53 vizualizari | Duminica, 30 Martie 2014 | Adrian Gurzau

Privatizarea Oltchim a esuat din nou. Asta dupa ce, de doi ani, Victor Ponta doar se foloseste de situatia de acolo pentru a castiga voturi. Istoria Oltchim, este istoria intregii industrii ceausiste care a fost capusata din greu dupa 1989. Capitalistii de cumetrie inventati de catre Ion Iliescu nu ar fi existat in afara banilor publici. Asa ca, dupa ce au dus in faliment si au pseudo-privatizat, industria “intregului popor”, au vandut-o pentru afaceri imobiliare.

Dupa 1989, Oltchim a fost capusata: de la furnizorii de materiale la suprapret, pana la clientii care-i “cumparau” produsele sub pretul pietei. De exemplu, Oltchim cumpara, in nume propriu, energie electrica de la „baietii destepti“ pe care-i gazduia pe plattforma si le-o dadea pe gratis. Apoi detinutul Adrian Nastase, pe vremea aceea prim ministru, a vandut rafinaria Arpechim, odata cu Petrom, la OMV. Asta desi Oltchim nu putea sa faca nimic fara Arpechim si nici rafinaria fara Oltchim. Trebuia sa se tina cont macar de faptul ca cele doua utilitati erau (mai sunt) legate prin tevi pentru schimbul de materii. Nu ar fi fost nici o problema daca Oltchim ar fi functionat ca o companie normala, fara capuse. Oltchim platea catre Arpechim si veceversa. Numai ca Arpechim fiind companie privata a scapat de capuse, Oltchim nu. Apoi inca platim o “greseala” facuta sub mandatul traseistului politic Calin Popescu Tariceanu, cand statul a redus partea lui de capital social la Oltchim – pentru a plati o datorie, chipurile -, iar un actionar minoritar cu 2% (PCC) s-a trezit ca prin aceasta miscare i s-a majorat ponderea la vreo 20%. Ori PCC are in Polonia un combinat asemanator si concurent cu Oltchim – cineva putea sa se gandeasca care sunt interesele actionarului minoritar, si anume punerea pe butuci a concurentei. Din 2007, Oltchim e mereu in pierdere, - pierdere in “valoare” de aproape un miliard de lei acumulata intre 2007-2011. Odata cu intrarea in UE, pierderile nu au mai putut fi acoperite prin subventie. Asa ca supravietuirea prin neplata furnizorilor de stat a ajuns la un final, mai ales din momentul in care Arpechim a fost privatizata, iar OMV a declarat, inca din 2008, ca inchide rafinaria din moment ce Oltchim nu plateste. Moartea Oltchim inseamna moartea tuturor firmelor capusa din judet, inseamna ca vor fi probleme sociale. Ca nu s-a dezvoltat o economie de piata sanatoasa – intreaga economie locala este posibil sa se fi dezvoltat stramb intr-un sfert de veac de tranzitie.

De aceea conditia pusa de FMI statului, inca de acum doi ani, a fost ca acesta sa privatizeze sau sa i se recunoasca falimentul. Privatizare sau faliment aproape imposibile din momentul in care sefimea Oltchim a ramas neschimbata mai bine de doua decenii si si-a realizat intregul lant de capusare existent, in complicitate cu politicienii locului. Doar amenintarea FMI cu ruperea acordului a obligat guvernul Ponta sa inceapa jocul de-a privatizarea. Si asa ajungem la momentul faimoasei licitatii televizate castigate de Dan Diaconescu. De fapt, asa-zisa licitatie a fost dovada ultima a modului in care guvernul a incercat sa dea teapa FMI-ului, exact cum incearca cu toate organismele si institutiile internationale, si sa faca exact inversul reformei.

Faptul ca din nou a esuat privatizarea Oltchim este consecinta directa a minciunilor si falselor promisiuni facute de catre premierul Victor Viorel Ponta. Asai cand se alege minciuna in locul reformei.