S.O.S. familia!

emisiunea în acest format ar fi trebuit interzisă conf. art. 2, (1) din Directiva UE pt. Serviciile Media Audiovizuale şi conf. art. 75, (1) din Legea Audiovizualului 504/2002 pentru că nu s-a respectat art. 90 (1), a) sau/şi art. 14, (1^1) din Codul de reglementare a conţinutului audiovizual CNA - decizia 220/2011. Dacă a fost doar o simulare, emisiunea trebuia marcată ca atare conf. regulamentului art. 14, (1^1) - în alte condiţii (nemincinoase, adevărate, reale), emisiunea, în formatul acuzat, nu s-ar fi realizat de la sine, neavând subiect. Dacă nu a fost marcată conform Regulamentului CNA, atunci s-au încălcat: Legea Audiovizualului, Reg. CNA şi Directiva UE prin încălcarea Codului Civil. Publicul trebuia informat corect şi complet asupra acestei emisiuni. Prin această ilegalitate s-a înfăptuit şi nerespectarea Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului cu referire la familie, prin deformarea noţiunii de familie. O altă ilegalitate a fost cea de înşelăciune intelectuală dar şi materială, a cuplurilor formate din soţ şi soţie, participante la concurs. Este clar că o astfel de încurcătură poate afecta psiho-social minorii şi nu numai, prin efectul de dezinformare având consecinţe în dezorientarea psiho - emoţională severă.

- Legea 504/2002
CAP. 1
Dispoziţii generale
ART. 1
(1) În sensul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii:

30. licenţă audiovizuală - actul juridic emis în baza deciziei Consiliului Naţional al Audiovizualului, prin care se acordă unui radiodifuzor aflat în jurisdicţia României dreptul de a difuza, într-o zonă determinată, un anume serviciu de programe; în funcţie de modalitatea tehnică de transmisie, licenţa audiovizuală poate fi analogică sau digitală;


ART. 2
(1) Dreptul de furnizare şi dreptul de retransmisie a oricărui serviciu media audiovizual ale unui furnizor de servicii media audiovizuale care se află sub jurisdicţia României sunt recunoscute şi garantate în condiţiile prezentei legi.
(2) Se consideră furnizor de servicii media audiovizuale aflat sub jurisdicţia României:
a) orice furnizor de servicii media audiovizuale stabilit în România în conformitate cu prevederile alin. (3);

ART. 3
(1) Prin difuzarea şi retransmisia serviciilor de programe se realizează şi se asigură pluralismul politic şi social, diversitatea culturală, lingvistică şi religioasă, informarea, educarea şi divertismentul publicului, cu respectarea libertăţilor şi a drepturilor fundamentale ale omului.
(2) Toţi furnizorii de servicii media audiovizuale au obligaţia să asigure informarea obiectivă a publicului prin prezentarea corectă a faptelor şi evenimentelor şi să favorizeze libera formare a opiniilor.
(3) Răspunderea pentru conţinutul serviciilor de programe difuzate, inclusiv al comunicărilor comerciale audiovizuale, revine, în condiţiile legii, furnizorului de servicii media audiovizuale.

ART. 75
(1) Retransmisia oricărui serviciu de programe, difuzat legal de către radiodifuzori aflaţi sub jurisdicţia României sau sub jurisdicţia unui stat cu care România a încheiat un acord internaţional de liberă retransmisie în domeniul audiovizualului, este liberă, în condiţiile legii.

- Codul de reglementare a conţinutului audiovizual CNA - decizia 220/2011
TITLUL VII
Emisiuni interactive, jocuri şi concursuri

ART. 90
(1) Nu pot fi difuzate emisiuni interactive în care:
a) publicul apelează la vrăjitori şi prezicători sau la activităţi interzise prin lege;

