Salvati OLTCHIM si ARPECHIM!

#18456: - Fara "strada" nu se mai rezolva nimic in Romania.

Suntem in plin regres.
Stabilizarea Oltchim prin insolventa este pe un drum gresit: datoriile au crescut intr-un an si jumatate vazand cu ochii, capacitatea de productie este la cca. 5-6%, salariile sunt neplatite de 3 luni si jumatate, au fost disponibilizati fara nici un plan de restructurare cca. 1000 de salariatii, salariile compensatorii sunt neplatite de aproape un an, instalatiile si utilajele se degradeaza, climatul social din combinat sta sa explodeze la fel ca si instalatiile nerevizuite de peste un an de zile.

Ce s-a schimbat in bine din SEPTEMBRIE 2012 pana in acest moment?
Iata ce scria presa in septembrie 2012:
http://www.badpolitics.ro/crima-numita-privatizarea-oltchim/

http://www.badpolitics.ro/wp-content/uploads/2012/09/oltchim_privatizare.jpg...

Iata ca am, din nou, dreptate. Scopul tuturor partidelor care s-au rotit la conducerea statului roman, dupa lovitura de stat din decembrie 1989, a fost unul singur: jefuirea avutiei acumulate de poporul roman in timpul regimului comunist, imbogatirea lor prin acapararea unei parti cat mai mari din aceasta avutie, vanzarea, pe nimic, a restului avutiei catre straini, pentru a obtine sprijinul acestora sa ajunga si sa se mentina la conducerea statului, ca sa jefuiasca, mereu, poporul roman, in cardasie cu strainii. In timp ce ne serveau circul cu suspendarea si referendumul pentru demiterea presedintelui, guvernantii U.S.L. pregateau, cu profesionalism si sange rece, executarea programului conceput de Basescu si P.D.L. pentru vanzarea a ceea ce a mai ramas din capitalul de care a fost deposedat poporul roman prin Legea 15/1990. Daca vor fi lasati, vor vinde tot ce a mai ramas din tara.

De cateva zile, asistam la ultima faza a crimei numita „privatizarea OLTCHIM“, una din zecile de mii de fabrici si uzine construite de romani in timpul regimului comunist, la timpul punerii in functiune, aceasta fiind dotata cu utilaje si echipamente la cel mai inalt nivel al tehnicii mondiale (la fel a fost situatia – atat referitor la crima, cat si „la cel mai inalt nivel al tehnicii mondiale“ – si in cazurile COMTIM, SIDEX, SIDERCA etc. – nota red.).

In primul rand, nu este vorba de nici o „privatizare“. Nu este vorba de trecerea unui bun din proprietate PUBLICA in proprietate PRIVATA, adica de privatizare. In acest moment, capitalul OLTCHIM este PRIVAT 100 la suta. 54 la suta din capital se afla in proprietatea PRIVATa a statului roman, restul, de 46 la suta, se afla in proprietatea PRIVATa a altor persoane fizice si juridice, in cea mai mare parte, straini.

Daca cele 54 procente s-ar afla in proprietatea publica a statului roman, ele nu ar putea fi vandute. Guvernantii folosesc cuvantul de „privatizare“ pentru a ascunde faptul ca ei VAND o uzina pe care ei au furat-o de la cetatenii Romaniei prin Legea 15/1990 (Legea Brucan). Pentru a ascunde faptul ca ei vand tara.

Asa cum au procedat cu toata industria romaneasca, guvernantii au adus OLTCHIM-ul in stare de faliment, astfel incat sa poata fi vandut pe nimic, apoi, inchis, demolat, vandut ca fier vechi, la pret de sute de ori mai mare decat cel incasat de stat, la „privatizare“.

