Spune NU eutanasierii cainilor comunitari - PROTECTIA ANIMALELOR

Mă doare sufletul pentru drama micului Ionuț. Era un suflet nevinovat de copil care nu a apucat să cunoască nici bucuriile, nici, mai ales, greutățile vieții. Cum însă nimic nu este întîmplător în acest Univers, guvernat cu iubire dar și cu precizie de ceasornic de legile divine, devine limpede că moartea micuțului a fost o formă de plată karmică pentru greșelile fie ale părinților, fie ale altor persoane din neam, pentru că știm că păcatele cad asupra copiiilor pînă la al șaptelea neam, adică lucrurile nerezolvate karmic trebuie să fie echilibrate prin mijloace care pentru noi par de neînțeles și dure, dar pentru Univers sunt aplicarea ordinii după legile Creatorului, pentru că greșeala întotdeauna ține de ieșirea de pe linia iubirii și iertării. Cîinele a fost executantul neplăcut al ceea ce trebuia să se împlinească într-un mod atît de dureros. Nu sunt de acord ca aceste patrupede să fie lăsate să se înmulțească în neștire și să bîntuie străzile, cu consecințe neplăcute din toate punctele de vedere, dar cîți oameni se află în situația lor și îi numim cu dispreț boschetari, fără a încerca măcar să-i acceptăm, să-i privim în ochi, dară-mi-te să-i mai și iubim. Și ei se înrăiesc pe zi ce trece din răutatea noastră, din superioritatea și disprețul nostru pentru ei. Ce să facem? Să-i eutanasiem și pe ei?
Nu, oameni buni, soluția este să învățăm să iubim orice ființă, cuvîntătoare sau nu, să iertăm necondiționat și în primul rînd pe noi înșine, iar apoi vom mai vedea dacă vor mai fi mulți cîinii pe patru și pe două picioare (cum îi vedem noi) care să ne muște.
Dumnezeu să vă aibă în pază și să vă salveze sufletele, să vă lumineze mințile și să vă curețe trupurile cu iubirea lui care nu poate avea egal.