Statutul cainilor ciobanesti

Petiție pentru întocmirea și adoptarea unui ”Statut al câinilor ciobănești”, adresată către Guvernul României.


Prezenta petiție vizează abrogarea articolului 23, alin. 1 lit. i) și k) din legea 407 / 2006 – Legea vanatorii, Cap. III – Protectia faunei de interes cinegetic :


Art. 23

(1) În scopul gestionării durabile a faunei de interes cinegetic, se interzic:

i) permiterea însoţirii, în fondurile devânătoare, a turmelor şi cirezilor, precum şi a mijloacelor de transport de orice fel, de câini care nu poartă jujeu;

k) permiterea însoţirii turmelor şi cirezilor decătre câini însoţitori al căror număr este mai mare de 3 în zona de munte, de 2 în zona de deal şi de 1 la câmpie. În acest număr se includ şi câinii careasigură paza stânei;

(Citiţi mai mult: http://legeaz.net/legea-407-2006-vanatorii/art-23-protectia-faunei-de-interes-cinegetic)

Iată cum se definește, legal, jujeul:

”Reglementare tehnica privind jujeul purtat de cainii pentru paza care insotesc turmele si
cirezile de animale pe fondurile de vanatoare din 14/04/2003

Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 282 din
23/04/2003

Art. 1.


1. Jujeul este piesa de forma cilindrica, din material lemnos de esenta tare, care se poarta de catre cainii care insotesc turmele si cirezile pe fondurile de vanatoare.

2. Jujeul se confectioneaza prin strunjire si are urmatoarele dimensiuni minime:
a) diametrul Φ = 4 cm;

b) lungimea l = 30 cm.”

(3) Jujeul are fixata la jumatatea lungimii sale o bratara metalica prinsa prin intermediul unui lant de zgarda de la gatul cainelui.

Art. 2.

  1. Lungimea lantului se stabileste in functie de talia cainelui astfel incat jujeul sa incomodeze deplasarea in alergare a cainelui.
  2. Dupa montarea ansamblului, jujeul trebuie sa stea in pozitie orizontala si sa fie pozitionat imediat sub nivelul articulatiilor genunchilor membrelor anterioare ale cainelui

Prin portul jujeului se vizează incomodarea deplasării în alergare a câinelui.

Legiutorii ignoră mai multe aspecte:

  1. Câinele ciobănesc nu își poate face treaba eficient, din moment ce nu poate să alerge. În cazul unui atac al lupilor sau ursului, câinele nu poate ajunge la timp pentru a contracara.

Nu s-a gândit nimeni vreodată să pună polițiștilor un lemn care să le bată
sub genunchi în timpul serviciului, sau să le interzică portul armelor de foc
pe motiv că ar putea împușca oameni nevinovați.

2. Jujeul împiedică ciobăneștii să pătrundă prin desișuri.

3. Chiar și atunci când câinele nu aleargă ci doar merge, jujeul se balansează și lovește picioarele câinelui, fapt care, pe lângă disconfortul creat, poate avea consecințe pe termen lung asupra osaturii membrelor anterioare.

Purtarea jujeului de către câini înseamnă maltratare!

În general, din motivele prezentate mai sus, ciobanii nu au respectat niciodată reglementările privind jujeul (dimensiuni mai reduse, lanț mai scurt astfel încât jujeul să nu atingă picioarele, jujeu tip cravată, lipsa jujeului), de aceea este evident că prevederile legale în vigoare sunt inutile.

În ce privește numărul câinilor ciobănești care asigură paza unei turme,
dintotdeauna acesta a fost mai mare decât prevede legea.

Nu este stână în România care să nu aibă cel puțin 4 câini.

Este absurd să te gândești că 2 câini la munte sau 1 în zona deluroasă pot face față unei haite de 2 până la 5 lupi sau chiar mai mulți.

De ce e nevoie de mai mulți câini ciobănești?

