S.O.S. familia!

#2640: un alt om -

1. E adevărat, televizorul este nociv, mai ales pentru copii, fapt dovedit de nenumărate studii, multe din ele se pot găsi pe internet.

2. Închiderea televizorului nu este o soluţie decît pentru unii, poate cei mai educaţi şi informaţi, care sesizează pericolul şi au destulă tărie să renunţe. Dar cei mai mulţi nu sînt conştienţi de aşa ceva şi trebuie cumva protejaţi - asta dacă ne considerăm o societate responsabilă, care se îngrijeşte de viitorul ei.

3. Televiziunea este canalul media cu cel mai mare impact în prezent si are capacitatea de a educa, de a forma, de a transmite şi consacra valori, de a dirija curente de opinie, de a impune un limbaj şi moduri de gîndire etc. Cei care se ocupă de asta sînt perfect conştienţi de puterea pe care o au şi acţionează conform intereselor trusturilor de presă internaţionale în a căror slujbă se află. Iar ce urmăresc aceste trusturi, ca parte integrantă a Sistemului, este deja bine cunoscut, nu mai intru in amănunte.

4. Problema nu este dacă UN copil vede lucruri nepotrivite la televizor, ci faptul că marea masă a telespectatorilor (cei care nu închid) consumă programe tv, însuşindu-şi cavsi-hipnotic (conform studiilor de care aminteam) valorile care i se transmit. Cum copiii sînt cei mai expuşi, e lesne de anticipat ce şi cum vor gîndi şi ce valori vor avea peste ani - deja vedem încă de pe acum cum oamenii îşi însuşesc ideile "revoluţionare" ale propagandei avorturilor, eutanasiei, homosexualităţii, cînd încă ne aflăm în zorii acestei minunate lumi noi. În acest fel, mediul devine tot mai viciat, toxic din punct de vedere moral (iar moralitatea, se ştie, este unul din pilonii fundamentali ai unei societăţi sănătoase).

5. Legea din Rusia opreşte tocmai aceasta propagandă făcută homosexualităţii, nicidecum alte drepturi. Că au loc abuzuri, asta ţine de cu totul altceva, nicidecum de prevederile legale. Totuşi, acolo e Rusia!

6. În România homosexualii au toate drepturile oricărui cetăţean şi nimeni nu li le îngrădeşte - aştept să fiu contrazis cu contraargumente care să evidenţieze vreo prevedere legală care limitează aceste drepturi.

7. Căsătoria este o instituţie care consfinţeşte unirea naturală şi firească între un bărbat şi o femeie, nicidecum o uniune între indiferent cine. Fiecare este liber să iubească pe cine doreşte, dar nu ăsta este criteriul pentru a întemeia o familie, fiindcă familia este un concept bine stabilit. În privinţa asta nu se încalcă nici un drept al nimănui, ci pur şi simplu doi bărbaţi sau două femei, chiar dacă se iubesc, nu pot intemeia o familie. Iar în ce priveşte familiile "disfuncţionale" da, pot exista familii eliptice, incomplete, dar astea sînt doar accidente - deces, divorţ, strămutări forţate - baza şi temeiul fiind tot un bărbat şi o femeie.

8. Înainte de 2000 nu se vorbea de homosexualitate şi era un lucru bun. Nu se vorbea nici de prostituţie si alte metehne de nedorit, iar atmosfera era mai curată din punctul ăsta de vedere. Existau şi atunci homosexuali dar asta nu deranja pe nimeni, pentru că erau discreţi şi nu agresau spaţiul public şi simţul comun.

9. Pentru un necredincios care relativizează orice, e greu de inţeles cum credinţa unui creştin este lucrul cel mai important din viaţa lui, mai important decît sănătatea, bunăstarea sau altele asemenea. Asta nu înseamnă că e fanatic sau mai ştiu eu cum, ci că are o scară a valorilor bine stabilită, cu perspective în transcendent. Iar creştin vine de la Hristos, Cuvîntul lui Dumnezeu întrupat. Care Hristos a lăsat oamenilor nişte învăţături relatate în Biblie şi pe care un creştin încearcă să le urmeze atît cît îi permit puterile lui unite cu ajutorul lui Dumnezeu. Iar una din aceste învăţături spune că homosexualitatea este un păcat, o urîciune. Iar pe cale de consecinţă, nici iubirea dintre doi homosexuali nu este iubire veritabilă, ci o patimă îzvorîtă din păcatul lor, fiindcă păcatul nu poate emana virtute, şi nici răul bine. Este o realitate tristă, dar nu avem ce face. Încercarea de a da alte înţelesuri păcatelor, de a le justifica sau de a le explica prin sofisme sau acolade ştiinţifice nu face decît să îi depărteze pe cei în cauză de o rezolvare şi îi lasă pe mai departe înţeleniţi în pămîntul pietros spre care singuri trag. Iar homosexualii religioşi (căci creştini, adică următori lui Hristos, nu se pot numi - am văzut mai sus de ce), dar care nu renunţă la homosexualitatea lor, rămîn în amăgirea unui dumnezeu subiectiv, creat de imaginaţia lor, care le aprobă comportamentul.

10. Divorţul este un accident, cum am mai spus, care poate avea cauze dintre cele mai diverse. Şi eu provin dintr-o familie divorţată, dar asta nu înseamnă că educaţia pe care am primit-o a fost deficitară sau m-a făcut să dezavuez valorile familiei. Din contră, aş spune, mi le-a întărit, fiindcă un copil fără unul din părinţi ajunge să conştientizeze mult mai bine valoarea părintelui lipsă. Şi nu putem acuza o mamă care doreşte o educaţie solidă pentru copiii ei că nu le-o poate oferi pentru ca e divorţată.