REDESCHIDEȚI ȘCOLILE! Opriți mascarada „școlii online”!

ACTUALIZARE 4 noiembrie 2020:

Autorul petiției mulțumește tuturor celor care au semnat pentru interesul și responsabilitatea lor. Petiția a fost concepută în timpul vacanței de vară și a vizat deschiderea școlilor în debutul noului an școlar. Petiția a fost înaintată ministerului Educației și ministerului Sănătății în luna iulie și considerăm că și-a produs efectele: în mare parte din țară, 14 septembrie i-a găsit pe elevi în bănci.

Între timp, evoluția a fost rapidă și nefastă, așa cum cunoaștem cu toții, iar petiția continuă să fie semnată de părinți din toată țara. Întrucât argumentele prezentate și-au păstrat valabilitatea și nimic din neajunsurile semnalate nu a fost corectat, vom continua campania noastră cu același scop. Urmează o nouă actualizare, peste câteva zile.

-----------------------------------------------------

Către: Ministerul Educației, președinții Comisiilor de Învățământ din Camera Deputaților și Senat

„Cum arată astăzi școala, așa va arăta mâine țara” (Spiru Haret) 

Declarații recente [1] precum și acte deocamdată cu caracter de recomandare venite de la oficiali și instituții publice [2] ne duc cu gândul la posibilitatea sau chiar la probabilitatea ca data de 14 septembrie 2020 să găsească școlile tot închise, iar educația să se desfășoare, la fel ca în ultimele luni ale anului școlar actual, prin așa-zisa „școală online”.

Semnând prezenta petiție, noi - părinți de copii înscriși în sistemul de educație preuniversitar, în urma experienței din ultimele luni, solicităm ministerului Educației și Cercetării și Parlamentului României:

1. Redeschiderea unităților de învățământ și stoparea așa-zisei „școli online”.
2. Luarea tuturor măsurilor pentru desfășurarea activității educaționale în școli în condiții de deplină siguranță pentru elevi și pentru profesori.
3. Modificarea cadrului legislativ, în așa fel încât posibilitatea trecerii la „școala online” să fie limitată strict la perioada stării de urgență.  

MOTIVE

I. „Școala online” - un pseudo-act educațional

Folosirea în exces a tehnologiei nu aduce niciun plus educației, sau chiar îi dăunează. Niciunul dintre studiile pe care le avem la dispoziție [3] nu înregistrează efecte pozitive ale folosirii tehnologiei asupra procesului de învăţământ, iar unele observă chiar o scădere a abilităţilor cognitive şi a nivelului şcolar. Lectura pe suport digital este mai lentă și consumă mai multe resurse mentale decât cea pe hârtie, face mai dificil procesul de reamintire ulterioară a textului și conferă o înţelegere mai slabă a textelor, iar multitasking-ul cât şi hipertextualitatea pe care le oferă dispozitivele digitale afectează atenţia, memorarea, învăţarea şi performanţa şcolară.

Elevii care au primit computere personale petrec mai mult timp jucându-se, accesând rețele de socializare sau alte forme de divertisment digital, fără a se înregistra niciun efect pozitiv asupra unui set de rezultate educaționale ca note, rezultate la teste, credite obținute sau prezență.

Considerăm deci că „învățarea” on-line este lipsită de calitatea și de eficiența cerute de lege.[4]

Relațiile interumane nu se pot construi la distanță. Prin natura sa, mediul online este ideal pentru comunicarea în scop de schimb de informaţii. Însă, educaţia nu înseamnă doar informaţie, ci şi emoție, dialog și construirea unei relații interpersonale pedagog-elev, procesul de predare/însușire presupunând în mod egal evaluarea de către cadrul didactic a întregii personalități și dezvoltări a copilului. Asemenea relații nu se pot transmite la distanță. Pentru a construi o înțelegere profundă, conceptuală, și o gândire superioară este nevoie de interacțiuni intensive între profesori și elevi, iar tehnologia uneori distrage de la aceste valoroase legături umane [5]. 

II. Utilizarea excesivă a computerului - efecte negative asupra sănătății fizice și psihologice a copiilor

Desocializarea. Școala este destinată să fie o comunitate vie, un mediu de natură să stimuleze competiția sănătoasă între copii și socializarea; înseamnă reguli și comportamente verificate istoric, care modelează prezenţa persoanei adulte de mai târziu în spaţiul public. Comunicarea exclusiv online cu pedagogii și colegii de școală distruge capacitatea de socializare, interconectează într-un mod extrem de confuz spațiul public cu cel privat, perturbând relațiile interumane construite în sute de generații de civilizație.