  1. Câinii trebuie să acopere bine perimetrul în care paște și se deplasează o turmă. Numărul de câini necesari e influențat de relief, configurația terenului, vegetație arboricolă, numărul de oi din turmă, rasa de oi, tipul de păstorit. În România se practică preponderent un păstorit extensiv, cu deplasări ale turmelor în teren variat, unde în mare parte vizibilitaea este redusă datorită reliefului și vegetației. În asemenea condiții sarcina câinilor de oi este foarte dificilă dacă nu chiar imposibilă. Pentru un serviciu bun al ciobăneștilor nu este suficient să alunge prădătorul, prevenția este vitală. Pentru aceasta e nevoie de cel puțin un câine pe fiecare latură a turmei plus cel putin unul de rezervă.
  2. Formarea unui câine durează până la 1, 5- 2 ani. Schimbul de generații impune cel puțin 1 an de conviețuire între generații.
  3. Accidentele de mașină, otrăvirea,rănirea, uciderea de către animalele sălbatice, îmbolnăvirile fac ca durata medie de viață a unui câine ciobănesc să fie destul de redusă. Este extrem de importantă prezența a cel puțin 2 câini mai mult decât numărul strict necesar pentru o turmă, ca ”rezervă” pentru indivizii ieșiți prematur din sistem.
  4. Un procent foarte mic dintre cățeii crescuți la turmă se dovedește eficient, la maturitate, pentru paza turmei. Îndepărtarea sau înlocuirea acestor exemplare e dificilă și necesită timp
    pentru găsirea de soluții adecvate.
  5. Câinii trebuie să fie suficient de mulți astfel încât să facă față ursului sau haitelor de lupi.

Prevederile legale la care prezenta petiție se referă, vizează reducerea impactului câinilor ciobănești asupra faunei de interes cinegetic.

DAR

Dintotdeauna, pe teritoriul României, turmele de oi însoțite de câini ciobănești au fost numeroase, păstoritul și agricultura fiind ocupații de bază ale poporului român. Până la generalizarea armelor de foc, în România fauna sălbatică nu a fost afectată negativ, în ciuda prezenței turmelor numeroase însoțite de câini ciobănești numeroși.

Fauna de pe
teritoriul României este influențată negativ de:

- Braconaj si vânătoare fără respectarea eticii vînătorești și a cutumelor specifice (împușcarea femelelor, a tineretului sănătos, precum și în timpul perioadei de reproducere). Sunt numeroase exemple de fonduri de vânătoare unde, în ciuda prezenței câinilor ciobănești, prin aplicarea calendarului de recoltare, se înregistrează deja creșterea efectivelor de vânat și a calității lor.

- Defrișări masive și iraționale

Impactul câinilor ciobănești asupra faunei sălbatice (și nu numai) a fost atent monitorizat în Franța. Iată câteva din concluziile francezilor:

EVALUATION DE LA SITUATION RELATIVE A L'UTILISATION DES CHIENS DE PROTECTION DES TROUPEAUX CONTRE LA PREDATION

http://www.loup.developpement-durable.gouv.fr/IMG/pdf/Rapport%20Inspecteurs%20Generaux_2010_chiens_de_protection.pdf

”Vânarea faunei sălbatice de către câinii de protecție a turmei apare ca o chestiune secundară ce nu necesită recomandări particulare altele decât un minim de educație și supraveghere, ca și necesitatea asigurării unei alimentații regulate a câinilor în locurile de pășunat ale turmelor cărora le asigură paza.

Un studiu făcut în Parcul Mercantour în 2004 (P. Lapeyronie et A. Moret)  în cadrul programului LIFE 1999 oferă câteva date cantitative asupra acestor interacțiuni între câinii ciobănești și fauna sălbatică

”Interacțiunile directe, orientate spre un animal din ”marea” faună sălbatică reprezintă abia 0,5% din bugetul de timp global al  unui câine pe pășuni. 88% dintre interacțiunile directe vizează marmote.

Riscurile pentru fauna sălbatică sunt limitate.
Există acțiuni orientate spre fauna sălbatică și susceptibile de a fi factori de deranj. Impactul lor rămâne moderat căci aceste acțiuni sunt în general de scurtă durată.

Durata medie a urmăririi e de un minut și 26 secunde iar distanța medie a urmăririi e de 53m ” , ceea ce indică un procentaj de reușită neglijabil.

În orice caz, în termeni de vânare directă, câinii observați au dat dovadă în general de o
eficacitate mediocră.”

