SCRISOARE DESCHISĂ PENTRU SALVAREA CASEI VICTOR EFTIMIU

CĂTRE MINISTERUL CULTURII ȘI IDENTITĂȚII NAȚIONALE
Domniei-Sale Domnului Ministru George Ivașcu

ȘI CĂTRE
ACADEMIA ROMÂNĂ
UNITER – Uniunea Teatrală din România
USR – Uniunea Scriitorilor din România
ALAR – Asociația Liga Albanezilor din România
Ambasada Republicii Albania în România

SCRISOARE DESCHISĂ PENTRU SALVAREA CASEI VICTOR EFTIMIU

Subsemnata Aruștei Clara Lucia (fiica scriitorului Cezar Ivănescu), proprietară a imobilului situat în strada Silvestru nr. 50 colț cu bvd ­Dacia nr. 136, vă aduc la cunoștință următoarele:

Casa pe care o dețin (datând din anul 1894), situată în zonă protejată arhitectonic, grad maxim de protecție, a aparținut părinților scriitorului Victor Eftimiu (1889-1972, aromân născut în Korcea, Albania), perso­nalitate marcantă a culturii românești, acade­mician, dramaturg, tradu­cător, ­director al Teatrului Național din Cluj, ­director al Teatrului Național din București (1920-1922, 1930, 1944-1945) (și director general al teatrelor din România), președinte al Societății Scriitorilor Români ș.a.

­Gheorghe Eftimiu, tatăl scriitorului, a cumpărat acest loc și a ­construit pe el (1894) cele două corpuri de clădire (Silvestru nr. 50, Dacia nr. 136), aducându-și familia în România, ­fiind și membru fondator al asociației „Frăția de Boboșteni din ­Macedonia – Fondată la 1 ianuarie 1894. București”. În perioada 1897-1905, Victor Eftimiu a locuit în această clădire, urmând cursurile primare la Școala Generală nr. 11 (astăzi Școala Silvestru), apoi pe cele ale Liceului „Mihai Viteazul“.

Victor Eftimiu este come­morat și astăzi în Albania, memoria sa ­fiind perpetuată atât în țara de adopție, România (prin ­Academia Română, ALAR – Asociația Liga Alba­nezilor din România, programa școlară, ­teatrele din România ș.a.m.d., de exemplu în 2015, Sala Mare a Teatrului Național București (TNB) a fost inaugurată cu spectacolul Înșir’te mărgărite, după ­Victor ­Eftimiu), cât și în țara sa natală, Albania. De ­altfel, în anul 1971, lui Victor Eftimiu, invitat special al guvernului albanez, i se acordă ordinul „Naim Frasferi” (cea mai înaltă distincție culturală albaneză) fiind ales și membru de onoare al Uniunii Scriitorilor și Artiștilor Plastici din Albania. Scriitorul încetează din viață în noiembrie 1972 ca urmare a unui acci­dent cardio-vascular declanșat în timpul unei vizite în Albania. Este adus în țară cu un avion sanitar. Academia Română coboară steagul în bernă timp de șapte zile.

Tot aici, în casa părintească, a trăit până la moartea sa Lena ­Eftimiu, sora scriitorului Victor Eftimiu, eminent slavist, profesor și traducător.

Din 1986 și până în anul 2008, aici a locuit Cezar Ivănescu (1941–2008), poet, eseist, traducător, director al Editurii Junimea, comandor al Ordinului Steaua României (2000), cetățean de onoare al orașului Botoșani (2000), Bârlad (1999), deținător al celor mai importante premii care se acordă în România, printre care: Marele Premiu al Festivalului național de poezie „­Mihai ­Eminescu“ (1968, ediția întâi), Premiul „Mihai Eminescu” al Academiei Române (1981), ­Premiul Național de ­Poezie „Mihai Eminescu”, opera omnia (1999), Premiul Uniunii Scriitorilor din România (1992), Marele Premiu al Festivalului Internațional „Nopțile de Poezie de la Curtea de Argeș” (2004) ș.a. Cezar Ivănescu este apreciat de critica literară ca fiind: „O adevărată voce de mare poet” (­Marin Preda, 1975), „poeta magnus” (Petru Creția, 1990), „cel mai mare poet român, poate, de la Eminescu încoace” (2008).

În arhiva acestuia se găsesc manuscrise, scrisori, diplome, medalii, distincții și documente importante pentru cultura română și pentru ­istoria ­literaturii române, corespondența sa cu Mircea ­Eliade (din opera căruia a tradus mai multe cărți), Constantin Noica, Marin Preda, Maria Ivănescu (1942-2000, soția scriitorului, filolog, redactor și tradu­cător din și în limba franceză, care a locuit în această casă până la moarte).

Ca și Victor Eftimiu, Cezar Ivănescu (având origini aromâno-albaneze, mama sa – Xantipa Naum – fiind tot din Korcea), a murit la o săptămână după efectuarea unei vizite în Albania, unde a participat, în prezența a numeroase personalități din mediul cultural și diplomatic ­albanez, la lansarea antologiei sale Loje Dashurie (17 aprilie 2008, Opera din ­Tirana; tot atunci a avut loc un spectacol omagial dedicat scriitorului). Vizita se încheie cu propunerea ca Cezar Ivănescu să fie nominalizat drept candidat al Albaniei la Premiul Nobel pentru Literatură. Pe 24 aprilie, Cezar Ivănescu moare ca urmare a unei intervenții chirurgicale minore. Presa din România și cea din Albania îi dedică pagini întregi. Este înmormântat cu onoruri militare.

