Abuzurile din Romania trec oceanul

EUROVISION 2014: Mândru că sunt Cârnat

Prezentatoarea de la TVR ne anunţă a doua oară că premierul Victor Ponta se află în sală. Poate n-am prins ideea din prima. Regizorul danez de la Eurovision nu se ridică la înălţimea momentului. El are ce are cu femeia cu barbă. Niciun cadru cu premierul României, marele nostru concurent din finala Eurovision. Şi doar avea şi un bis pregătit: „N-o să candidez la Preşedinţie decât dacă şi Copenhaga mă susţine!”

N-are dreptul dl. Ponta să-şi scoată soţia sâmbătă în oraş, la un spectacol? E, cum să nu? Iată, în sfârşit, un bărbat atent şi normal, care-şi dedică timp familiei, nu ca toţi loserii agăţaţi sâmbătă de sâmbătă de bere în faţa meciului de la televizor.

Problema e că dl. Ponta, cu cât se străduieşte să pară mai normal, cu atât devine mai strident. Dacă ne uităm pe pagina sa de Facebook, vedem o schimbare de grup: d-lui premier nu-i mai ajung pozele cu tribul său roşu, pe care pare să-l considere destul de prăfuit. Are nevoie de ceva mai cool decât activul de partid. Victor Ponta nu e doar mândru că e român, e mândru că e stelist, e mândru că ţine cu Armata şi cu Simona Halep, e mândru că e moţ la Eurovision. Toate aceste grupuri au ceva în comun: dimensiunea. Domnul premier a învăţat teoria numerelor mari, care-i dictează să se asocieze cu personalitatea momentului, urmărită de milioane de oameni. Scopul este, desigur, impur: ca orice politician, dl. Ponta încearcă să împrumute ceva din popularitatea personalităţilor pe care le parazitează şi s-o convertească în voturi la Preşedinţie. Nicio apariţie publică a lui Victor Ponta din acest an nu trebuie citită în afara acestei chei. Îl veţi da afară pe uşă, televiziunile o să vi-l bage înapoi în casă pe fereastră. Inevitabil, se va întâmpla la fel ca la Adrian Năstase, cu care românii ajunseseră să ciocnească de Paşte ouă în direct la TV, într-un dezmăţ propagandistic greu, dar nu imposibil, de egalat.

Revenind la Eurovision, concluzia e că iar am dovedit că suntem defazaţi faţă de tendinţele europene. Paula Seling şi Ovi au fost prea normali. Dacă Cezar Ouatu, proaspăt vopsit PSD, ar fi concurat anul acesta, ne-am fi mişcat poate mai cu talent în omleta asta bizară.
Cum şi domnişoara Wurst din Austria s-a impus, în cele din urmă, în inimile europenilor, Eurovisionul de anul ăsta a fost şi pentru ei, şi pentru noi, o simplă poveste despre cârnaţi. Domnule premier, ţara aşteaptă un selfie! Pe cine trimitem la anul la Viena?