Afectarea sănătății fizice și psihice. Prin obligarea lui să stea mai multe ore zilnic cu ochii în ecranul computerului sau al tabletei considerăm că îi este încălcat copilului dreptul la sănătate și integritate fizică și psihică [6], în special sănătatea ochilor. Studiile și opiniile specialiștilor arată că minorul nu are acuitatea vizuală suficient dezvoltată pentru a putea lucra la computer, de aceea timpul de expunere la ecran nu trebuie să depășească 60 de minute zilnic, până la 12 ani, respectiv 120 de minute zilnic, după 12 ani. Depășirea acestor durate duce la suprasolicitarea digitală a ochilor (sindromul privitului la calculator) și potențial la afecțiuni care vor dura toată viața. [7]

De asemenea, cauzează epuizare (surmenaj) şi ineficienţă în învăţarea efectivă, întrucât computerul, ca și televizorul, constituie un important factor de stres pentru creierul uman: ecranul inhibă activitatea emisferei stângi, a cortexului prefrontal și slăbește comunicarea interemisferică. [8] 

III. Încălcarea egalității de șanse

Prin sistemul on-line de „învățare” se săvârșește o discriminare multidirecțională: mulți copii, în special în mediul rural, nu au acces la internet; în multe familii sunt mai mulți copii și prin urmare ar trebui dispozitive pentru fiecare, precum și camere distincte de lucru pentru ca fiecare copil să își desfășoare adecvat activitatea, ceea ce este irealizabil în mod practic.

„Educația online” presupune o discriminare generalizată față de copiii vulnerabili, din medii defavorizate. Conform organizației „Salvați Copiii”, peste 40% dintre copiii vulnerabili nu au beneficiat de educația online în perioada stării de urgență [9]. În plus, imposibilitatea de a participa fizic la programele socio-educaționale unde, pe lângă îndrumare pedagogică și sprijin psiho-emoțional constant, primesc și o masă caldă, i-a expus o dată în plus marginalizării sociale și problemelor care derivă din aceasta.

Pe baza acestui sistem discriminatoriu de desfășurare a activității în care unii elevi ar putea participa cu succes la activitate, iar alții nu - însă nu din cauza lipsei de cunoștințe intelectuale, ci din cauza tehnologiei - ierarhia între elevi se va stabili nu pe un temei obiectiv, ci pe baza accesului la tehnologie, încălcând principiul egalității de șanse [10].

Din cauza lipsei sale de maturitate, copilul trebuie supravegheat de un adult mai ales atunci când are activități în medii potențial periculoase, precum cel online. Prelungirea „școlii online” ar necesita existența permanentă în gospodărie a unui adult supraveghetor. Nu în multe familii există o asemenea opțiune, iar în cazul familiilor monoparentale, și așa dezavantajate și dependente financiar de unicul părinte, situația poate deveni de-a dreptul dramatică. 

IV. Efecte negative suplimentare asupra copiilor cu cerințe educaționale speciale (CES)

În ultimii ani a crescut numărul de copii cu CES încadrați în școli de masă iar sistemul de educație românesc încearcă, în mod corect, să preia abordarea de la nivel european, care se focalizează pe incluziune. În această abordare, accentul este pus nu doar pe învățarea împreună ci și pe înlăturarea barierelor de atitudine dar şi de mediu, din calea participării efective în procesul educațional a copiilor cu cerințe speciale, în condiţii de egalitate cu ceilalţi elevi.

Prin „învățământul online” barierele de mediu (fizice) nu doar că nu mai sunt îndepărtate, ci revin amplificate și se adaugă la intensitatea afectării funcţionale și la limitările de activitate ale copilului, căruia îi este astfel îngreunat suplimentar accesul la educație. Cu titlu de exemplu, copilul cu dizabilități auditive sau vizuale nu poate sau poate foarte greu să interacționeze cu procesul educațional prin intermediul unui dispozitiv tehnic cu limite chiar și pentru copilul tipic în ce privește acuratețea sunetului, spațialitatea, câmpul vizual, calitatea conexiunii la internet etc.

Ca atare, dreptul la educație incluzivă și de calitate [11] al copiilor cu CES încadrați în școlile de masă este grav afectat de „educația online”.

O situație încă mai grea este cea a școlilor speciale, mai ales a celor destinate elevilor cu deficiențe grave, severe, profunde sau asociate, unde organizarea online a procesului de educare/evaluare este adesea imposibilă.  

