Salvati OLTCHIM si ARPECHIM!

http://www.impactreal.ro/2014052516905/Licitatia-pentru-privatizarea-Oltchim-va-avea-loc-la-10-iunie-2014.html

http://www.impactreal.ro/images/stories/oltchim_1224567.jpg...

Zilele trecute, consorţiul de administratori judiciari ai societăţii Oltchim SA Râmnicu Vâlcea - Rominsolv SPRL şi BDO Business Restructuring SPRL - au dat publicităţii anunţul cu privire la organizarea, în data de 10 iunie 2014, ora 11.00, la hotelul Double Tree by Hilton din Bucureşti, a procedurii de selecţie a ofertei angajante în vederea achiziţiei integrale a părţilor sociale deţinute de combinatul chimic vâlcean la SC Oltchim SPV SRL. Ofertanţii care doresc să participe la procedura de selecţie trebuie să depună la oricare dintre sediile BDO Business Restructuring SPRL şi Rominsolv SPRL din Bucureşti, cel mai târziu până la 6 iunie, ora 11.00, documentele specificate în cuprinsul caietului de prezentare, ce poate fi achiziţionat de la oricare sediu BDO Business Restructuring SPRL sau Rominsolv SPRL, pentru echivalentul în lei al sumei de 20.000 de euro (exclusiv TVA). De preluarea SC Oltchim SA erau interesate companiile chineze Baota Petrochemical Group - Junlun Petroleum, omul de afaceri Ştefan Vuza (prin Chimcomplex Borzeşti) şi divizia petrochimică a grupului Mol Ungaria. De asemenea, SIF Transilvania analizează posibilitatea preluării activelor viabile ale SC Oltchim SA. Ministrul Economiei recunoaşte că procesul de privatizare va continua, însă trebuie clarificată situaţia Rfinăriei Arpechim, care aparţine OMV Petrom. Recent, ministrul Economiei, Constantin Niţă, a spus că statul va prelua Rafinăria Arpechim Piteşti de la OMV Petrom, iar aceasta va fi privatizată la pachet cu SC Oltchim SA. O comisie interministerială urmează să fie formată în cel mai scurt timp, pentru a negocia cu grupul austriac OMV Petrom condiţiile tranzacţiei şi pentru a prezenta un proiect de act normativ. Ministrul Economiei a mai anunţat, zilele trecute, că sunt mulţi investitori care au solicitat vânzarea la pachet a SC Oltchim SA şi Arpechim Piteşti, însă acest lucru depinde şi de înţelegerea care se va realiza cu OMV Petrom, pentru că Arpechim aparţine acestei companii private.

Administratorii au un plan de rezervă în cazul unui eşec al privatizării


Conducerea SC Oltchim SA se pregăteşte şi pentru varianta în care, la 10 iunie 2014, nimeni nu va licita pentru cumpărarea combinatului chimic vâlcean. Se negociază înţelegeri cu furnizorii şi clienţii, pentru a se primi avansuri consistente şi înlesniri la plata materiilor prime, totul ca să se poată deschide o nouă secţie, astfel ca SC Oltchim SA să poată funcţiona la 40% din capacitate. La acest volum, SC Oltchim SA ar trebui să treacă pe profit operaţional. Dacă, până la 10 iunie, Oltchim nu va fi vândut unuia dintre cei doi investitori care s-au arătat interesaţi de societate, un consorţiu chinez şi SIF Transilvania, conducerea companiei are în vedere şi o alternativă. După cum spune Gheorghe Piperea, unul dintre administratorii judiciari ai SC Oltchim SA, există şi o strategie separată, de continuare a activităţii la SC Oltchim SA, un aşa numit plan B, care presupune continuarea activităţii întreprinderii pe un termen de 1-2 ani şi readucerea ei pe profit operaţional, până când va veni un investitor puternic să o preia. Dacă nici acest plan nu va avea efecte, SC Oltchim SA va intra în faliment. „În ipoteza în care nu rezolvăm nimic până la 10 iunie 2014, ceea ce nu ne dorim, aplicăm planul B, care presupune optimizarea costurilor şi aducerea fabricii până la 40% din capacitate. Am reuşit să perfectăm o înţelegere prin care să cumpărăm energie electrică direct de la CET Govora, fără a mai trece pe la CEZ Oltenia. Realizăm astfel o economie de 300.000 de euro lunar. Încercăm să negociem şi preţul de achiziţie, astfel încât să ajungem la o economie de 500.000 de euro lunar. Acum sunt 700.000 de euro pierdere lunar. Ca să ajungem la profit operaţional, trebuie să aducem fabrica la 40% din capacitate, iar asta o putem face deschizând o nouă secţie.”, spune Gheorghe Piperea. Acesta precizează că este vorba despre secţia de propilenoxid, un intermediar chimic folosit la fabricarea poliolilor. Pentru deschiderea acestei secţii sunt necesari 15 milioane de euro, bani care urmează a fi obţinuţi prin credite-funizor sau factoring-uri. Acestea sunt două tipuri de finanţări pe care le fac clienţii şi furnizorii unei firme, oferind plăţi anticipate pentru produse care urmează a fi livrate, sau acordând materii prime ce urmează a fi plătite la o dată ulterioară, convenită în comun. „Avem acordurile de principiu de la mai mulţi furnizori şi clienţi. Obiectiv vorbind, această secţie ar putea fi deschisă în septembrie-octombrie. Vom putea lucra la 40% din capacitate şi am face profit operaţional, dar nu se poate mai mult de 40%, nu fără Arpechim.”, mai arată Piperea. Potrivit administratorului judiciar, optimizarea costurilor la SC Oltchim SA nu presupune, într-o primă fază, şi concedieri colective.

