Abuzurile din Romania trec oceanul

Fiica mea a fost concediata acum un an (decembrie 2012) pe motiv de lipsa de lucrari. Nu isi gaseste de lucru nicaieri. Este al doilea Craciun si al doilea Revelion pe care il face pe drumuri, dupa 25 de ani de experienta si posibilitatea continuarii unei cariere stralucite in profesie, cu studii superioare si doctorat, 3 limbi straine, articole publicate. Se impun pentru angajare suplimentar examene cu sute de pagini de bibliografie diferite evident de la un post la altul, necesar a fi citite si invatate pe dinafara in timp record si/sau cu intrebari gen ghicitoare, cu multi candidati pe acelasi loc, in timp ce concedierile s-au facut fara niciun discernamant, salariile celor care au ramas in sistem fiind cele mari, uneori chiar crescand. Fosti mari comunisti au ramas agatati ca din intamplare in serviciu pana la varste de peste 80 de ani, cu salariu, desi valoarea pensiei pe care ar putea sa o aiba le-ar fi indestulatoare. Fiica mea va avea oare vreodata pensie ? Nu stiu, pentru ca ea se sustine singura, prin forta proprie si nu este in niciun partid politic. Deci ce face societatea romaneasca ? Sau ce ar trebui sa faca fiica mea ? Sa cerseasca ? Sunt indignata de adoptarea in 2010 a noului Cod al muncii care a facilitat munca angajatorilor (adica concedierile), cod mentinut inexplicabil si dupa schimbarea politica din vara lui 2012, si mai ales de imposibilitatea schimbarii acestei lipse totale de protectie a salariatului in vreme ce este posibil sa fie ameliorate pedepsele pentru infractori (ex.: de la 1 februarie 2014 prostitutia nu mai este considerata infractiune ci doar contraventie). Concedierea celor care nu au alt mijloc de existenta decat respectivul serviciu este interzisa, cu toate acestea se practica. Si cum sa actionezi in judecata o astfel de situatie, avand in vedere mersul lucrurilor in justitia din Romania ?