectuate la nava Zimnicea în ianuarie 1989. Sancţiunea primită s-a datorat, mai ales, faptului că TRAIAN BĂSESCU a decis ca lucrările de reparaţii să fie executate de Şantierul Naval Belliard din portul Anvers, deşi existau oferte mult mai ieftine de execuţie a lucrărilor din partea altor şantiere navale din acelaşi port. În perioada ianuarie-martie 1989, TRAIAN BĂSESCU a trimis numeroase note informative şi rapoarte în ţară, încercând să-şi justifice deciziile, dar şi lansând acuze grave şi neîntemeiate la adresa Comandantului navei Zimnicea. Din cauza gravităţii excepţionale a faptelor de care a fost acuzat, ţinând cont de legislaţia din acea vreme, numai susţinerea din partea Securităţii poate explica faptul că TRAIAN BĂSESCU a fost sancţionat doar administrativ, şi nu a suportat şi rigorile legii. El a fost chiar menţinut ca angajat al NAVROM Constanţa, fără să mai primească însă nici o însărcinare până la Revoluţie. Imediat după Revoluţie, TRAIAN BĂSESCU a fost numit Director General al Inspectoratului de Stat al Navigaţiei Civile din Ministerul Transporturilor. Pentru a obţine această funcţie foarte importantă, TRAIAN BĂSESCU s-a bucurat de recomandarea şi susţinerea secretarului executiv al FSN Silvian Ionescu, dar şi ale vechiului său prieten, Călin Marinescu, zis Shogunul, pe atunci Preşedinte al CFSN Constanţa.