S.O.S. familia!

amelia tu esti o/un activist(a) pro gay. prea tare insisti pe problema suicidului, care pana la urma e suicid nu crima, adica nu implica neaparat o a doua persoana.

iata ce scria cineva cu cateva pagini mai in urma:

#1062 In legatura cu argumentul sinuciderii
Este cel mai des adus in discutie pentru ca are (sau se doreste sa aiba) un impact foarte puternic, apasand ''butoanele emotionale'' ale celui care citeste. Putem analiza si rational problema, constatand urmatoarele lucruri:

1. Exista multi oameni care traiesc cu teama (sau constientizarea) stigmatizarii din cauza unui aspect al vietii lor (abuzeaza cu regularitate de alcool, consuma droguri puternice, au facut ani grei de inchisoare pentru o fapta foarte grava etc) - si totusi nu se sinucid in cauza asta, pentru ca acel aspect nu ii defineste daca sunt perfect functionali; in plus nu traiesc pentru aprobarea vecinului. Se pare ca unele persoane gay se definesc prin homosexualitate (am cunoscut oameni de genul), prin urmare nu pot suporta ideea ca acea latura a lor e dezaprobata de altii, se simt ca si cand asta i-ar anula ca fiinte umane. Ce spune asta despre echilibrul lor psihic - si vor deveni ei oare echilibrati daca, avand aceeasi mentalitate, li se canta in struna? Va rezolva asta problema lor, sau este una mult mai adanca?

2. Legat de intimidarea si batjocorirea in scoli, acest lucru ar trebui interzis si pedepsit indiferent de ce il motiveaza (si din cate stiu este).Asta nu inseamna ca aspectul de care se leaga badaranii (si ei chinuiti psihic) este neaparat unul pozitiv. Unii copii si adolescenti sufera ani de zile batjocura pentru felul in care arata; asta nu inseamna sa spunem ca e sanatoasa obezitatea, de pilda. Normal este sa se faca abstractie de defectele/ particularitatile fiecaruia in masura in care il afecteaza doar pe el, ca regula generala, neinsemnand ca fiecare lucru luat in vizor de badarani este benefic, ci ca tine de intimitatea inviolabila a cuiva.

3. Trebuie analizat cat de dificila este de fapt situatia celor care se gandesc la sinucidere din aceasta cauza. Este homosexualitatea ilegala? Nu, deci o pot practica. Ii opreste sa studieze si sa isi castige existenta? Nu, deci au toate sansele sa isi asigure conditii decente de trai, sau chiar foarte bune, dupa caz. Au libertatea gandirii si credintei? O au, va sa zica nu sunt obligati sa se prefaca in public. Vor fi respinsi de absolut toata lumea? Categoric nu. Cand te gandesti ca pe lumea asta exista oameni carora le moare sotul/ sotia, le moare un copil (poate chiar doi sau mai multi simultan in caz de accident), care nu au ce pune pe masa si traiesc la limita subzistentei, poate nu e cel mai greu lucru din lume sa traiesti ca homosexual, indiferent de parerea celor din jur. Totul tine de omul respectiv, nu de lumea care il inconjoara. Sunt oameni care isi refac viata dupa ce tot ce au agonisit timp de 20-30 de ani e distrus de un razboi sau o catastrofa naturala si raman sub cerul liber; altii care traiesc cu dizabilitati greu de dus. Si altii, pe langa ei, care nu pot trai cu parerea vecinului. Nu spun asta pentru a ridiculiza starea de deznadejde si conflict interior; e doar o realitate.

Deznadejdea este o stare demonica, la fel si impulsul sinucigas; cine stie cunoaste. Nu vine dintr-o analiza obiectiva a posibilitatilor pe care acel om le are in prezent si in viitor, este deseori o chemare impulsiva catre moarte (care evident vine de undeva), nu o decizie ''rumegata'' a respectivului.