Salvati OLTCHIM si ARPECHIM!

http://lupuldacicblogg.wordpress.com/2014/06/23/ilie-serbanescu-despre-situatia-de-la-oltchim-sunt-niste-banditisme/

Ilie Șerbănescu despre situația de la Oltchim: „Sunt niște banditisme”

Fostul ministru Ilie Șerbănescu a explicat, pentru ZIUAnews, că procedura folosită de administratorii judiciari ai Oltchim – anume de a utiliza expresia „acțiunile deținute de Oltchim SA la Oltchim SPV”, în condițiile în care Oltchim SPV nu a fost înființată – este permisă, însă este asemănătoare expresiei „a vinde pielea ursului din pădure”.

Totul este posibil ca urmare a reglementărilor existente pe Bursă, unde ai voie să vinzi un angajament, chiar dacă în acest fel se poate manipula valoarea acțiunilor unei companii. Aceste practici „sunt niște banditisme”, ne-a spus Ilie Șerbănescu, asemănându-le cauzelor care au condus la izbucnirea crizei economice.

ZIUAnews vă prezintă explicația oferită de analistul economic, care a precizat însă că opinia dumnealui nu este cea mai avizată, comparativ cu cea a unui specialist în reglementările bursiere.

„Bursa e cazino. În toate bursele din lume se fac niște lucruri abominabile. În România nu prea avem de-a face cu aceste lucruri, pentru că este o piață rudimentară din punct de vedere financiar. Ar trebui să vă adresați unui specialist în burse, ca să vă răspundă la întrebarea dacă e voie să faci chestia asta sau să n-o faci. Eu nu am această competență să vă spun când anume e voie și când nu e voie. Asta depinde de reglementările fiecărei burse. Cine știe ce au făcut ei … un acord prealabil … sunt povești de genul ăsta, adică, repet, nu e un sfat avizat și nu e un răspuns avizat, dar poți să antamezi, cum ar fi, niște acțiuni la termen, ca proiect, și să-ți revină în momentul când fuziunea se face. Probabil ai angajat niște bani, ăla le folosește, cel care pune la bătaie acțiunile, că de fapt despre asta e vorba. Tu vii cu banii, ăla pune la bătaie acțiunile și termenul de plată poate fi și un credit. Deci ăla folosește și ia banul mai târziu. Folosește banul ăsta pe care i l-ai pasat tu, poate să fie doar de principiu, poate fi o garanție pentru un credit bancar pe care îl ei. Tu te pui gaj la povestea asta. Sunt niște, eu la numesc, banditisme, dar, mă rog, ele sunt permise din punct de vedere financiar, în funcție de reglementările fiecărei burse.

Asta e criza despre care vorbim din 2007. S-au dat credite fără niciun fel de șansă, lucru care se cunoștea că se vor putea obține banii înapoi, s-au angajat ipoteci în baza acestui fapt, de exemplu e vorba de niște credite ipotecare, de niște credite imobiliare, ca să spun așa, cu ipoteca aferentă. Ipoteca aferentă a fost, deci, o deținea banca, banca le-a spus: „domne, eu nu pot, ce să fac eu cu ipoteca asta pe 30 de ani”, și a vândut-o cu 20% unuia care a dat din 100 de lei, 20. Banca folosește cei 20 și pe piață îi apar ăia 20 și suta, suta nu dispare, dar nu mai are nicio acoperire. Ipoteca asta vândută poate să fie pusă în bursă și negociată, deci ajunge la altcineva, cu alt preț, și, la un moment dat, omul care are casa nu mai poate plăti, lucru care se știa că nu poate plăti, că era fără șanse de a putea rambursa ceea ce ai împrumutat. Și atunci începe și se derulează înapoi toată rotisăraia asta. Ăla vede că nu poate să-i mai dea lu`ălălalt și așa mai departe și în SUA s-a ajuns bineînețeles la cele două rotițe mari care erau cu garanții de stat și a dat banul contribuabilului. Și așa s-a întâmplat și în Europa, numai că acolo e mai simplu, mai puțin complex acest angrenaj și a trebuit să intervină statul, pe bază de datorie publică. Statul Germaniei este chintesența problemei, nu poate fi acuzat nici de destrăbălare financiară, dimpotrivă, e dat ca exemplu de cumpătare financiară și de diciplină așa mai departe și statul a rămas pur și simplu după cinci ani de criză cu o datorie publică cu 20 de puncte procentuale mai mare. În 2009 statul german se supunea normelor de la Mastricht cu sub 60% din PIB și acum are 85%. Unde s-au dus banii? Păi asta este pe capul contribuabilului și s-au dus în bănci ca să salveze sistemul ăsta de cazino. Despre asta este vorba.

http://www.ziuanews.ro/static/images/bursa_interiorch.jpg...

În România, foarte exact: statul român nu avea nicio datorie, era 10% din PIB datoria publică. Ne-a pus să luăm creditul de la FMI și a sărit la 40, în sensul că ne-a pus pe noi să împrumutăm, noi am dat prin intermediul băncii naționale banii băncilor străine, astea s-au salvat, niciun fel de problemă, n-a dat niciuna faliment. 40 au intrat în criză în 2009, 40 sunt și acum. Și, cine plătește? Poporul român care are acum o datorie care a crescut de 2,5 ori. Banii ăia de la FMI s-au regăsit în datorie publică. Ăsta este mecanismul. Așa e și la statul german, atâta doar că statul german e bun, statul române e prost. Ăsta-i jegul. Pe când la noi e mult mai grav, pentru că noi am salvat niște bănci străine, pe când contribuabilul german a salvat niște bănci germane.

Habar n-am (n.red. – de exemplu de altă firmă care a recurs la aceeași practică, anume a transmite bursei că vinde acțiunile deținute de o companie la altă companie care nu există). N-am pentru că eu de dracu` fug mai puțin decât de Bursă. Asta este toată secțiunea de derivative a bursei. Vând pielea ursului din pădure. Se vând opțiuni, angajamente la termen, ipotetice raporturi între monede, ipotetice dobânzi. Eu fac acum tranzacția cu anticiparea asupra cursului sau asupra dobânzii peste trei luni. Văd că nu mă descurc, nu-i bine, o ia în altă direcție, după o lună jumate` anulez aia și fac alte tranzacții și așa mai departe. Pielea ursului din pădure … Este foarte curios cum nu sare în aer mai rău decât a sărit. Ce spuneți dvs, indiferent că e pe bursă sau nu, e voie. Deci eu am făcut un angajament și acum vând angajamentul, nu acțiunile. Că ăia nu și-au înființat compania, e foarte puțin important. Dacă mă crede vreun bou, e perfect”.