APEL PENTRU LAICITATE

APEL PENTRU LAICITATE

(proiect)

(Fără adresă dvs completă semnătura nu este valabilă din punct de vedere juridic in faţa instituţiilor cărora ne adresăm.)

După decembrie 1989, societatea românească se confruntă cu o problemă, printre atâtea altele, din ce în ce mai acută; şi anume: intruziunea bisericii în spaţiul public, îndeosebi a bisericii dominante, adică a Bisericii Ortodoxe Române.

Deşi, după părerea noastră, primează problema bunăstării materiale, considerăm că sunt importante şi toate formele de manifestare ale conştiinţei: politică, juridică, morală, religioasă, artistică, filozofică.

În toate ţările există oameni de diferite confesiuni. Acest fapt a dus de-a lungul timpului, nu de puţine ori, la conflicte sângeroase şi cu caracter perpetuu.

O soluţie pentru înlăturarea unor astfel de conflicte o constituie laicitatea.

Laicitatea înseamnă, pe de o parte, neutralitatea instituţiilor statului faţă de oricare din cultele religioase, iar pe de altă parte, o formă de libertate de conştiinţă, pentru toţi cetăţenii statului. Libertatea de conştiinţă presupune libertatea de a alege una din religii sau chiar niciuna dintre ele.

Ca militanţi pentru libertate, noi susţinem dreptul primordial şi esenţial în acelaşi timp al libertăţii de conştiinţă. Or, libertatea de conştiinţă, nu poate să existe decât în condiţiile în care cetăţeanul, credincios sau nu, are asigurat cadrul de asumare şi manifestare a unei convingeri sau alteia, fără a fi ofensat în vreun fel, în spaţiul public, de îndoctrinarea, prozelitismul sau simbolistica vreunei religii, adică are nevoie de separarea bisericii de stat, respectiv a spaţiului privat de spaţiul public.

Prin laicitate se asigură separarea conceptuală între cetăţenie, etnie şi apartenenţă confesională (apartenenţa confesională ţinând în exclusivitate de sfera privată).

Considerând religia ca o formă de conştiinţă particulară, a fiecărui cetăţean, ne pronunţăm pentru deplina libertate de conştiinţă, indiferent dacă este de natură religioasă sau nereligioasă.

Ţara noastră acordă bisericii majoritare privilegii inacceptabile pentru o democraţie, lucru care încalcă separarea dintre stat şi biserică. În acest plan al discuţiei, acela care priveşte democraţia, toţi partizanii acesteia, indiferent că suntem persoane religioase sau nereligioase, ar trebui să susţinem secularismul.

Considerăm că orice interferenţă a statului cu cultele religioase este de natură a le limita autonomia.

Pentru că, laicitatea reflectă în fapt, o libertate a cetăţeanului acestei ţări, cel mai bine ar fi ca ea să fie cuprinsă chiar în Constituţie. Modificarea Constituţiei care se dezbate în această perioadă ar fi un bun prilej pentru a include şi laicitatea în conţinutul acesteia. Statul român, prezentat ca stat laic, este menţiunea necesară şi suficientă din Constituţie care urmează să garantează atât libertatea religioasă a cetăţeanului cât şi egalitatea între toate cultele religioase de pe teritoriul României. Orice fundamentalism religios poate avea consecinţe grave pentru societate, iar statele care practică aşa ceva sunt cel mai edificator exemplu.

Noţiunea de stat laic poate, în egală măsură, să elimine amestecul Bisericii în viaţa politică şi să elibereze bugetul de contribuţiile actuale generoase către acest fel de instituţii.

Având în vedere acest context, ne propunem să atragem atenţia mass-media şi să iniţiem dezbateri şi acţiuni, care sunt necesare în societatea românească. Acest lucru va conduce la dezvoltarea societăţii româneşti şi va contribui la o mai bună înţelegere a valorilor umaniste seculare.

În acest scop, noi propunem:

-             Laicizarea completă a societăţii şi protejarea statului secular;

-          Specificarea clară în Constituţie a laicităţii Statului, precum şi separarea Statului de Biserică. Aceasta ar garanta libertatea de conştiinţă, indiferent de opţiunea fiecăruia. Într-un stat democratic, laic, fiecare are dreptul sa aleagă această opţiune;

-             Neimpunerea vreunei credinţe de stat;

-           Interzicerea încheierii de protocoale între Guvern şi biserică, prin care biserica să devină agent propagandist al politicii guvernamentale sau viceversa;

-             Eliminarea jurământul religios, cu mâna pe Biblie, pentru preşedintele statului, inclusiv a formulei obligatorii „Aşa să-mi ajute Dumnezeu!”;

-             Interzicerea inscripţiei de pe drapelul naţional „Nihil sine deo”;