Achiziţia Arpechim, o decizie ineficientă


Administratorii judiciari au anunţat recent că impută fostei conduceri a societăţii din perioada 2009-2012 că a preluat petrochimia de pe platforma Bradu, ştiind că există posibilitatea ca OMV Petrom să închidă temporar sau definitiv Rafinăria Arpechim. În cererea de atragere a răspunderii a managementului SC Oltchim SA pentru insolvenţa combinatului chimic vâlcean se arată: „Achiziţia de către SC Oltchim SA a Diviziei petrochimice Bradu şi retehnologizarea acesteia au generat o pierdere cumulată de 104 milioane de euro în perioada 2009-2012. S-a luat decizia retehnologizării instalaţiilor, în perioada 2010-2012, în condiţiile în care Rafinăria Arpechim (de unde ar fi trebuit să provină materia primă - benzina nafta - pentru instalaţiile de pe platforma petrochimică) rămăsese în proprietatea OMV Petrom, a fost închisă în august 2010 şi nu a mai fost niciodată repornită. Managementul SC Oltchim SA a cunoscut şi a acceptat această posibilitate, întrucât, la momentul semnării transferului petrochimiei (decembrie 2009), prin contractul-cadru privind vânzarea şi livrarea de materii prime, părţile au stabilit posibilitatea OMV Petrom de a înceta temporar sau definitiv producţia de nafta, fără a fi responsabil faţă de SC Oltchim SA şi pierderile combinatului chimic vâlcean.”. În documentul depus la Tribunalul Vâlcea, administratorii judiciari ai SC Oltchim SA susţin că insolvenţa companiei este imputabilă foştilor directori Constantin Roibu, Vasile Măndică, Veronica Preoteasa, Radu Olaru şi Daniel Mihăescu. Ei afirmă că prejudiciul este în cuantum de aproape 483 milioane de euro şi a fost creat prin folosirea bunurilor societăţii în interes propriu sau al altei persoane, dispunerea continuării activităţii care ducea, în mod vădit, la încetarea de plăţi, folosirea de mijloace ruinătoare în scopul întârzierii încetării de plăţi. Administratorii mai afirmă că preluarea petrochimiei de la Arpechim şi continuarea investiţiilor în aceste instalaţii au constituit o cauză esenţială a insolvenţei SC Oltchim SA. Fosta conducere a SC Oltchim SA spune, însă, că nu se ştia atunci de închiderea Rafinăriei Arpechim, pentru că negociase formule de preţ şi contracte ferme pentru achiziţia de nafta de la OMV Petrom, că petrochimia nu depinde de funcţionarea Rafinăriei Arpechim şi că directorii nu au decis de capul lor să preia instalaţiile de la Bradu, existând un memorandum aprobat de Guvern în acest sens. Foştii directorii ai SC Oltchim SA au avut în spate decizii ale consiliului de administraţie, ale ministerului şi Guvernului. Membrii consiliului de administraţie nu se regăsesc în acţiunea de tragere la răspundere şi sunt vreo 40 care s-au perindat în perioada 2009-2012. De asemenea, activitatea a continuat în condiţii de piaţă dificile, pentru că Guvernul a decis să ceară UE acordul pentru transformarea creanţelor AAAS în acţiuni, scopul final fiind privatizarea SC Oltchim SA. Acordul a fost obţinut, dar operaţiunea nu s-a mai dus la îndeplinire. De asemenea, fosta conducere a SC Oltchim SA mai consideră că principala cauză a insolvenţei societăţii nu ar fi managementul defectuos, ci diminuarea capitalului social al societăţii din 2007, cei în măsură să îndrepte situaţia fiind acţionarii. În documentul citat se mai arată că fostul management de la SC Oltchim SA a decis, nejustificat, retehnologizarea secţiei PVC cu 394 de milioane lei, în perioada 2009-2012, deşi secţia avea nevoie de materia primă de la Rafinăria Arpechim ca să funcţioneze. Foştii directori mai sunt acuzaţi de utilizarea excesivă a creditului-furnizor şi de efectuarea de tranzacţii comerciale în pierdere cu societăţi controlate direct sau indirect de aceştia. Administratorii SC Oltchim SA susţin însă că pierderile înregistrate de întreprindere din astfel de tranzacţii sunt de 105 milioane de lei.
Constatin Roibu, fostul manager, a precizat că nu are motive să fie îngrijorat, pentru că nu se consideră vinovat de insolvenţa Oltchim. „Eu am depus, mai de mult, un document la judecătorul sindic în care mă disculp de toate acuzele aduse mie prin Raportul asupra Insolvenţei. Adevăratele motive ale insolvenţei au fost muşamalizate, în interesul unor grupuri de interese şi încasarea unor comisioane de succes din înstrăinarea activelor Oltchim, indiferent de consecinţe.”, declara Constantin Roibu.