În România au loc ample manifestări dedicate operei și persona­lității scriito­rului Cezar Ivănescu, amintesc doar câteva: BIENALA DE ARTE PLASTICE „CEZAR IVĂNESCU” (Muzeul de Artă Vizuală Galați, 2009), IN ­MEMORIAM: CEZAR IVĂNESCU (Art-eveniment intermedial: document-audio-ima­gine-text-visual arts, Muzeul de Istorie Aiud, sept. 2009), EPITAFURI – In memoriam Cezar Ivănescu (Teatrul GONG Sibiu), Festivalul național de poezie Cezar Ivănescu (Iași, 2012), expoziția EPITAFURI – IN MEMORIAM CEZAR IVĂNESCU (Iunie 2014, în cadrul Festivalul Internaţional de Teatru de la Sibiu) ș.a. Apar mai multe antologii (Ed. Junimea, Ed. Nemira, Ed. Paralela ‘45 ș.a.), începe editarea integralei Cezar Ivănescu (cu susți­nerea ­AFCN, primul volum: Erudita Pietate, 534 p., 2011).

În 2016, Institutul Cultural Român organizează, în colaborare cu Muzeul Naţional de Istorie din Tirana (Muzeu Historik Kombetar) şi Ambasada României în Republica Albania, la Muzeul Naţional de ­Istorie din Tirana, art-evenimentul „In Memoriam Cezar Ivănescu. Ut ­pictura ­poesis”. Au luat cuvântul, evocând personalitatea lui Cezar Ivănescu: ­Dorian Koci (director-adjunct al Muzeului Naţional de Istorie din ­Tirana), Fate ­Velaj (consilier pentru probleme culturale al prim-minis­trului ­Albaniei, Edi Rama), Nicanor ­Dumitru Teculescu (şeful misiunii diplomatice a României în Republica ­Albania), Aurelia Călinescu (artist plastic) și alții. A urmat o altă expoziție la Korcea, parte dintr-un proiect mai amplu ­dedicat scriitorului Cezar Ivănescu (opera sa aparținând universalității, nu doar culturii române).

Așadar imobilul, pe lângă valoarea arhitectonică dată de vechimea clădirii și de atributele constructive (1894, elemente deco­rative, coloane, pictură murală), are și o amplă valoare memorial-simbolică, oferită de cele două mari personalități ale culturii române care au locuit, au creat și au organizat evenimente culturale aici în perioade diferite (sec. XIX-XXI), fiind un caz singular în istoria literaturii române.

De asemenea, este important și ­pentru istoria comunității aromâne din afara granițelor României actuale, constituind o mărturie a modului în care aceștia s-au integrat și au contribuit la realizarea României Mari și la păstrarea diver­si­tății patrimoniului nostru cultural, mărind sentimentul de apartenență la un spațiu european comun.

Conform convențiilor și recomandărilor europene, la care România este parte (Convenția de la Granada privind patrimoniul arhitectural ­european, la care statul român a aderat în anul 1996 ș.a.), avem obligativitatea inventa­rierii monumentelor, ansamblurilor și siturilor susceptibile a fi protejate.

Mai mult, patrimoniul cultural este respectat și pro­tejat în toată Uniunea Europeană, anul 2018 fiind­ ­declarat anul ­patrimoniului cultural european, derulat sub sloganul „Patrimoniul nostru: acolo unde trecutul întâlnește viitorul”), context în care suntem datori a salva memoria culturală pentru generațiile următoare.

Ca atare, solicit în mod public sprijin instituțiilor menționate, persoanelor și asociațiilor implicate în salvarea patrimoniului cultural, asfel încât la come­morarea a 10 ani de la moarte (24 aprilie 2018, Cezar Ivănescu) și a 130 de ani de la naștere (24 ianuarie 2019, Victor Eftimiu), clădirea să fie pro­tejată ca ­monument istoric (viitoare casă memorială), întrucât există riscul de a fi ­iremediabil afectată de construirea unui bloc în ­chiar imediata apropiere, pe limita de pro­prietate (Silvestru nr. 50, ­Dacia nr. 136, la 4,70 de metri distanță, existând un Certificat de urbanism emis de Primăria Capitalei pentru o construcție de S+P+3E).

Menționez că proprietatea din bulevardul Dacia nr. 136 a aparținut tot familiei Eftimiu, fiind magazin și aflându-se la aproximativ 110-115 metri de ansamblul Bisericii Sfântul Silvestru, alt monument de referință din zona protejată Silvestru.

Vă mulțumesc și să invit să semnați petiția prin care solicităm implicarea autorităților, aplicarea legii și salvarea casei Victor Eftimiu (Cezar Ivănescu).

Clara Aruștei

fb: cezar ivanescu; Casa Victor Eftimiu;

web: https://casavictoreftimiu.blogspot.ro/?view=snapshot

Detaliu, pictură murală

Victor Eftimiu împreună cu mama sa, curtea casei din strada Silvestru nr. 50 (anii 1920)

Clara Arustei    Contactați autorul petiției