http://www.zf.ro/companii/top-10-esecuri-in-economie-in-2013-privatizarea-cfr-marfa-listarea-adeplast-insolventa-oltchim-sunt-cap-de-lista-11853831

Top 10 eşecuri în economie în 2013: privatizarea CFR Marfă, listarea AdePlast, insolvenţa Oltchim sunt cap de listă

Anul 2013 a fost marcat de o serie de eve­ni­mente ce pot fi considerate eşecuri eco­no­mice: de la privatizări ce nu s-au mai fina­lizat până la in­solvenţe sau fraude şi furturi de acţiuni. Tot 2013 a adus o creştere a încasărilor la buget la ju­mătate faţă de cât îşi propusese statul, dar şi o rată de ab­sor­bţie a fondurilor europene mult mai mică faţă de cât îşi asumase guvernul în urmă cu un an.

1) Privatizarea CFR Marfă

Anunţată cu surle şi trâmbiţe şi con­si­de­ra­tă unul dintre cele mai importante eve­ni­mente din 2013, privatizarea CFR Marfă, cel mai mare tran­sportator de marfă pe calea feroviară, nu a mai fost dusă până la capăt. Privatizarea a eşuat după ce firma de­sem­nată câştigătoare a licita­ţiei or­ganizate de stat, Grup Feroviar Român (GFR), con­tro­lată de Gruia Stoica, nu a plă­tit 170 mil. euro, suma pe care o mai avea de dat pentru preluarea pachetului de acţiuni de 51%.

http://storage0.dms.mpinteractiv.ro/media/1/1481/21333/11853831/2/adeplast-andre...

Oferta inţială de vânzare de acţiuni (IPO) derulată de producătorul de materia­le de construcţii AdePlast pentru listarea la Bursa de Valori Bucureşti (BVB) a eşuat din cauză că investitorii au subscris mai pu­ţin de 70% din acţiunile scoase la vânzare de companie, nivelul minim de închidere cu succes a operaţiunii.

3) Vânzarea eşuată a concentratului de cupru al Cupru Min

Vânzarea concentratului de cupru al Cupru Min a eşuat, cele două companii interesate, Trafigura (Singapore) şi Yildirim (Turcia), nedepunând oferte, iar Ministerul Economiei va schimba procedura de atragere a unui partener strategic la compania din Abrud.

În primăvara anului 2012 producătorul de cupru a fost scos la vânzare, cu un preţ de pornire de 57,3 milioane euro, dar proce­dura a fost oprită din cauza neînţelegerilor cu Roman Copper, câştigătorul licitaţiei.

După eşecul privatizării, Ministerul Economiei a fost mandatat de guvern să caute un investitor cu care să se asocieze pentru a finanţa activitatea Cupru Min.

Investitorul, trader sau producător din domeniu, urma să contribuie cu fonduri minime de 40-50 milioane euro.

4) Insolvenţa Oltchim

Combinatul chimic Oltchim Râmnicu Vâlcea, cea mai mare companie deţinută de stat din sectorul industrial, a intrat în insolvenţă la începutul anului 2013. Statul, care deţine prin Ministerul Economiei 54,7% din acţiunile Oltchim, a eşuat în 2012 în încercarea de a privatiza combinatul chimic. Oltchim a fost scoasă în 2013 la privatizare, însă din cauza datoriilor foarte mari pe care le acumulase şi care depăşeau 700 mil. euro nu a atras un interes suficient pentru a se concretiza o vânzare, la licitaţie participând doar nemţii de la PCC, acţionarul minoriar cu aproape 33% din acţiuni al Oltchim, Ştefan Vuza, proprietarul Chimcomplex Borzeşti şi Dan Diaconescu, care a transformat privatizarea Oltchim într-un circ după ce a licitat cea mai mare sumă, dar nu s-a prezentat cu banii.

5) Rezilierea contractului cu americanii de la Bechtel

Statul a reziliat în 2013 contractul de construcţie a autostrăzii Transilvania, semnat cu americanii de la Bechtel. Eşecul constă în faptul că în cei 10 ani de contract statul a plătit peste 1,4 mld. euro pentru doar 52 km de autostradă finalizaţi şi alţi 60 de kilometri care sunt doar pe jumătate construiţi. Con­trac­tul cu Bechtel, semnat în 2003 pentru con­strucţia a 415 km autostradă, se ridica la circa 2,2 mld. euro.

6) Venituri bugetare mai mici faţă de estimările iniţiale. Investiţii publice mai mici

Deşi veniturile bugetare aveau o rată anticipată de creştere de 8,4% în 2013 faţă de 2012, acestea au crescut cu doar 4,5% an la an în decursul primelor nouă luni din 2013, evoluţia încasărilor reflectând doar parţial ascensiunea economiei. În acest context, cheltuielile de capital, adică investiţiile făcute de stat, au scăzut cu 11% în primele nouă luni ale anului 2013.

7) Fraude şi furturi de acţiuni

Frauda de la firma de brokeraj Harinvest, unde zeci de clienţi şi-au pierdut acţiunile şi banii din portofolii din cauza tranzacţiilor ile­gale ale angajaţilor, şi furtul de acţiuni din con­tul şefei IFC România, Ana Maria Mihăescu, au fost evenimentele negative şi au lovit din nou încrederea investitorilor în piaţa de capital.

8) Absorbţia fondurilor europene

Ministrul fondurilor europene Eugen Teodorovici îşi propusese la preluarea mandatului, în decembrie 2012, o rată de absorbţie de 50% până la sfârşitul anului 2013, însă în realitate până în octombrie rata de absorbţie a fondurilor structurale şi de coeziune ajunsese la doar 24,56%.

http://storage0.dms.mpinteractiv.ro/media/1/1481/21333/11853831/3/ponta-foto-mar...

Legea de aprobare a Memorandumului de înţelegere între statul român - guvernul Ponta şi Parlament şi grupul Rompetrol a fost declarată neconsti­tuţională de către Curtea Consti­tuţională, în urma unei sesizări a preşedintelui Traian Băsescu.

Legea, iniţiată de guvernul Ponta, privind aprobarea Memorandumului de înţelegere încheiat între statul român şi The Rompetrol Group semnat la Bucureşti la 15 februarie 2013 a fost adoptată în octombrie. Memo­randumul prevedea ca statul român, care controlează 44,6% din acţiunile Rompetrol Rafinare (RRC), să cedeze un pachet de 26% grupului Rompetrol, acţionarul majoritar al companiei, pentru 200 de milioane de dolari. Compania petrolieră de stat KazMunaiGas din Kazahstan, care controlează grupul Rompetrol, se mai angaja să constituie un fond de investiţii kazah-român, în care Rompetrol să deţină 80% din acţiuni şi statul român 20%, care să investească în următorii ani un miliard de dolari în proiecte din sectorul energetic.

10) Eşecul managementului privat în companiile de stat

Proiectul „CEO privat la stat” a fost lansat în anul 2011, iar de atunci şi până în prezent orice tentativă de a pune un manager cu experienţă de business la conducerea unei companii de stat a eşuat. Principalul motiv este presiunea politică, exercitată fie asupra consiliului de administraţie, care a refuzat aproape toate listele „private” întocmite de headhunteri, fie asupra managerului privat care s-a restras din „cursă” pentru că nu putea să ducă la îndeplinire lucrurile asumate în mandat. Prin urmare, în echipele de management privat au ajuns fie foştii şefi ai instituţiilor respective, fie oameni cu activitate în sfera politică sau chiar manageri care nu au experienţă în mediul privat.