Abuzurile din Romania trec oceanul

Zâmbește

Zâmbește! Pustiu e pe masă,
Ești viu chiar dacă n-ai casă.
Tu, școli, făcut-ai grămadă
Arată-te lor, să te vadă.
Zâmbește din stradă.

Zâmbește când banca te sună
Că n-ai mai plătit de o lună,
Și culcă-ți copilul în șoapte,
Flămând, fără pâine sau lapte,
Încă o noapte.
.
Zâmbește! Stai treaz noapte lungă.
În umbră să plângi, să-ți ajungă.
Te scoală când țara răsună
Și oamenii-n stradă s-adună.
Zâmbiți împreună.

***

Zâmbește! Ai dreptul la viață.
Privește, privește-i în față.
Zâmbește! Ei colții să-ți vadă
Mușcând din ei ca din pradă,
De-acolo, din stradă.

Zâmbește! Străinii să vadă
Cum noi renaștem în stradă
Când ei ne umplu paharul,
Zâmbind le-om întoarce noi darul,
Cu legea... sau parul.

Zâmbește! Spre cer ‘nalță rugă
Din țară români nu mai fugă.
Doar hoții să-i strângem grămadă,
Să radem această plămadă.
De-afară, din stradă.

***

Zâmbește, dar pumnul îți strânge,
Fii tare, fii mândru, nu plânge…
Să-i storci ca pe struguri de tare.
În sânge să-i joci în picioare.
Și pune-le sare.

Zâmbește și-adună-i la-olaltă,
Din case-ori palate îi saltă.
Cravate subțiri de mătase,
Le strange pe gâturi hidoase.
Până la oase.

Zâmbește când viața e dură.
Scrâșnește din dinți fără ură.
Petrol să le dai la moment de soroc,
Și gaze de șist, cianuri cu noroc,
Și dă-le și foc.


Zâmbește! Ei țara îți fură.
N-au crez, ori bun simț, ori măsură.
Zâmbește dar strânge-i pe hoți.
Întinde-i și trage-i pe roți
Și-mpușcă-i pe toți.


***

Zâmbește! A lor vreme-i pe ducă
Tu, drumul cel bun îl apucă.
Șiragul de lacrimi să sece…
Curând astă noapte va trece.
Zâmbește-le rece.