Abuzurile din Romania trec oceanul

În vara anului 1951, tatăl meu, Constantin Avramescu, a fost arestat noaptea de la domiciliu, sub ameninţarea armelor, în prezenţa mamei şi a mea, care aveam aproape 3 ani. A fost dus la o destinaţie necunoscută. Am aflat că este la Poarta Albă şi munceşte la Canal, apoi la Făgăraş, apoi la Jilava. Avea 36 ani când a fost arestat şi 41 ani când s-a întors după 5 ani, în 1956. A suprevieţuit pentru că era un tip atletic, fost jucător de rugby. Avea o hârtie pe care scria: "Eroare Judiciară". Nu a fost judecat niciodată, nu a existat un proces, deci nu exista o eroare care să-l disculpe.
Pentru abuzurile acelor ani, pentru suferinţele fizice şi psihice îndurate, pentru zecile de mii de vieţi nevinovate pierdute, nu a fost nimeni tras la răspundere. O justiţie care nu-şi face mea culpa pentru ceea ce s-a întâmplat în trecut, nu poate pretinde că este independentă politic şi că nu mai face abuzuri şi în prezent. Acestea există, trebuie să avem curajul şi tăria să le demascăm.