Gratiere pentru Gica Popescu

Am iesit in strada, bucurosi ca suntem romani, in 1994, 1998, 2001. Am suferit dupa dubla cu Slovenia ca si dupa sfertul pierdut cu Suedia. Macar pentru aceste momente, Gica Popescu merita solidaritatea noastra, intr-un moment cu adevarat greu pentru el, poate si mai greu pentru familia lui. Probabil ca a gresit, dar cu siguranta plateste. Deja a platit material, avand in vedere ca a achitat suma considerata a fi prejudiciu cu multi ani in urma. Mai mult, a platit si va plati toata viata cu distrugerea iremediabila a imaginii sale, cel putin in lumea internationala a sportului. Ceea ce pentru fostul capitan al nationalei Romaniei si al Barcelonei, asta ca sa nu mai vorbim de Galata, PSV, Tottenham sau Lecce, este ceva ce nu poate fi masurat. Si chiar si pentru noi, romanii, tinand cont ca simboluri de talia lui avem tare putine in ultimii ani. De aceea nu cred ca mai este nevoie si de incarcerarea sa pentru a se atinge scopul pedepsei penale in cazul sau, si chiar daca in Noul Cod penala nu au mai fost reluate prevederile art. 52 din Vechiul Cod Penal, intitulat Pedeapsa şi scopul ei :" Pedeapsa este o măsură de constrângere şi un mijloc de reeducare a condamnatului. Scopul pedepsei este prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni. Prin executarea pedepsei se urmăreşte formarea unei atitudini corecte faţă de muncă, faţă de ordinea de drept şi faţă de regulile de convieţuire socială. Executarea pedepsei nu trebuie să cauzeze suferinţe fizice şi nici să înjosească persoana condamnatului.", consider ca in cazul lui Gica Popescu incarcerarea sa nu este necesara pentru atingerea acestui scop. Ce a facut pentru Romania acest om, modul in care s-a comportat ca sportiv, constituie o circumstanta si chiar o garantie suficienta pentru a fi eliberat.