Salvati OLTCHIM si ARPECHIM!

http://www.jurnaluldearges.ro/index.php/ancheta-2/6537-combinatul-petrochimic-piteti-cronica-unei-mori-programate
30 mai 2013

http://www.jurnaluldearges.ro/cache/5-01_images_stories_988_thumb_medium350_190....

# Încet, dar sigur, se pune cruce unui alt mare brand al Argeşului. Odinioară unul din cele mai de preț branduri ale Argeșului, cu mii de salariați, o tehnologie de vârf, producție masivă și recunoaștere nu doar națională, ci și internațională, Combinatul petrochimic din Pitești nu mai este astăzi nici măcar umbra a ceea ce a fost pe vremuri. De săptămâna trecută, alți 327 de salariați au primit preaviz de disponibilizare, astfel că la Direcția Petrochimică Bradu, cea care a mai rămas din fostul mastodont Arpechim, mai sunt astăzi doar 225 de oameni. Cât să încapă în vreo patru-cinci autocare, conduse eventual de noii directori pe drumul care șerpuiește implacabil spre prăpastie.

Chiar dacă părea salvatoare la momentul producerii, preluarea petrochimiei piteștene de către Oltchim s-a dovedit a fi, de fapt, un sarcofag comun în care cele două combinate urmează să fie înmormântate. La momentul preluării de către Oltchim, optimismul era maxim la Pitești. Planul fostului director Constantin Roibu era ca, după includerea petrochimiei, să se preia și rafinăria, Vâlcea și Piteștiul devenind astfel un tot unitar, eficient și redutabil. Tocmai asta pare că a deranjat, pentru că exact rafinăria s-a dovedit a fi un prim cui al lui Pepelea în întreaga afacere. După cum spun gurile rele, se pare că în contractul de privatizare a Petrom cu OMV există o clauză prin care s-a pus condiția ca statul român să nu facă concurență OMV pe partea de rafinărie, fapt care a împiedicat constant preluarea rafinăriei din Pitești de către combinatul din Vâlcea, așa cum era planul lui Roibu. Astfel că a rămas în cărți doar direcția petrochimică din Bradu, intrată însă într-o amplă revizie, desfășurată din primăvara lui 2010 până în vara lui 2012, cu unele întreruperi pe perioada de iarnă. Costurile acestei operațiuni, suportate de Oltchim, au fost uriașe, evaluate la 60 milioane euro după unele surse, ori chiar la peste 100 milioane, după altele. La așa bani, așa interese. Toate dirijate sub mâna strânsă a atotputernicului director vâlcean Constantin Roibu, fără știrea căruia nimic nu s-a clintit la Pitești. Fie că vorbim de modernizări, renovări și retehnologizări, efectuate prin firme atent „selecționate”, fie că vorbim de înlăturarea instalațiilor învechite sau nefuncționale, o adevărată mină din care s-au extras în perioada 2010-2012 mii de tone de fier vechi sau inoxuri, de valori uriașe.
Puține firme argeșene au ciupit câte ceva din marele tort al lui Roibu

În acea perioadă, director al direcției petrochimice Pitești era Daniel Mihăescu, un inginer adus de la Ploiești și nepot al unui fost director adjunct de la Oltchim. Părerile sunt împărțite despre acesta. Unii spun că a muncit mult, preocupat fiind să facă unitatea piteșteană cât mai viabilă tehnologic, iar alții că n-a fost nimic altceva decât omul dedicat trup și suflet ordinelor primite de la Constantin Roibu și al său păienjeniș de interese din care nimeni nu putea mișca nici la Pitești. Dovadă că puține firme argeșene au ciupit câte ceva din zecile de milioane de euro pompate pe perioada reviziei la divizia din Bradu, lucrările fiind executate în mare majoritate doar prin societăți vămuite de la Vâlcea. Se pot totuși menționa și câteva societăți din județ care au prins ceva de lucru la acea vreme, preponderent datorită faptului că acceptau și compensări pentru ce executau. Vorbim aici de firmele Corem, DMG, Consinstal 2000 sau Trimar Grup. Grosul lucrărilor a fost însă dirijat de la Vâlcea, la fel ca și tăierile masive de utilaje considerate învechite sau nefolositoare. Una peste alta, chiar și cu aceste costuri uriașe, divizia petrochimică din Bradu avea tot ce-i trebuie pentru a putea lucra la foc continuu. Necazul a apărut însă tot la Vâlcea, acolo unde Oltchim-ul, victima unei hemoragii masive de capital prin astfel de căpușări și datorită creditelor uriașe, a intrat în vrie financiară, iar în final a fost trecută în insolvență, cu tot cu divizia din Pitești, al cărei patrimoniu este ipotecat la bănci în proporție de cel puțin 80%. Lipsită de comenzi venite de la Oltchim, unitatea piteșteană n-a avut altceva de făcut decât să spere în venirea unui investitor miraculos, care să preia totul și să repornească activitatea la Pitești și Vâlcea.
Rușilor de la compania Tisse li s-a închis ușa Guvernului în nas