-             Eliminarea oricăror aşezăminte religioase din spaţiile instituţiilor publice;

-             Interzicerea componentelor religioase în ceremonialul de Stat, precum şi a organizării de funeralii de Stat pentru şefii şi ierarhii cultelor religioase. Interzicerea soboarelor de preoţi la festivităţi publice;

-             Înlăturarea simbolurilor religioase (icoane, crucifixuri), din locuri publice, mijloace de transport în comun etc.;

-             Separarea bisericii de activităţile politice, sindicale, administrative, educaţionale ale comunităţilor publice, indiferent de nivel;

-             Interzicerea subvenţionării bisericii din fonduri publice. Cheltuielile necesare întreţinerii cultelor religioase să fie suportate, exclusiv de către adepţii lor, fără vreo contribuţie din partea statului. Încetarea construirii de biserici din bani publici şi utilizarea lor pentru construirea de şcoli, spitale, instituţii de cultură etc. precum şi încetarea subvenţionării de către stat a retribuţiei personalului clerical;

-             Neobligarea celor indiferenţi faţă de religie la plata unor impozite pentru susţinerea unor culte cu care nu au de a face;

-             Promovarea ştiinţei şi educaţiei şi apărarea libertăţii de gândire, de conştiinţă şi religioasă pentru toţi;

-             Îndepărtarea oricărei forme de predare a religiei din şcolile publice. Să se introducă în locul acesteia unele ore de etică, în care sa li se prezinte argumentat copiilor regulile de comportare in societate, de convieţuire cu ceilalţi. De aceea, am dori să vedem modulul de Religie/Etică/Filozofie înlocuit cu unul de Filozofie/Etică. De asemenea, predarea biologiei să fie concepută pe criterii exclusiv ştiinţifice. Copiii trebuie educaţi, nu îndoctrinaţi;

-             Eliminarea instituţiilor religioase de învăţământ din cadrul învăţământului public;

-             Interzicerea propagandei religioase de pe posturile publice de radio şi TV;

-             Abrogarea cenzurii generate de Art. 13 (2) din legea cultelor (care stipulează că "În România sunt interzise orice forme acte, mijloace sau acţiuni de defăimare sau învrăjbire religioasă, precum şi ofensa publică adusă simbolurilor religioase";

De asemenea, consideră că sunt necesare acţiuni, în plan naţional şi internaţional, pentru apărarea libertăţilor cetăţeneşti privind conştiinţa prin:

-   Informarea corectă a opiniei publice, naţionale şi internaţionale, asupra realităţilor privind libertatea de conştiinţă din România;

-   Sprijinirea persoanelor şi organizaţiilor ameninţate de autorităţi pentru că şi-au exercitat drepturile şi libertăţile de conştiinţă;

-   Contracararea intenţiilor guvernanţilor de modificare a legislaţiei în defavoarea laicităţii;

-   Constituirea unui comitet, care să pregătească o Conferinţă pentru Laicitate.

Eşti credincios sau nu? Într-un stat secular eşti liber să îţi afirmi opiniile, iar drepturile îţi sunt respectate. Statul secular este, aşadar, principiul cadru şi mediul de evoluţie liberă a tuturor, indiferent de majoritatea sau minoritatea căreia îi aparţin.

Toţi cei care doresc să lupte pentru înfăptuirea acestui deziderat trebuie să-şi fixeze ca obiectiv acţionarea la nivel naţional şi internaţional, în mod organizat, pentru a impune autorităţilor asigurarea în practică a acestui principiu fundamental al societăţii moderne.

Indiferent de apartenenţa religioasă sau de neapartenenţa la o anumită religie – fiecare îşi are locul în cadrul mişcării pentru laicitate.

Toţi cei care doresc să reziste îşi au locul în cadrul Comitetului naţional pentru Laicitate, pentru apărarea drepturilor şi a libertăţilor esenţiale.

Conferinţa naţională pentru Laicitate va permite, prin informare, liberă dezbatere şi acţiune comună, crearea condiţiilor ca în România, orice cetăţean să aibă garantată libertatea sa de conştiinţă, precum şi manifestarea propriilor convingeri fără nici un amestec din partea statului sau a altor autorităţi publice în favoarea unei religii sau a alteia.

Nu este timp de pierdut în ceea ce priveşte amplificarea discuţiilor, peste tot unde cetăţenii pot să se întâlnească, să dezbată şi să decidă asupra a ceea ce au de făcut.

Să pregătim împreună Conferinţa Naţională pentru Laicitate!

Primii semnatari ai Apelului pentru organizarea Conferinţei Naţionale pentru Laicitate:

Comitetul Interimar pentru Laicitate    Contactați autorul petiției