La aceasta crima, au participat toate guvernele postdecembriste. Guvernul Vacaroiu a inclus ARPECHIM-ul pitestean in capitalul PETROM-ului, desi combinatul pitestean era legat ombilical, fizic, de OLTCHIM, prin conductele care ii livreaza materia prima. Normal, PETROM-ul s-a vandut cu ARPECHIM cu tot, astfel ca viata OTLCHIM-ului, ca si a miilor de salariati ai sai, ca si ai altor cateva zeci de unitati din amontele si avalul OLTCHIM-ului a ajuns la cheremul OMV, firma austriaca devenita stapana pe perla industriei romanesti, pe care a cumparat-o, de la guvernul Nastase, cu un pret de zeci de ori mai mic decat valoarea reala a PETROM-ului.

A venit, apoi, randul guvernului Tariceanu sa reduca valoarea capitalului social, astfel incat firma straina PCC sa obtina 20 la suta din capitalul OLTCHIM, desi nu a platit decat o suma care ii dadea dreptul la nu mai mult de 2 la suta din capital.

Asa cum era de asteptat, OMV a inchis ARPECHIM-ul, a taiat, astfel sursa de aprovizionare cu materie prima a OLTCHIM-ului, obligand-o, pe acesta, sa se aproviziopneze din alte surse, dar la costuri mult mai mari. A venit, ca peste tot, randul administratorilor, care au inteles ca, in final, trebuie sa se aleaga si ei cu ceva, astfel ca au „externalizat“ o buna parte din activele societatii, la „oameni de incredere“, ceea ce a insemnat si externalizarea profiturilor, adica reducerea veniturilor OLTCHIM-ului.

Asa a ajuns OLTCHIM sa inregistreze datorii de sute de milioane de euro, sa nu mai poata plati salariile si facturile furnizorilor.

Tot ca de obicei, adica asa cum au procedat cu zecile de mii de intreprideri pe care le-au vandut pe nimic, in cea mai mare parte strainilor, guvernantii mint poporul, nu numai cu televizorul, ca nu exista alta solutie decat „privatizarea“, adica vanzarea celor 54 procente detinute de stat in capitalul societatii, ca numai astfel va veni un „investitor strategic“, evident strain, care se va obliga, prin „contractul de privatizare“, sa pastreze locurile de munca, sa plateasca salariile si datoriile, sa asigure capitalul de lucru pentru societate.

O minciuna criminala, dovedita de miile de „contracte de privatizare“ anterioare, calcate in picioare de „investitorii strategici“, care au inchis fabricile si uzinele, le-au demolat, le-au vandut ca fier vechi, au luat banii si au plecat, au distrus, astfel, peste 4 milioane de locuri de munca.

OLTCHIM este o unitate economica VIABILA.
Ea fabrica produse care SE CER pe piata romaneasca, pe cea europeana si extraeuropeana. Cu administratori competenti si responsabili, ea fabrica produsele sale la costuri cu mult mai mici decat preturile cu care le vinde pe piata, putand sa asigure salarii decente la mii de romani. O demonstreaza cele patru decenii de existenta. Ea a fost adusa in stare de faliment nu de factori interni, nu de piata, ci de deciziile iresponsabile ale proprietarului nelegitim care este statul roman, guvernantii tarii.

Pentru OLTCHIM exista o SOLUTIE. Aceasta consta in adoptarea si aplicarea imediata a Legii Cojocaru. Cu cei 20.000 de euro de fiecare, cei 10.000 de salariati de la OLTCHIM, de la furnizorii si clientii acestuia, plus rudele acestora, s-ar strange, repede, peste 200 milioane de euro, capital de lucru, printr-o prima majorare de capital, urmata de alte subscriptii, de la cetateni din toata tara, prin care sa fie cumparate si actiunile detinute de statul roman, ca si cele provenite din conversia creantelor AVAS si ale celorlalti creditori cu capital de stat. Inclusiv, cumpararea ARPECHIM-ului de la OMV.

Victor Ponta are de ales. Ori anuleaza licitatia din 18.09.2012 pentru vanzarea celor 54 procente detinute de statul roman la OLTCHIM si, concomitent, introduce Legea Cojocaru in Parlament, pentru a fi adoptata in regim de urgenta, ori devine complice la crima numita „privatizarea“ OLTCHIM. Nu va putea sa spuna NU AM STIUT.

Sursa: Varianta Cojocaru