La prédation de la faune sauvage par les chiens de protection apparaît comme une question secondaire ne nécessitant pas de recommandation particulière autre qu'un minimum d'éducation et de surveillance, ainsi que la nécessaire assurance d’une alimentation régulière des chiens sur les lieux de pacage des troupeaux dont ils assurent la garde.

Une étude conduite dans le parc du Mercantour en 2004 (P. Lapeyronie et A. Moret) dans lecadre du programme LIFE 1999 donne quelques données quantitatives sur ces interactions entre les patous et la faune sauvage.

CHIENS DE TROUPEAUX DANS LE PARC NATIONAL DU MERCANTOUR

(Chiens de travail et chiens de protection)

ETUDE COMPORTEMENTALE, IMPACT SUR LA FAUNE SAUVAGE DES ESTIVES Paul LAPEYRONIE – Alexandra MORET

« Les interactions directes, orientées vers un animal de la "grande" faune
sauvage représentent à peine 0,5% du budget temps global d’un chien sur les estives. 88% des interactions directes concernent les marmottes. »

« Les risques pour la faune sauvage sont limités (…) Il existe des actions orientées vers la faune sauvage et susceptibles d’être facteurs de dérangement. Leur impact reste modéré car ces actions sont généralement de courte durée ».

« La durée moyenne de poursuite est de 1 minute 26’ et la distance moyenne de poursuite de 53 m », ce qui incline à envisager un pourcentage de réussite négligeable. ”Dans tous les cas, en terme de prédation directe, les chiens observés ont fait généralement preuve d’une très médiocre efficacité.”

Iată ce spune, în concluzii, studiul LIFE efectuat în Franța:

Prezența acestor câini, dacă nu poate reduce total riscurile atacurilor lupilor asupra animalelor din șeptelul domestic, constituie partea cea mai eficace din dispozitivul de protecție, care poate fi recomandată.

(...) la présence de ces chiens, si elle ne permet pas de réduire totalement les risques de prédation par le loup sur les animaux du cheptel domestique, constitue la partie la plus efficace du dispositif de protection qui peut être recommandé.

!!!Distrugerea fondului cinegetic de către câinii ciobănești e o problemă falsă, menită să atragă atenția de la ucigașii însetați de sânge și/sau ahtiați după bani, care pun în real pericol fauna și echilibrul ecologic al naturii!!!

Având în vedere

-        importanța și natura păstoritului în România,

-        relieful precum și poziționarea pășunilor în raport cu terenurile forestiere,

-        vecinătatea  imediată, întrepătrunderea sau suprapunerea pășunilor cu fondurile de vânătoare

-        prezența și importanța menținerii vegetației arboricole pe suprafața pășunilor,

-        existența unei bogate și diversificate faune sălbatice,

-        importanța economică a vânatului,

-        impactul negativ al prădătorilor naturali asupra turmelor,

-        impactul pozitiv al prădătorilor naturali în ecosistem,

-        importanța turismului,

-        drepturile animalelor,

-        alinierea României la normele și valorile Uniunii Europene

se impune întocmirea și adoptarea unui

Statut al câinilor ciobănești

Prin câine ciobănesc se înțelege orice câine, indiferent de rasă, care însoțește turmele sau cirezile, fiind utilizat la paza acestora. 2. Prin pază se înțelege protecția animalelor de turmă sau cireadă de atacurile prădătorilor naturali și ale câinilor hoinari.3. Numărul câinilor ciobănești care însoțesc o turmă nu este limitat ci este decis de fiecare proprietar, în funcție de factorii care intervin în fiecare caz particular. 4. Câinii vor purta în mod obligatoriu un semn distinctiv comun pentru toți cei ce însoțesc aceeași turmă (boială, medalion, zgardă), vizibil, care să ateste că sunt câini ciobănești precum și faptul că aparțin unui anumit proprietar. Semnul purtat nu va periclita sănătatea câinelui și nu va scădea eficiența serviciului prestat.

5. Câinele ciobănesc este un câine utilitar, nu un câine de show sau de companie.

6. Ciobanul sau proprietarul turmei are obligația de a selecta câinii după utilitatea lor, îndepărtând de la paza turmei și de la reproducere câinii ineficienți.

7. Este interzisă utilizarea la paza turmei a câinilor din rase cu potențial agresiv ridicat,
conform legislației în vigoare, sau a metișilor din aceste rase.

