Cenzura este un lucru reprobabil cand este practicata excesiv, din interese politice, financiare sau cu rea credinta - dar exista o mare diferenta intre a opri complet o persoana, un grup, o organizatie sa isi exprime punctul de vedere si a proteja publicul de campanii mincinoase. Desi ideal ar fi ca televizoarele sa ramana inchise, pentru ca s-au demonstrat efectele programelor TV asupra creierului (mai ales a celui in formare), acest lucru este utopic si orice reducere a poluarii psihice la care este expusa populatia Romaniei ar fi benefica.
Fiecare trebuie sa se bucure de libertatea opiniei, a constiintei, a informarii. Dar asta nu inseamna ca potentialul sau impact asupra altora trebuie ignorat, in conditiile in care incita la atitudini antisociale, cauta sa manipuleze mase de oameni in scopuri comerciale, promoveaza practici si stiluri de viata care si-au dovedit nocivitatea samd. Asemenea oameni se pot bucura de dreptul de a se exprima public pe alte cai (de pilda pe internet); a le oferi o platforma - cum ar fi un post TV urmarit de milioane de oameni - prin care sa isi transmita ideile la scara larga si cu o presupusa autoritate nu e ceva ignorabil. Publicul cuprinde persoane de toate varstele si nivele variate de educatie. In mod clar unele sunt mai vulnerabile decat altele in fata ideilor nocive.
Cenzura ar implica oprirea lor din a se exprima public. A nu ii promova inseamna doar ca ei sa fie lasati sa se exprime dupa posibilitatile proprii, fara a fi prezentati publicului larg in mod repetat si pozitiv, pentru a le atrage sustinatori, de pilda de posturi TV in care publicul are incredere. Acestea, sustinandu-i, ii valideaza cu tot ce reprezinta ei, putand sa creeze o adevarata (in)cultura prin promovarea continua a unor asemenea persoane sau grupuri.
Fenomenul degradarii morale si culturale are loc in multe tari concomitent, pentru a uniformiza ideatic masele (impunand treptat ateismul, nihilismul, superficialitatea, abrutizarea, egoismul). El nu este specific Romaniei; dupa cum observam, trusturile media aplica un sablon importat din alte parti (imagini sexuale pana la lehamite, vulgaritate, promovarea inculturii, promovarea deviatiilor sexuale, spalacirea notiunilor de masculin si feminin, atacul asupra familiei etc). Aceste lucruri sunt foarte cunoscute, admise public chiar de cei acuzati de orchestrarea lor, insa tratate lejer sau neglijent de majoritatea dintre noi. Asistam la o situatie absurda, in care mass-media prezinta ca ''nefericite'' rezultatele conditionarii pe care o realizeaza - de pilda prezentand ca socante cazurile de delincventa juvenila, dupa ce expune minorii zi lumina violentei, scenelor de sex, filmelor despre oameni tulburati psihic samd. Promovand prin reportaje anomaliile si comportamentele deviante (criminali, pedofili, violatori etc), mass-media ne induce ideea ca suntem deja un popor degradat si plin de asemenea cazuri, chiar daca nu vedem asa ceva in jurul nostru in viata reala. Practic ne fabrica o realitate deprimanta, ne scarbeste, ne deformeaza perceptia asupra fiintei umane si a societatii in care traim - in schimb pictand un tablou luminos ''civilizatiei'' din alte tari si inghiontindu-ne pe calea ''progresului''.
Am cateva sugestii in sprijinul acestui demers:
- Masuri ferme in privinta respectarii demnitatii persoanelor aflate in situatii dificile – in special evenimente ca inmormantarile. Masurile ar trebui sa fie suficient de puternice incat sa previna asa ceva, intrucat amendarea post factum a unor posturi TV sau publicatii se pare ca nu ii opreste pe doritori. O sugestie ar fi ca decesul unei persoane celebre sa nu fie anuntat decat atunci cand familia acelei persoane isi da acordul, pentru a da posibilitatea inmormantarii fara un alai de curiosi, reporteri etc precum si a evita ca rudele sa fie urmarite de asemenea specimene la usile spitalelor sau domiciliilor proprii. Desi posturile TV prezinta multimea de straini ca ''aducand un ultim omagiu etc'', sa fim seriosi, e de bun simt ca oamenii sa isi poata ingropa persoanele apropiate fara asemenea intruziuni, daca asa aleg.
Acelasi lucru ar trebui sa fie valabil pentru toate persoanele aflate in situatii de criza, multe in stare de soc, carora li se vara microfoane in fata la scurt timp dupa ce au trait evenimente puternice, pentru a fi aratate unei tari intregi in cele mai grele momente. De multe ori aceste persoane nu mai gandesc limpede pe moment si pot regreta afisarea lor publica in asemenea stari. Fireste, nu ma refer la cazurile in care oamenii aflati in situatii dificile apeleaza la mass-media pentru a face cunoscute lucruri pe care atii incearca sa le acopere (abuzuri ale unor autoritati locale samd). Ideea e ca initiativa de a aparea la televizor dupa o situatie de criza ar trebui sa apartina persoanei implicate, altfel aproape sigur are loc o exploatare. Mai ales minorii ar trebui protejati de asa ceva, pentru ca desi fetele lor sunt acoperite pentru a nu fi identificati, ultimul lucru de care au nevoie dupa ce au suferit o trauma este publicitatea pe marginea ei; e foarte posibil sa aiba efecte nocive asupra dezvoltarii lor ulterioare.
- Ar fi foarte indicat ca informatiile de natura intima despre persoane publice sa fie restrictionate (scandaluri sexuale, specualtii asupra relatiilor cu alti oameni, certuri in familie samd). Practic materialele asa-zisilor paparazzi ar merita rase de pe fata pamantului. Evident ca trebuie expuse aspectele de interes public (infractiuni grave, probleme psihice incompatibile cu functia etc) sau cele in care o persoana incalca principii pe care le sustine public (ipocrizie, conflict de interese) ; in rest nu exista beneficii in a expune slabiciunile si viciile marunte ale fiecaruia. Cu aceasta ocazie ar disparea din peisaj toate ''vedetele'' a caror celebritate se bazeaza strict pe asa ceva.
- Pornografia ar trebui sa ramana un fenomen undergorund, daca nu poate fi eradicata cu totul. Un inceput ar fi incetarea promovarii vedetelor industriei pornografice si difuzarea materialelor cu scene explicite la ore la care minorii dorm.
- Ar trebui interzisa exploatarea persoanelor cu o educatie redusa de catre realizatori ai unor emisiuni TV care le platesc sau le promit anumite avantaje pentru a aparea la televizor in posturi degradante. Mai mult ca sigur acei oameni nu inteleg pe deplin faptul ca sunt ridiculizati atat de personalul respectivelor emisiuni cat si de publicul larg.
Ar mai fi multe de spus, in special in privinta promovarii intereselor asa-ziselor minoritati sexuale.