România-Norvegia, împreună pentru copiii Bodnariu

Sunt jurnalist cu o vechime de 25 de ani in presa locala si profesor pensionar.  Ma ingrijoreaza extremele din aceasta lume: In state ca Norvegia copii rapiti din sanul familiilor si aruncati printre straini, sub pretextul abuzurilor fizice si emotionale, al indoctrinarii religioase. In Siria si in spatiul magrebian copii crescuti in spiritul urii, al razbunarii, al crimei cu pretul sacrificiului propriei vieti. Dar nu pot fi de acord nici cu situatia din Romania, unde abuzurile impotriva propriilor prunci sunt inimaginabile: copiii molestati, umiliti, abandonati de propriile familii,trimisi in plasament familial si in case de copii, lipsiti de caldura sufleteasca a unei mame de sange. Nici conceptul de reintegrare in familie nu este 100% sanatos, tinand cont ca sunt lasati prada saraciei, foametei, lipsei de educatie, exploatarii prin munca de la cele mai fragede varste. Ma ingrozeste, de asemeni, impotenta societatii romanesti, politice sau tehnocrate, de a gasi solutii viabile, legate de protectia copiilor trimisi in strada la furat, la cersit, la prostitutie, lasati sa traga cu nesat din punga de aurolac si mai tarziu din tigara cu etnobotanice.Violul copiilor obligati la incest, de parinti criminali, care distrug viata fiintelor fragile carora le-au dat nastere, abandonul copiilor in maternitati si cea mai mare grozavie aruncarea in strada a tinerilor, crescuti in centrele de plasament, la varsta de 18 ani, fara a le asigura un loc de munca si un adapost. Un sistem de invatamant in continua reformare, de 25 de ani si niciodata reformat, cu adevarat, cu programe stufoase, cu profesori care obliga copiii sa cumpere tot felul de culegeri, uneori inutile, in lipsa unor manuale cat de cat eficiente. O scoala care cocoseaza la propriu copiii fragili, punandu-le in spinare un ghiozdan cu zeci de kilograme de carti si rechizite. Someri pe banda rulanta de pe bancile scolii, lipsa locurilor de munca, chiar pentru tineri capabili, salarii de mizerie intr-un sistem sistem incapabil sa plateasca corespunzator forta de munca. Un sistem sanitar unde performanta este la ea acasa, in multe situatii, dar si malpraxisul, care ucide din lacomie sau incompetenta, aducand pe lume copii cu handicap ireversibil. O presa obligata adesea sa se prostituieze pentru supravietuire, tot din dorinta clasei politice de a-i pune botnita .Astea sunt problemele sistemului social din Romania si respectiv de protectia a copilului din propria noastra tara, incapabila sa-si protejeze viitorul. Care este calea de mijloc? Unde si cum trebuie gasit modelul ideal, care sa asigure o crestere demografica sanatoasa, care sa evite dezastrul unei societati, ce peste cativa ani va scadea la doar vreo 14 milioane de locuitori, din vina aceleeasi clase politice impotente si ipocrite, pusa pe furt si capatuire, de la furtul voturilor, la furtul si vanzarea a tot ce a avut aceasta tara:de la industria din 1990, considerata a fi fost morman de fiare vechi, la vanzarea ieftina a fortei de munca, cu riscul plecarii masive a cetatenilor din tara, cu riscul umilirii propriilor cetateni, trimisi sa faca in strainate munci pe care acasa nu le-ar face nici in ruptul capului.Ingrijorari legitime de jurnalist, de cadru didactic si cetatean al unei tari, unde vestita luminita de la capatul tunelului nu mai are sanse a se vedea vreodata. Flora Ordean, jurnalist Roman 24 on-line si Monitorul de Neamt si Roman.16 ianuarie 2016.