V. Profesorii – abandonați în haos și incertitudine

În aceste luni de criză sanitară Ministerul Educației nu a putut rezolva niciuna dintre problemele ivite în sistemul de învățământ, nici măcar pe cele tehnice, și nu oferă nicio garanție că din toamnă situația s-ar schimba în bine, dacă totuși intenționează să continue cu așa-zisa școală online. Profesorii, la fel ca și elevii, au fost lăsați de izbeliște și au trebuit să se descurce singuri, în incertitudine și haos.

Ministerul Educației nu are și nu dă semne că ar avea intenția să creeze o platformă securizată pentru găzduirea orelor de curs online și care să asigure totodată integritatea utilizatorilor. Utilizarea serviciilor gratuite, care au vulnerabilități cunoscute, a creat confuzie în rândul elevilor și al profesorilor și a dus în multe cazuri la abuzuri care au compromis actul educațional.

Internetul abundă în înregistrări în care profesorii sunt umiliți, batjocoriți și înjurați de derbedei care abuzează sistemele informatice. Cităm din mărturia unui profesor: „manele cu versuri perverse, miștocăreli ieftine, urlete cu invective grosiere, iar la toată această mizerie la care este supus dascălul care-și făcea meseria sunt supuși și ceilalți copii nevinovați din clasă. Au pățit-o colege de-ale mele care s-au pomenit brusc expuse pe net în filmulețe cu mii de vizionări. Poliția a ridicat din umeri, pe motiv că nu s-au mai confruntat cu așa ceva până acum.”

Există zeci de astfel de cazuri de profesori expuși în acest mod umilitor, iar Ministerul Educației nu își protejează salariații, ci doar încurajează comoditatea.

În condițiile în care s-ar prelungi și la toamnă această formă de predare, problemele nu se pot decât agrava.

VI. Cadrul legislativ permisiv la abuz; au fost emise deja acte normative nelegale

Posibil cel mai îngrijorător aspect ale actualei situații este acela că recentele modificări legislative adoptate în viteză, în scopul de a conferi temei legal „școlii online”, respectiv amendarea legii nr. 1/2011 a Educației naționale și prevederi ale legii nr. 55/2020 [12], permit autorităților administrative să emită reglementări cu exces de putere. Se va putea ajunge, doar prin decizia unor funcționari, la permanentizarea acestei situații alarmante.

Atragem atenția că s-a produs deja o încălcare a legii: la data emiterii sale, Ordinul de ministru prin care se reglementa procesul de predare și evaluare online în învățământul preuniversitar [13] nu avea temei în lege iar, prin felul în care este formulat, deși un act normativ secundar și pentru care nu a existat niciodată o consultare publică, Ordinul instituie prevederi cu caracter general, de o importanță capitală pentru procesul de educație din România. Or, asemenea prevederi nu sunt de competența organelor administrative, ci trebuie reglementate strict prin lege organică [14].

CONCLUZIE

Din cauza efectelor nedorite asupra sănătății copiilor și a educației, „școala online” nu este în folosul beneficiarilor direcți (elevii) sau al beneficiarilor secundari (familia) ai procesului educațional [15], elevii neprimind o învățătură corespunzătoare. Copiii noștri sunt afectați, au devenit anxioși și doresc ridicarea restricțiilor ca să-și poată revedea colegii și cadrele didactice, să învețe așa cum s-au obișnuit.

Înțelegem situația dificilă în care ne aflăm, dar nu putem fi de acord cu privarea, practic, de educație a copiilor printr-un sistem la care ar trebui apelat cel mult în mod excepțional, în situația instituirii stării de urgență, în care sunt oricum restrânse anumite drepturi.

Solicităm ministerelor Educației și Sănătății întoarcerea elevilor ÎN școală și LA școală cât mai curând, înainte ca actuala situație să devină de netolerat.

-----

[1] „Monica Anisie: Trebuie să fim pregătiți ca în toamnă să desfășurăm un învățământ online”; https://www.educatieprivata.ro/stiri/monica-anisie-trebuie-sa-fim-pregatiti-ca-in-toamna-sa-desfaisuram-un-invatamant-online; „Ludovic Orban, avertisment dur: Școala ar putea fi doar online din toamnă!” https://www.gandul.ro/?p=19464569

[2] Recomandări emise de Institutul Național de Sănătate Publică, mai 2020; http://www.ms.ro/wp-content/uploads/2020/05/Recomandari-pentru-masurile-de-protectie-care-trebuie-aplicate-pentru-reluarea-activitatilor-in-unitatile-sanitare.pdf

[3] Patru studii despre efectele computerului asupra procesului de învățare (rezumat), http://darulsunetului.ro/2020/06/30/patru-studii-efectele-computerului-asupra-procesului-de-invatare-rezumat/; Bailey, 1999, Spencer, 2006; Wastlund, Reinkikka, Norlander & Archer 2005; Mangen. A, Walgermo, B.R., & Brønnick, K. 2013; Poldrak & Phoerbe, 2007; Lin & Lee 2009; Ackerman & Goldsmith, 2011.

