ELIADE DEZMEMBRAT | ENESCU DEZARTICULAT
În atenția instituțiilor naționale de cultură și a Guvernului României
București, 20 august 2021
Ieri, 19 august 2021, la împlinirea a 140 de ani de la nașterea lui George Enescu, Casa de licitații „Historic“ a lansat o licitație cu 189 de manuscrise și un instrument (o vioară) care i-au aparținut lui Enescu, licitație prevăzută a avea loc la 22 septembrie a.c., chiar spre sfârșitul ediției jubiliare a Festivalului Enescu. Prezentarea complet netransparentă și extrem de neprofesionistă a loturilor licitabile a ridicat imediat numeroase semne de întrebare. Ca și în cazul manuscriselor în suferință ale lui Mircea Eliade, din care o mică parte au fost licitate tot de „Historic“ (în decembrie 2019 și în aprilie 2021), iar multe altele ar urma să fie licitate fără a li se cunoaște măcar cantitatea și catalogul, manuscrise ale lui George Enescu și ale altor mari muzicieni români (precum Lipatti) sunt prezentate și evaluate în răspăr cu uzanțele consacrate pentru autori de o asemenea însemnătate. Mai mult, noua licitație Enescu reia și amplifică multele probleme dezbătute intens public la licitațiile Eliade. În pofida monumentalității definitorii a operelor lor, nici unul, nici celălalt – într-o stranie similitudine care reflectă și marile neajunsuri culturale contemporane – nu beneficiază în prezent de un proiect de editare critică completă. Nici lui Enescu, nici lui Eliade nu le sunt cunoscute și asimilate contururile firești ale operelor lor, chiar dacă – fragmentar – ele sunt cunoscute efectiv și eficace pe toate continentele. Și unul, și celălalt, prin dezmembrarea arhivelor și dezarticularea fondurilor de manuscrise existente în colecții încă private, devin treptat de nerecunoscut. Cum de ajungem să risipim până și operele majore și irepetabile?
Inițiatorii acestei petiții felicită ARTEXIM, organizatorul tradițional al Festivalului Enescu, pentru poziția deja exprimată astăzi cu privire la neclaritățile principale ale noii licitații Enescu, argumente la care ne raliem în întregime.
Într-adevăr, și în privința lui Enescu, și în cazul lui Eliade, proveniența manuscriselor e profund litigioasă și ar trebui, credem, să justifice mobilizarea tuturor celor responsabili.
În al doilea rând, ca și în cazul licitațiilor precedente, transparența actului licitator nu e întrunită în privința lui Enescu. Au fost elemente din colecția Drăghici și din ansamblul proprietăților familiei Enescu din România sustrase, vândute, înstrăinate? Nu ar trebui ele toate să respecte dorința expresă a Maestrului?
În al treilea rând, absența elementelor publice de expertiză, mai ales în privința loturilor care ar putea fi imediat clasate ca Tezaur și cumpărate de Stat, crește nefiresc prețul de eventuală achiziție.
Din aceste punct de vedere, preconizata licitație e lipsită de precedent. E posibil, ca și în cazul lui Eliade, ca ansamblul acestor manuscrise Enescu să fi fost înstrăinat înainte de 1989. La fel, din toate informațiile disponibile public, niciodată o casă de licitații din România nu a beneficiat după 1989 de fonduri atât de însemnate, niciodată nu le-a tratat mai opac și mai neprofesionist din punct de vedere legal și moral, și niciodată o suită de licitații nu a produs o mai amplă consternare și o cuvenită alertare a opiniei publice, deloc exclusiv a lumii academice și culturale. Există căi pentru a remedia aceste triste circumstanțe?
Apar deci suficiente argumente printre specialiștii și cunoscătorii operei manuscrise a lui Mircea Eliade (ca precedent: dar o a treia licitație e deja anunțată pentru decembrie 2021) și George Enescu (în cazul celor 190 de loturi anunțate în premieră ieri) pentru a solicita un control de resort tuturor instituțiilor abilitate. Mai mult, a avea în patrimoniul național autori precum George Enescu și Mircea Eliade presupune imediat o responsabilitate colectivă de a ne îngriji de legatul lor fără a-l fărâmița.
Dacă aceste fonduri alienate nu pot fi în nici un alt mod restituite circuitului public, solicităm instituțiilor de cultură și Guvernului României să aloce de urgență toate fondurile necesare – fonduri hotărât infime, în raport cu imensitatea beneficiilor – pentru ca arhivele bucureștene majore cu fonduri Enescu și Eliade (precum Biblioteca Academiei) să le poată achiziționa și restitui firesc.
Păstrăm speranța că mulți dintre cei care îl ascultă pe Enescu și îl citesc pe Eliade vor sprijini acest demers.
Mihai ȘORA
Andrei PLEȘU
Mircea CĂRTĂRESCU
Gabriel Bebeșelea Radu Vancu Eugen Ciurtin
Alte argumente și reacții apărute între timp:
Eugen Ciurtin | membru fondator și cercetător științific I, Institutul de Istorie a Religiilor, Academia Română, București Contactați autorul petiției