CAPITOLUL II
Clasificarea programelor audiovizuale în vederea protecţiei minorilor
ART. 12
(1) Programele audiovizuale care pot afecta dezvoltarea fizică, mentală sau morală a minorilor pot fi difuzate numai dacă vizionarea este restricţionată printr-un sistem de acces condiţionat.
(2) În lipsa unui sistem de acces condiţionat, difuzarea programelor prevăzute la alin. (1) se poate face numai în intervalul orar permis, potrivit clasificării programului în funcţie de conţinutul acestuia.
ART. 13
În cadrul serviciilor media audiovizuale la cerere, programele care ar putea afecta dezvoltarea fizică, mentală sau morală a minorilor pot fi puse la dispoziţie numai dacă se asigură măsuri de restricţionare a accesului printr-un sistem de control parental, astfel ca minorii să nu poată vedea ori auzi, în mod normal, programele respective.
ART. 14
(1) Înainte de începerea difuzării unui program din categoria celor prevăzute la art. 12, radiodifuzorii au obligaţia de a informa publicul cu privire la genul, clasificarea programului şi motivul principal de restricţionare a vizionării acestuia, potrivit criteriilor prevăzute la art. 19 alin. (2).
(1^1) Orice emisiune de tip reality show, al cărei scenariu se bazează pe fapte sau situaţii reale din viaţa unor persoane, conţinând însă şi elemente de ficţiune, se semnalează, la început şi la sfârşit, precum şi la reluarea după pauze publicitare, prin menţiunea „Acest program este o ficţiune”, afişată lizibil, cu o dimensiune de minimum 30 de puncte în format SD, definiţie standard, respectiv 60 în format HD, înaltă definiţie, şi pentru o durată de minimum 10 secunde.”


- Directiva Serviciilor Media Audiovizuale

CAPITOLUL II
DISPOZIŢII GENERALE

Articolul 2

(1) Fiecare stat membru se asigură că toate serviciile mass-media audiovizuale transmise de către furnizorii de servicii mass-media aflaţi sub jurisdicţia sa respectă normele sistemului juridic aplicabil serviciilor mass-media audiovizuale destinate publicului din statul membru respectiv.

- Codul Civil - România
Căsătoria
Art. 259. - (1) Căsătoria este uniunea liber consimţită între un bărbat şi o femeie, încheiată în condiţiile legii.

(2) Bărbatul şi femeia au dreptul de a se căsători în scopul de a întemeia o familie.

(3) Celebrarea religioasă a căsătoriei poate fi făcută numai după încheierea căsătoriei civile.

CAPITOLUL II
Încheierea căsătoriei
SECŢIUNEA 1
Condiţiile de fond pentru încheierea căsătoriei
Consimţământul la căsătorie

Art. 271. - Căsătoria se încheie între bărbat şi femeie prin consimţământul personal şi liber al acestora.

Art. 277. - (1) Este interzisă căsătoria dintre persoane de acelaşi sex.

- Declaratia Universală a Drepturilor Omului
Articolul 16
1. Cu începere de la împlinirea vârstei legale, bărbătul şi femeia, fără nicio restricţie în ce priveşte rasa, naţionalitatea sau religia, au dreptul de a se căsători şi de a întemeia o familie. Ei au drepturi egale la contractarea căsătoriei, în decursul căsătoriei şi la desfacerea ei.
2. Căsătoria nu poate fi încheiată decât cu consimţământul liber şi deplin al viitorilor soţi.
3. Familia constituie elementul natural şi fundamental al societăţii şi are dreptul la ocrotire din partea societăţii şi a statului.

(Discriminarea pe baza "orientării sexuale" nu este valabilă în cazul căsătoriei. Dreptul la căsătorie este recunoscut doar între bărbat şi femeie. În martie 2012, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) a decis că ţările Uniunii Europene nu sunt obligate prin lege să legalizeze căsătoria religioasă a cuplurilor homosexuale. Atunci, CEDO a emis o decizie fundamentală privind căsătoria şi familia. De asemenea, Curtea a decis că realizarea unei „căsătorii” homosexuale nu reprezintă un drept conform Convenţiei Europene a Drepturilor Omului. În “Manualul Drepturilor Omului” elaborat de Asociatia pentru Apararea Drepturilor Omului în România – Comitetul Helsinki (2008), se afirmă: "Curtea nu a acceptat până în prezent că relaţiile stabile dintre persoane de acelaşi sex pot intra în sfera de aplicare a vieţii de familie.")

restul e politică.