[4] Art. 2(3) și art. 4 lit. f din legea Educației naționale nr. 1/2011.

[5] OECD (2015), Students, Computers and Learning: Making the Connection, PISA, OECD Publishing

[6] Art. 22 (1) din Constituție; art. 58(1) Cod Civil; în special art. 46(1) din legea nr. 272/2004: „Copilul are dreptul la cea mai bună stare de sănătate ce o poate atinge”.

[7] „Conform mai multor cercetari efectuate de catre OMS dar si de numeroase institute de cercetare americana si din Europa s-a ajuns la concluzia ca un maxim admis ca si interval orar de folosire a tuturor acestor gadget-uri de catre copii pentru a nu le dauna, ar fi: intre 2-6 ani – o jumatate de ora pe zi, intre 6-12 ani de o ora pe zi, iar intre 12-18 ani de maxim 2 ore pe zi, aceasta insemnand utilizarea tuturor gadget-urilor, adica atat telefon cumulat cu laptop, tableta sau smart-watch.” http://m.sfatulmedicului.ro/Cresterea-si-dezvoltarea-copiilor/folosirea-gadget-urilor-de-catre-copiii-mici_15266; „Potrivit unei statistici recente, 20% dintre copii ar trebui dusi de urgenta la oftalmolog. Specialistii spun ca parintii ar trebui sa limiteze accesul celor mici la tablete ori telefoane mobile pana la cel mult o ora pe zi. In caz contrar, copiii pot dezvolta afectiuni ale ochilor care ii vor urmari apoi toata viata”, https://stirileprotv.ro/stiri/sanatate/ce-se-intampla-daca-iti-lasi-copiii-mai-multe-ore-pe-zi-cu-ochii-in-telefon-sau-tableta-avertismentele-medicilor-oftalmologi.html; https://www.eva.ro/sanatate/oftalmologie/copiii-si-sindromul-privitului-la-computer-articol-15468.html

[8] Virgiliu Gheorghe, Nicoleta Criveanu, Andrei Drăgulinescu – Efectele micului ecran asupra minţii copilului. Bucureşti, Prodromos, 2007.

[9] „Pandemia NU a dat DOAR sistemul de EDUCAȚIE peste cap, ci A LIMITAT și accesul copiilor vulnerabili la medicamente – STUDIU”, https://www.stiripesurse.ro/pandemia-nu-a-dat-doar-sistemul-de-educatie-peste-cap-ci-a-limitat-si-accesul-copiilor-vulnerabili_1463641.html

[10] Consacrat constituțional, ca și de art.3(1) lit. j din legea Educației naționale nr. 1/2011.

[11] v. Declarația de la Salamanca, adoptată de UNESCO în 1994; Convenția ONU privind Drepturile Persoanelor cu Dizabilități (2006) astfel cum sunt acestea transpuse în dreptul intern; art. 2(3) și art. 3(1) lit. j din legea Educației naționale nr. 1/2011; Ordinele ministrului Educației nr. 5573/2011, 5574/2011 și 6134/2016.

[12] Art. 39(1) din Legea nr. 55/2020 privind unele măsuri pentru prevenirea și combaterea efectelor pandemiei de COVID-19: „Începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi și până la eliminarea restricțiilor privind adunările publice de către autoritățile de resort, unitățile de învățământ preuniversitar organizează activități din planurile de învățământ și în mediul online.”

[13] Ordinului M.E.C. nr. 4135/2020 privind aprobarea Instrucțiunii pentru crearea și/sau întărirea capacității sistemului de învățământ preuniversitar prin învățare on-line, împreună cu anexa Instrucțiunea pentru crearea și/sau întărirea capacității sistemului de învățământ preuniversitar prin învățare on-line.

[14] Art. 73(2) lit. n din Constituție.

[15] Art. 79(1) din legea Educației naționale nr. 1/2011.

Bogdan Stanciu, tatăl a doi copii minori, din care unul cu cerințe educaționale speciale    Contactați autorul petiției