AAAS pregăteşte conversia creanţelor Oltchim în acţiuni


În aşteptarea momentului privatizării Oltchim, Ministerul Economiei şi Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului (AAAS) analizează posibilitatea transformării efective a creanţelor statului în acţiuni la SC Oltchim SA. Astfel, factorii de decizie ar urma să vadă dacă operaţiunea ar elibera unele active de garanţii şi ar aduce finanţarea pentru majorarea producţiei. Creanţele AAAS asupra SC Oltchim SA se ridică la circa 1,1 miliarde de lei. În urmă cu câteva luni, ministrul Economiei a făcut câteva precizări publice legate de conversia datoriei Autorităţii pentru Administrare a Activelor Statului la SC Oltchim SA în acţiuni. Astfel, în scopul realizării conversiei era necesară o hotărâre AGA, adoptată conform Legii 31/1990 cu votul favorabil a două-treimi din drepturile de vot ale acţionarilor. Deoarece statul român deţine doar 54,8% din capitalul social, iar acţionarii minoritari PCC şi Nachbar 32,33%, şi având în vedere că nu s-a semnat nici un protocol care să prevadă o modalitate privind votul în cadrul unei adunări generale a acţionarilor, de majorare a capitalului, s-a identificat riscul ca, în cazul promovării de conversie în acţiuni a creanţei AAAS asupra Oltchim, în baza prevederilor Legii privatizării 137/2002, acţionarii minoritari să iniţieze acţiuni în justiţie, în vederea anulării acesteia. În ultimii zece ani, fosta conducere a societăţii a încercat să majoreze capitalul social al SC Oltchim SA, dar acţionarii minoritari s-au opus. Ca urmare a privatizării din 2004, SC Oltchim SA a rămas şi fără etilenă şi propilenă, din cauză că OMV Petrom a sistat, în 2008, furnizarea de materii prime. La toate acestea se adaugă criza financiară care a afectat combinatele chimice din toată Europa. Declinul SC Oltchim SA a început în 2007, când acţionarul minoritar a blocat majorarea de capital, iar societatea nu a mai avut acces la finanţări, la care a contribuit şi oprirea petrochimiei de la Piteşti. După noiembrie 2008 s-a renunţat la fabricarea de PVC, pentru că SC Oltchim SA nu mai avea de unde să ia etilenă. Propilena se aducea din Ucraina, Serbia, Bulgaria sau Rusia, pentru că de pe piaţa românească nu exista mai mult de 3.000 de tone. Astfel s-a ajuns în situaţia ca Guvernul să ceară acordul CE pentru majorarea capitalului social. În perioada 2009-2012, Comisia Europeană a făcut mai multe anchete, unele la cererea acţionarului minoritar, PCC SE, pentru a vedea dacă SC Oltchim SA a mai beneficiat de vreun ajutor de stat pentru retehnologizarea instalaţiilor. În anul 2008, SC Oltchim SA avea o datorie de peste 130 de milioane de euro către AAAS. Conversia datoriilor în acţiuni nu a avut loc, deşi conducerea combinatului chimic vâlcean a anunţat pe bursă, în martie 2012, că s-a primit aviz favorabil de la Comisia Europeană. Câteva luni mai târziu, când societatea se afla deja într-o situaţie critică, reprezentanţii Ministerului Economiei în adunarea generală a acţionarilor au votat împotriva majorării de capital.