8. Este interzisă utilizarea la paza turmei a câinilor din rase de vânătoare sau a metișilor cu câini din rase de vânătoare.

9. Câinii ciobănești care dovedesc o agresivitate crescută față de oameni,  riscând să pună în pericol siguranța, sănătatea  sau integritatea corporală a necunoscuților, vor fi purtați în lesă sau cu botniță în locurile frecventate de oameni sau vor fi folosiți la paza stânii sau târlei.

10. Prin stână se înțelege un spațiu privat în care accesul persoanelor străine este interzis fără acordul proprietarilor sau angajaților.

11. Pentru paza stânii și târlei, la fel ca și pentru proprietățile particulare, se pot utiliza câini agresivi față de om, cu condiția ca accesul lor în afara perimetrului  să fie împiedicat.

12. Proprietarii de stâni sunt obligați să semnalizeze existența stânilor de la cel puțin 100 m și să delimiteze perimetrul în care accesul public este prohibit.

13. Proprietarii de stâni sunt obligați să posteze pancarte informative la 
hotarele  pășunii, în toate punctele de acces pentru public: drumuri, poteci, trasee turistice.

14. Pancartele vor afișa în modobligatoriu:

-  numele, adresa și nr de telefon al
proprietarului  stânii,

-  numele ciobanilor angajați,

- numărul de câini care însoțesc turma

- semnul distinct purtat de câinii ciobănești

- modul în care persoanele străine trebuie să se comporte atunci când tranzitează pășunea : În apropierea stânii sau a turmei, vă sfătuim să vă faceți cunoscută prezența prin strigăte  și să vă asigurați că ciobanul v-a reperat.  Încercați să păstrați o distanță cât mai mare de turmă. Nu întărâtați câinii ciobănești. Câinii de companie vor fi purtați, obligatoriu, în lesă.

- orice altă informație pe care proprietarul o consideră utilă.

15. Pe traseele turistice,  informațiile de pe pancarte vor fi prezentateși în limba engleză.

16. Ciobanul are obligația de a liniști câinii în prezența trecătorilor. Orice responsabilitate pentru acțiunile agresive nejustificate ale câinilor ciobănești revine ciobanului care însoțeșteturma, nicidecum proprietarului câinilor.

17. Ciobanul are obligația de a nu încuraja câinii să hăituiască vânatul.

18. Ciobanul are obligația de a chemacâinii ori de câte ori se îndepărtează prea mult de turmă, cu excepția cazurilor în care protejează turma.

19. Proprietarii câinilor ciobănești au
următoarele obligații:

- să dețină carnet de sănătate pentru fiecare câine

-        să deparaziteze câinii periodic

-        să vaccineze cățeii

-        să vaccineze câinii împotriva turbării (rabiei)

-        să asigure hrana adecvată  fiecărui câine

20. În cazul în care proprietarul încalcă prevederile de mai sus, va suporta consecințele legale.

21. Câinii ciobănești nu trebuie să poarte jujeu (tecărău) pe fondurile de vânătoare.

22. În cazul în care câinii ciobănești ucid un animal sălbatic sau mănâncă un animal sălbatic găsit mort, ciobanul are obligația să raporteze acest fapt paznicului de vânătoare sau pădurarului , precum și să predea trofeele atunci când acestea există.

23. În cazul în care se constată căciobăneștii ucid animale sălbatice în mod obișnuit, proprietarul este obligat să limiteze numărul câinilor care însoțesc turma pe timpul zilei.

24. Proprietarul câinilor ciobănești are obligația să aducă la cunoștința paznicului de vânătoare sau a pădurarului numărul câinilor precum și semnul distinctiv purtat de aceștia.

25. Paznicul de vânătoare va informa proprietarulcâinilor ciobănești de fiecare dată când au loc vânători organizate pe sau în apropierea pășunii, proprietarul fiind obligat în acest caz să se asigure că
turma și câinii vor păstra o distanță sigură.

26. Se interzice împușcarea câinilor ciobănești de către vânători.

27. Se recomanadă întreținerea unei relații de colaborare (parteneriat) între ciobani și paznicul de vânătoare, în vederea prevenirii și remedierii unor situații critice care pot afecta părțile.