N-o să insistăm aici pe simulacrul de privatizare cu Dan Diaconescu din toamna trecută, pentru că a văzut toată lumea întreaga circotecă. Până la ea, în anul 2012, au tatonat terenul în vederea preluării mai multe grupuri străine. Cei mai motivaţi au părut a fi ruşii de la compania Tisse (aflată în sfera de influenţă a Gazprom) care au venit la Vâlcea și Pitești, reprezentați la cel mai înalt nivel, prin directorul general și președintele consiliului de administrație. Ei doreau preluarea la pachet a Oltchim-ului, petrochimiei și rafinăriei din Pitești, pentru care ar fi fost dispuși să ofere o sumă de 1,5 miliarde euro, din care să asigure și materia primă, reviziile și costurile de repornire în totalitate. Numai că, după ce au văzut ce există pe teren, când au solicitat o întâlnire pe această temă la Guvern, s-a întâmplat ca premierul Ponta să fie plecat cu alte treburi din țară, lucru care i-a făcut pe ruși, nemulțumiți de felul în care sunt tratați, să-și retragă în totalitate ambasadele. A mai venit la Pitești și un fond de investiții franco-american, care și-a trimis un corp de specialiști să evalueze combinatele, pentru care ar fi dorit tot o preluare la pachet. Au mai venit și niște arabi, dar, dintr-un motiv sau altul, niciuna din variante nu s-a dovedit câștigătoare. Colac peste pupăză, acum vreo două luni a poposit la Pitești și vestitul Wojciech Zaremba, de la PCC SE, unul din acționarii minoritari ai Oltchim, venit într-o vizită secretă în care a dorit să-și facă lobby pentru a fi susținut la viitoarea licitație de privatizare. El a recunoscut însă în fața tuturor că nu-l interesează să obțină decât partea cea mai bună din Oltchim, care se poate face ușor performantă, fără ca Piteștiul să intre în planurile sale. Totuși, Zaremba a cerut sprijin pentru realizarea unui plan de afaceri care să fie acceptat de administratorul judiciar Gheorghe Piperea, fapt care l-ar putea face totuși să aibă ceva... gânduri și cu divizia din Pitești. Vorbe, vorbe și iar vorbe...
Noul director Marius Pârvu, prea mic pentru o cacealma atât de mare

Din toamna anului trecut, șefia Diviziei Petrochimice Bradu, a cărei denumire a fost schimbată în Direcția Petrochimică Bradu, a fost preluată de Marius Pârvu, un inginer mecanic pe partea de utilaje dinamice care s-a bucurat, se spune, de sprijinul PC pentru a fi instalat în funcție. De altfel, el se află în relații strânse cu șeful județean al PC, Cornel Lazăr, cu care poate fi văzut adeseori împreună. Sprijinul politic despre care se tot vorbește nu l-a ajutat însă să facă mare lucru, ba dimpotrivă, ultima sa ispravă este coordonarea ședinței în care, în spatele ușilor închise, s-a dat undă verde listei cu cei peste 300 de salariați cărora li s-a dat preaviz pentru disponibilizare. Asta în condițiile în care directorul Pârvu promitea că își va da demisia dacă va pleca vreun salariat din combinat sub șefia sa. Lucru așteptat acum, ca gest de onoare, după ce iată că n-a plecat doar un singur om, ci mai bine de 300. Considerat un tip suspicios și cam impulsiv, cu mentalitate mai mult de sindicalist (de altfel este și prieten la cataramă cu liderul de sindicat Marian Dumitru), noul director pare a fi instalat doar grație meciurilor dure pe care le-a avut cu fostul director Constantin Roibu de la Oltchim, împotriva căruia s-a ridicat fățiș, lucru care i-a asigurat susținerea ulterioară pentru numirea în funcție. Ca mostră de umor negru, mai trebuie spus că adjunctul lui Pârvu este un anume Tiberiu Tudorin, numit ditamai șeful Diviziei Producție! Care, Doamne iartă-ne, producție, când totul este oprit? Producție de șomeri poate, ori de fier vechi și alte acareturi care se vor mai putea scoate din cadavrul unui combinat care odinioară era mândria Argeșului. Oamenii tot mai speră că se va găsi în ultima secundă a celui de-al doilea doisprezecelea ceas o soluție miraculoasă de salvare. Ar fi chiar un miracol să se găsească, atâta vreme cât interesele externe cer ca totul să se închidă, iar unii au fost cuprinși deja de fierbințeală, tot socotind cele 16 milioane de euro care ar mai putea ieși din utilajele rămase, tăiate la fier vechi, și cele 160 de milioane de euro, la cât este evaluată afacerea de ecologizare a întregului teren de la combinat, în vederea redării sale circuitului agricol. Haida de! Circuitului imobiliar, desigur, că doar nu s-or planta porumbi pe un teren care ar putea bate toate recordurile în producția capitalistă de vile...